În ultimul an am mai văzut vreo două eseuri ale unor astfel de amprente (altele), şi mă tot minunez deoarece prin ţară, în cluburi sau la colecţionari n-am văzut de foarte mulţi ani un eseu. Să fi ajuns toate în străinătate?
Sau s-a jucat cineva la un calculator cu o imprimantă (cu tehnica actuală, este extrem de simplu de realizat aşa ceva).
Ceea ce mă miră la piesa de faţă este că textele nu au diacritice, şi în plus nu apare numărul maşinii de francat, ori alt element de identificare al ei.
Dacă poate cineva să-mi spună propria părere, îi mulţumesc anticipat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu