"Aureliu Balamace, Farmacia Balamace". Unde? În Corizza, Albania

Am fost mereu fascinat de persoanele care şi-au desfăşurat activitatea prin colţuri de lume aflate la o distanţă mai mică sau mai mare de casă. Că au existat (şi mai exită şi astăzi) astfel de persoane nu poate decât să confirme faptul că semenii noştri, români din toate timpurile, au fost cel mai adesea oameni de încredere, responsabili şi iubitori de lucrul bine făcut, persoane în care aproape întotdeaună străinii de loc şi de naţie şi-au manifestat deplina încredere.

Tot răsfoind imensul "bazar" care este internetul, am dat peste cartea poştală din imaginile de mai jos. Prima dată mi-a sărit în ochi destinaţia, una relativ neobişnuită pentru acea epocă: Corizza, Albania (aflată la acea dată sub administrare italiană).

Am văzut că textul mesajului a fost scris în limba română şi nu mi-am putut reţine curiozitatea de a-l citi. Aşa am ajuns la pasajul în care expeditorul îşi declină identitatea:

(...) Dacă vrei să-mi scrii, dar să-mi scrii mai pe larg cu privire la bucuria românilor de acolo pe următoarea adresă: Gh. Th. Marcu, raportor, S.A.R. de Telefoane Calea Victoriei nr. 37 etaj V Bucureşti (...).

Va să zică, bucureşteanul de la SAR de Telefoane, aflat cu lucrări pe la Tohanul Vechi face referiri (în misiva lui expediată către un român din Corizza) la alţi români care se pare că încă erau, la acea vreme, o comunitate.
Despre familia Balamace am mai dat (înâtmplător, aş putea zice) căutând cu totul altceva. Într-un număr din aprilie 1914 al ziarului Românul, publicat în limba română la Arad, figurează (la pagina 4) un scurt articol intitulat "Românii din Istria către românii din Balcani". Numărul scanat al ziarului a fost pus la dispoziţia cititorilor de către Biblioteca digitală "Transilvanica" (BCU) din Cluj şi poate fi descărcat de aici.