Constantinopol: francaturile filatelice de acum 117 ani

Când mă refer la mărcile oficiului românesc de la Constantinopol şi la ale sale mărci, nu pot să nu mă gândesc la faptul că piesele întregi circulate prin poştă în urma unei necesităţi poştale sunt foarte, foarte puţine. De când mă ocup de filatelie, nu cred că am văzut mai mult de cinci exemplare faţă de care mi-aş manifesta încrederea (nu pun la socoteală cărţile poştale, care se încadrează în altă grupă). Majoritatea covârşitoare a pieselor (plicuri) sunt francate cu cele trei valori supratipărite ale emisiunii, fiind expediate din Constantinopol spre diverse localităţi mari din ţară.
Vă dau două exemple (click pe imagini pentru mărire).

Această primă piesă a fost (aproape sigur) "fabricată" de celebrul colecţionat H. Birnbach (cel care a lăsat moştenire urmaşilor colecţionari prima lucrare specializată referitoare la tipurile litografiatelor clasice), punându-şi singur numele pe faţa plicului drept destinatar şi aplicându-şi ştampila cu numele său pe spate. Plicul a plecat din Constantinopol pe 3 aprilie, iar data ştampilei de sosire din Bucureşti arată 6 mai. Se mai distinge şi o ştampilă tip goarnă a unui factor poştal.
Nu se pune la îndoială că plicul a circulat prin poştă, dar este clar aproape ca lumina zilei că este o francatură filatelică.

Un al doilea plic a fost francat cu cele trei valori ale emisiunii, care poartă supratiparul negru. După stilul caligrafiei se recunoaşte un plic provenit dintr-o serie relativ consistentă de piese realizate de aceeaşi persoană, expediate spre Bucureşti, Constanţa, Ploieşti şi alte localităţi mari. Plicul de faţă a fost expediat pe 21 aprilie din Constantinopol, iar pe 22 aprilie s-ar fi obliterat la Constanţa. În ideea în care plicul a fost transportat cu vaporul de la Constantinopol, este posibilă perechea de date. Dar s-ar putea ca expeditorul să-şi fi transportat singur la oficiu plicurile ridicate de pe vapor. Din păcate, nu există mărturii scrise din epocă.

Astăzi, piesele de acest gen au sfârşit prin a fi acceptate de către colecţionari, cu anumite rezerve.
Cele două piese au fost comercializate acum câteva luni pe un portal online. Primul plic a fost vândut cu 50 dolari, iar al doilea cu 70 dolari. Nu am avut răbdarea să verific dacă supratiparele negre sunt originale (dar mărcile supratipărite corespund ca tip). Multe supratipare negre sunt falsificate (cu tot cu ştampila violetă a oficiului din Constantinopol).