Trece vremea şi ne îndreptăm spre marele nimic. Trăim speranţele precum filele unui jurnal şi scriem mereu întâmplări pe treptele unei scări din care cea mai mare parte se ascunde în întunericul viitorului. Totdeauna colecţionează fiecare un şir de gânduri, de speranţe, aspiraţii şi obiecte. Unele ne inspiră şi ne ţin aproape de drumul drept. În centru fiecare încearcă să-şi construiască propria intimitate. Şi să gândească... pentru a deveni o conştiinţă prin pură cunoaştere.
E bine să gândeşti, te dezvolţi, parcurgi etape, câştigi experienţă şi afli lucruri noi.
Există însă ziduri ridicate de semeni. Apare câte o barieră care te obligă să iei decizii. Din nou trebuie să gândeşti, pentru a nu fi ţinut pe loc de piroanele bătute de cei care exact asta nu vor să faci, să gândeşti!
Şi atunci ajungi să înţelegi cum e cu prefăcătoria, cu minciuna, cu făţărnicia, cu manipularea.
Mai multe duzini puteţi descperi la © psi.
şi după ce înţelegi toate acestea (manipularea, minciuna şi prefăcătoria) devii neîncrezător, tăcut... doare. şi uiţi că omul este deopotrivă bun şi rău. nu?
RăspundețiȘtergereDa, precum melcul în cochilie.
ȘtergereSper ca ajungem cu totii sa intelegem...
RăspundețiȘtergereAr fi spre binele nostru, cred.
ȘtergereŞi galbenul? Unde-i galbenul? ;) El susţine!
RăspundețiȘtergereE puţin mai în dreapta, bănuţul cu porcuşorul... ;)
Ștergere;) De parcă nu ştiam că-i de dreapta!
ȘtergereHa! Asta era legătura, într-adevăr! :))))
ȘtergereEu simt că suntem opriţi din ce în ce mai mult să gândim. E comod pentru unii. Ne miram, pe urmă, de ce suntem confuzi.
RăspundețiȘtergereCând eşti considerat senil, e deranjant.
Ștergere"Si totusi există iubire
RăspundețiȘtergereSi totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat."
Chiar nu ştiu de ce mi-am amintit versurile acestea...
Numai bine!
Mulţumesc pentru strofe!
Ștergere