Un FDC la MViR

Bineînţeles că nu este vorba de o piesă "prima zi a emisiunii" oficială, ci este doar un suvenir realizat probabil de vreun colecţionar care s-a aflat la locul potrivit, în momentul potrivit.
Această piesă merită inventariată mai mult ca piesă istorică decât ca una filatelică.

Carte poştală cu răspuns plătit, circulată în ambele sensuri

Astfel de piese nu sunt tocmai comune, am văzut cartea poştală din imaginile de mai jos acum câteva zile pe eBay (din păcate după încheierea licitaţiei). Click pentru mărire.

Cartea poştală a beneficiat de o francatură suplimentară de câte 4 lei pe fiecare faţă. Ea a fost expediată în septembrie 1939 din Bucureşti în Germania, la Gera, fiind returnată câteva zile mai târzie primului expeditor, odată cu răspunsul cuvenit.
Întregul poştal a fost vândut pe o sumă nesemnificativă, în ciuda rarităţii acestui tip de piese (sunt destul de puţini colecţionarii care ştiu cu ce "se mănâncă" aşa ceva).

Corespondenţe de poştă aeriană SUA - România

Am dat peste două piese expediate în perioada interbelică din SUA în România, care par a fi expediate prin poşta aeriană, conform indicaţiilor de serviciu aplicate pe plicuri le expediere.

Prima piesă nu arată prea bine (având un colţ rupt la deschiderea plicului - click pe imagini pentru mărire). Trimiterea este recomandată şi par avion, conform ştampilelor aplicate pe faţa plicului. Ştampila de plecare indică data de 30 iulie 1935 (San Francisco), corespondenţa găsindu-se în tranzit la New York, pe 1 august. Nu există niciun semn sau ştampilă care să indice o eventuală cursă aeriană transatlantică, cea mai timpurie ştampilă de pe vechiul continent fiind apicată la Timişoara, pe 11 august, în Bucureşti ajungând a doua zi.
După intervalul de timp destul de mare, este posibil ca Oceanul să fi fost traversat în mod clasic, cu ajutorul unei curse maritime.

A doua piesă (click pe imagini pentru mărire) a fost expediată pe 27 iunie 1940 din Washington, având ca destinaţie Bucureştiul, unde se pare că a ajuns (dacă am interpretat bine ştampila de pe verso, destul de greu de citit) pe 4 iulie. În afara celor două ştampile (de plecare şi de sosire) lipseşte cu totul altă ştampilă, putându-se distinge doar eticheta albastră de serviciu lipită pe faţa plicului.

Din câte ştiu, acest tip de corespondenţe nu a fost tratat de către cercetătorii români de istorie poştală.

Scrisori postclasice cu mărci ale emisiuni "Paris"

Zilele acestea au fost oferite pe eBay mai multe scrisori externe, francate cu mărci de 25 bani (cele mai multe) sau de 50 bani din emisiunea Paris. Cele din prima categorie (purtând toate câte o singură marcă de 25 bani) sunt tocmai bune de examinat prin comparaţie, atât ca aspect, cât şi prin prisma preţurilor obţinute şi al numărului de oferte de care a beneficiat fiecare. Se pot trage unele învăţăminte utile.
Pe oricare din imaginile prezentate mai jos puteţi face click pentru mărire.

Scrisoare expediată în august 1873 din Bechet la Viena, via Craiova (ştampilă clasică cu agrafă bogată, aplicată pe verso cu tuş albastru, dip păcate vizibilă doar parţial) şi Orşova (oficiul austro-ungar de lângă graniţă). Antetul expeditorului are numele localităţii în stilul utilizat de fosta agenţie DDSG din oraş. Scrisoarea a fost vândută cu 40 dolari (3 biduri).

Scrisoare expediată în decembrie 1873 din Turnu Severin de către acelaşi expeditor, pe aceeaşi adresă în Viena. Scrisoarea a trecut tot prin Orşova. Preţ final: 41 dolari (2 biduri).

Scrisoare expediată în februarie 1874 din Galaţi (de către Banca României) către acelaşi destinatar din Viena. De această dată lipsesc ştampilele de tranzit. Preţ final: 61 dolari (5 biduri).

Scrisoare expediată în aceeaşi lună, către acelaşi destinatar din Viena, de această dată din Bucureşti. Pe verso se distinge ştampila de sosire, dar lipsesc alte ştampile de tranzit. Pe faţa scrisorii este aplicată o ştampilă de serviciu "P.D.". Preţ final: 31 dolari (2 biduri).

Scrisoare expediată în iunie 1875 din Craiova către acelaşi destinatar, via Orşova. Preţ final: 39 dolari (1 bid).

Scrisoare expediată tot către fraţii Elias la Viena, de această dată din Calafat, în iulie 1876. Ea a avut un tranzit prin Craiova, apoi prin Orşova. Preţ final: 39 dolari (1 bid).

Un lucru interesant, toate aceste scrisori provin din arhiva fraţilor Elias. Nu am idee cine a fost în posesia acestei arhive, deoarece am avut ocazia să văd şi alte piese comercializate în special de negustori din Europa Centrală. Probabil că tot de aici a fost cumpărat en gros şi acest lot, el fiind comercializat de un negustor din Asia (câteodată e pasionant de urmărit drumul pieselor noastre).

Această scrisoare face parte din alt lot, originar de pe piaţa italiană. Scrisoarea a fost expediată în iulie 1873 din Brăila la Napoli, în Italia, francatura indicând o scrisoare simplă (conform tarifului pre-UPU, valabil până în vara anului 1875). Marca poartă un superb degetar Brăila (modelul mai târziu, având trei stele în partea inferioară). Piesa a obţinut un preţ final de 102 dolari.

UPDATE - Referitor la scrisorile cu tema "Iudaica".

Prezentam în articolul precedent (îl găsiţi aici) o piesă oferită pe eBay, care purta o ştampilă a cărei origine este cam neclară şi care nu ar trebui să se găsească pe corespondenţele clasice.
La mai puţin de o zi de la publicarea articolului am primit o sumedenie de mesaje privind existenţa şi a altor piese asemănătoare prin ofertele diferiţilor vânzători. Mai mult, unul dintre cititori mi-a trimis un link chiar pe Okazii.ro, către o piesă purtând o ştampilă identică, aplicată însă cu tuş roşu (este vorba de o scrisoare oficială expediată în 1885 din Hârşova la Brăila, care poartă aceeaşi ştampilă aplicată câte odată pe fiecare faţă). Pentru cei curioşi, piesa poate fi găsită aici. Nu i-am mai pus ilustraţia pe blog, deoarece aveam senzaţia că începe să-mi "crească colesterolul" şi că e foarte posibil să mă cert atât cu acest individ, cât şi cu cei de la firma care administrează portalul Okazii.

Mi-a sărit în ochi calificativul pe care îl are utilizatorul bortisca pe portalul Okazii: 81,48% din 1688 (la data şi ora scrierii prezentului articol). E treaba lui (şi a celor care intră în relaţii cu el). Cred că dacă era pe eBay, contul îi era demult suspendat. De curiozitate, m-am uitat să văd în ce constă calificativele negative: păi omul primeşte banii pentru produsele listate, iar apoi se dă ascuns faţă de cei care i-au plătit. Sumele nu sunt mari, sunt destul de mici, dar gestul contează! Cum poţi să mai fii sigur că persoana îşi onorează ofertele?

Şi aici ajungem la un alt punct delicat. Ce păzesc cei care administrază portalul? De ce li se mai permite unor astfel de persoane să desfăşoare în continuare activitatea prin intermediul portalului, când este clar că un utilizator (în afara faptului că dă dovadă de lipsă de bună credinţă) ar putea fi acuzat de o infracţiune, cum este înşelătoria? (Am mai spus-o, chiar şi tentativa se pedepseşte conform Codului Penal).

Şi ajungem la al doilea punct delicat. Un alt cititor îmi semnala săptămâna trecută existenţa a numeroase falsuri pe acelaşi portal Okazii. Ce facem cu aceste situaţii? Îi lăsăm pe cumpărătorii de bună credinţă să fie păcăliţi? Cam care ar fi o formulă prin care s-ar putea preveni astfel de situaţii, atunci când vânzătorii nu sunt de bună credinţă? (Sau poate că nu s-or pricepe, dar eu n-am nicio obligaţie să stabilesc culpa, sunt persoane plătite în mod special pentru asta).

Poate că cei de la Okazii ar trebui să cam înceapă să-şi facă curăţenie în propria ogradă. Pentru că altfel unii ar putea crede că sunt părtaşi la astfel de înşelăciuni.

O piesă cu descriere curioasă

Scrisoarea de ma jos a fost oferită acum vreo trei-patru luni pe eBay de către un vânzător înregistrat în Israel, având ID-ul chariston (click pe imagini pentru mărire).

Imaginile reprezintă faţa şi spatele aceleiaşi scrisori, numai că (nu ştiu din ce motive) vânzătorul a postat imaginea feţei scrisorii desaturată (aproape transformată în alb-negru).
Conform descrierii, ar fi vorba de o scrisoare datată în 1750, având aplicată pe faţă o ştampilă "Magen David". Pentru această raritate, el cerea şi o sumă nu tocmai mică, 450 de dolari.

Ei bine, nu am nici cea mai mică idee care este semnificaţia ştampilei cu steaua lui David (nu cunosc alfabetul), dar în mod cert scrisoarea trebuie datată nu în 1750, cu cu vreo 115 ani mai târziu, căci abia atunci au fost folosite ştampilele PLOESCI cu stea şi BUDEU cu agrafă simplă.

Nu am idee dacă descrierea vânzătorului a fost făcută aşa din necunoaştere sau cu vreo intenţie. Poate că nu este întâmplătoare prezentarea imaginii feţei scrisorii în alb-negru. Dar în orice caz, chiar în situaţia în care acea ştampilă este originală, tot nu merită suma cerută de vânzător. Poate nici măcar a zecea parte din ea.

Îmi aduc aminte că acum câţiva ani au mai circulat piese româneşti cu diverse ştampile cu texte în ebraică. Îmi aduc aminte de o scrisoare din perioada mărcilor Vulturi, precum şi de una din perioada mărcilor Carol I Tipografiate. Nici acelea nu mi-au inspirat încredere.
Cu toate acestea, fiecare este liber să îşi cheltuiească banii pe ce anume doreşte.

Ce-o fi asta? Filigran, cumva?

De câteva luni, cineva desface pe un portal online o colecţie de mărci din emisiunile Cluj şi Oradea: unicate, blocuri mai mici sau mai mari, fragmente de coală etc. Partea frumoasă este că imaginile scanate sunt destul de bune pentru a putea înţelege câte ceva din aceste piese (destul de multe au fost alese cu grijă, prezentând diverse varietăţi şi erori ale supratiparelor).
Zilele trecute am văzut un bloc din marca de 2 bani "Secerătorii" cu supratipar de la Cluj, care are pe marginea de coală un lucru interesant (vezi săgeţile roşii):

Colecţionarii de clasice (de pildă cele din Anglia şi din coloniile sale, dar şi din unele ţări europene, de pildă Suedia) ştiu că unele mărci au filigran marginal numai pe marginile colilor. Ei bine, "dunga" pe care am marcat-o şi la imaginea feţei, şi la cea a verso-ului, seamănă al naibii de tare cu un filigran de tip "linie", aşa cum se întâlneşte la clasicele pomenite, dar şi la destul de multe emisiuni româneşti mai vechi.

Ar fi culmea (dar nu m-ar mai mira) ca după mai bine de 90 de ani de la punerea acestor mărci în circulaţie să constatăm că există şi cu filigran, nedepistat până acum (am spus că nu mă mai miră, deoarece la mărcile aceleiaşi emisiuni am găsit erori de tipar nemenţionate nici măcar în monografia maghiară).
Poate că n-ar strica să vă verificaţi clasoarele, şi în special piese care poartă margini de coală în special. Cine ştie, poate "punem" de vreo descoperire.

Un rezultat neaşteptat

Mi se mai întâmplă ca atunci când văd pe vreun portal vreo piesă sau vreun lot mai interesante sau cu un preţ de plecare foarte mic, ori deosebit de accesibil, să le urmăresc (niciodată nu se ştie, nu-i aşa?). Acesta a fost şi cazul unui lot compus dintr-o serie completă, neuzată şi nedantelată - a doua emisiune a poştei militare austriece din Primul Război Mondial, cu valorile în monedă românească, emisiunea destinată teritoriului românesc ocupat.

Lotul a avut un preţ de plecare deosebit de atractiv (de numai 1 euro). La sfârşitul licitaţiei însă, am constatat o situaţie surprinzătoare, care se întâlneşte în foarte puţine cazuri. Preţul seriei a crescut de la 1 euro la 97 euro (dar asta nu m-a surprins, am mai văzut aceste nedantelate vândute mult mai scump), dar numărul de biduri m-a surprins! Au fost nu mai puţin de 82! Nu mi-am putut da seama de identitatea celor care au licitat (lista era trecută la "private"), dar m-au mirat vreo douăzeci de biduri făcute pentru acelaşi preţ (exact preţul final). Ori sistemul automat al portalului a luat-o razna, ori vreunul dintre ofertanţi a avut probleme cu conexiunea ori cu refresh-ul paginii şi a insistat în disperare.

Sibiu, scări cu cântec

Am dat de o ilustrată de prin anii '20, nu prea bine păstrată dar cu o imagine care mi-a adus aminte de o întâmplare.

Scările acestea mai existau prin anii '70. Am trecut aici printr-o întâmplare pe care nu am uitat-o. O femeie cam între două vârste s-a împiedicat săraca, sub greutatea unor sacoşe, ducându-se de-a dura pe scări. După ce a căzut, nu mai mişca şi-mi era frică să nu se fi întâmplat vreo nenorocire. Am răcnit din toţi plămânii la o persoană în vârstă, care stătea cocoţată la unul din geamurile de la etaj, să cheme urgent o salvare, apoi m-am dus la săraca femeie, care gemea surd.
Salvarea a venit repede. N-am mai ştiut nimic de acea persoană până când, după vreo doi ani, m-am pomenit că m-a căutat să-mi mulţumească pentru ajutorul pe care i l-am dat atunci.

Ţeapă!

Văzusem zilele trecute pe eBay oferta unui vânzător cu ID-ul înregistrat în Israel, este vorba de nimrod_f. În oferta lui se se afla un bloc neuzat de patru mărci de 3 bani "favorit" din 1870.

Atunci când am văzut blocul - care nu este decât un fals ordinar -, nu l-am luat în serios deoarece preţul era mic, chiar dacă avea deja vreo două biduri. Am pus totuşi lotul respectiv la urmărire, curios fiind să văd cum vor decurge "ostilităţile în cazul falsului. Astăzi, mai devreme, după terminarea licitaţiei m-am amuzat văzând că falsul a fost vândut cu 138 de dolari, beneficiind de 13 oferte.
Suma este mult prea mare pentru a o considera o cheltuială asumată cu un fals, în scopuri de studiu (deşi am văzut situaţii comparabile în ultimii ani). Cineva s-a păcălit cu această piesă.
Ca să nu fiu acuzat că fac afirmaţii gratuite, prezint un alt bloc al aceleiaşi mărci, de această dată original.

Diferenţele sunt vizibile la forma şi conturul cadrelor exterioare, la aspectul literelor din inscripţii (la fals, de exemplu, lipseşte sedila de la Ş din POŞTA), la aspectul florilor din cele patru colţuri, la aspectul segmentelor de meandru şi, mai ales, la aspectul efigiei regelui Carol, care la fals este ceva mai mare, având creştetul mai apropiat de cercul perlat. Sar în ochi, în plus, distanţele neregulate între "clişee" în cazul falsului, aspect care nu se regăseşte la originale (acesta a fost primul element care mi-a atras atenţia când am văzut falsul, la început).

Am mai făcut un experiment: am luat într-un program de procesare de imagini o marcă din blocul de falsuri şi am suprapus-o peste o marcă din blocul original. De ieşit, a ieşit ce se vede în imaginea de mai jos:

Se vede în mod clar că cele două imagini nu se "pupă", falsul fiind ceva mai scund decât originalul.

Uite cum "ţipă" profesionalismul!

Am dat din întâmplare peste aceste două clipuri.




Ia de-auzi ce spune domn' Cristescu: "Să nu confundăm filateliştii, colecţionarii, cu experţii".
Păi bine, domnule poet, arată-mi şi mie, pe lumea asta, un expert care nu este şi colecţionar. Din orice ţară!
Mare e grădină... (sursa).

Carnete la "Centenarul naşterii regelui Carol I"

Săptămâna aceasta a fost oferit pe un portal online un set de carnete de la emisiunea "Centenarul naşterii regelui Carol I". Mai exact setul a fost compus din numai 7 carnete (câte unul pentru fiecare valoare nominală pentru care s-a realizat acest tip de produs de către poştă). Din câte ştiu, există unele variante la câteva carnete, care implică culori diferite ale copertelor şi/sau reprezentarea unor reclame diferite pe unele coperte.
Dar nu asta era problema, ci frumuseţea pieselor, precum şi faptul că după desfacerea unor colecţii (prilej cu care astfel de piese au mai fost oferite), asemenea oferte sunt din ce în ce mai rare.

Setul de carnete a fost vândut cu 350 dolari. În opinia mea, preţul solicitat putea fi mai mare.

"Bătaie" pe o scrisoare DDSG

Mai devreme s-a încheiat licitaţia online pentru o scrisoare cu o faţă foarte frumoasă, francată cu o marcă de 17 kreuzer roşu DDSG (click pentru mărire).

Scrisoarea a fost expediată de la Calafat la Brăila, fiind francată chiar cu prima marcă a poştei DDSG. Aspectul foarte curat şi amprenta clară a ştampilei de plecare cred că au fost factorii care au atras doritorii, deoarece au fost depuse 46 de biduri, scrisoarea fiind adjudecată în final pentru 285 euro.

Colecţie de marcă românească veche, desfăcută pe eBay

Un colecţionar (sau negustor) olandez a pus zilele trecute la vânzare o colecţie de marcă românească veche neuzată. Probabil că acestea sunt rămăşiţele unei acumulări mult mai mari, deoarece în ultimele şase-opt luni acelaşi ID de pe eBay a vândut aproape în mod constant diverse piese vechi româneşti.
Am selectat, pentru a vi le prezenta, o parte a loturilor vândute (colecţia a fost aranjată pe foi de album, fără a urma o direcţie anume aş putea spune; fiecare foaie de album a fost oferită drept lot distinct).

Pentru a vedea mai bine imaginile, puteţi face click pe ele (dar calitatea lor lasă de dorit, vă puteţi face însă idee asupra naturii pieselor existente pe fiecare filă de album).

Câteva clasice, începând cu a doua emisiune. Unicatul şi blocul de patru de 5 parale de sus din dreapta sunt falsuri. Marca de 5 parale de sus din stânga, precum şi cele două mărci de 40 parale îmi par originale. Falsuri sunt mărcile de 2 şi 4 bani de pe penultimul rând, precum şi piesele de 2 bani şi 4 bani de pe ultimul rând de jos. Cu toate acestea, fila de album s-a vândut cu 320 dolari (33 biduri).

Un lot de mărci "Principatele Unite" a cuprins două piese de 6 parale din 1862 (cele din mijloc de pe rândul de sus) şi posibil una de 30 parale (cea din colţul drept inferior). Piesa de 3 parale îmi pare dubioasă, iar cea de 30 parale de pe al doilea rând cred că are ştampila falsificată (nu se potriveşte cu niciun tip de ştampilă existent). Fila a fost vândută cu 89,50 dolari (11 biduri).

Lotul de Cuza neemise (o serie în blocuri de patru, plus două serii unicate) a fost vândut cu 67,50 dolari (12 biduri).

Lotul de mărci Cuza din 1865 conţine şi el câteva falsuri: marca a 5-a de pe primul rând (2 parale), plus mărcile 3, 4 şi 5 de pe rândul doi (o serie completă obliterată). Marca a 4-a de pe rândul al patrulea cred că este originală, dar are ştampila falsă (la acea dată nu existai ştampile cu data pe trei rânduri). Lotul a fost vândut cu 224,50 dolari (15 biduri).

Un lot frumos de litografiate, conţinând un bloc de 4 de 5 parale 1866 (hârtie groasă, dacă e să dăm crezare textului înscris cu creionul pe foaia de album de către fostul proprietar), un bloc de 2 parale 1867, unul de 2 bani 1868 şi, ce-i destul de interesant (şi rar - cred că sunt originale după aspect, deşi n-aş putea băga mâna în foc la această calitate a scanului), este un 10 bani "barbă" impresiune defectuoasă în culoare albastru verzui, plus câte un unicat de 15 bani şi de 50 bani "barbă" (marca de 15 bani parcă nu-mi prea place). Lotul a fost vândut cu 968 dolari (39 biduri).

Un lot de neuzate: un favorit de 3 bani 1870, unul de 5 bani 1869, plus trei "barbă" nedantelate (din care unul de 50 bani impresiune defectuoasă). Lotul este completat cu opt perechi neuzate ale unor diverse valori Paris, Bucureşti I şi Bucureşti II. Fila a fost vândută cu 334 dolari (15 biduri).

Un alt lot de litografiate (un "favorit", restul "barbă") neuzate. (În poşeta mare, goală, cred că a fost un bloc de 10 bani "barbă" impresiune defectuoasă, pe care proprietarul la vândut mai demult, tot pe eBay). Fila a fost vândută cu 119,50 (13 biduri).

Acesta este lotul care mi-a plăcut cel mai mult (datorită piesei de 15 bani "Paris" colţ de coală, cu ştemplul imprimeriei din Franţa). Practic există o serie neuzată completă din emisiunea "Paris". Lotul a fost vândut cu 637 dolari (14 biduri).

Lotul de blocuri (trei nedantelate "Paris", unul probă de cuoare pentru "Bucureşti" şi un bloc de "Perle") a fost vândut cu 475 dolari (19 biduri).

Un lot cuprinzând probe de planşă la emisiunea "Bucureşti" (cinci perechi orizontale, nedantelate vertical), plus câteva deparaiate obliterate, a fost vândut cu 146,50 dolari (7 biduri).

Un lot de mărci "Vulturi" neuzate a fost vândut cu 79,50 dolari (10 biduri).

Un lot de mărci "Cifra" şi "25 ani de domnie" a primit un preţ final de 192,50 dolari (16 biduri).

Trei serii de Spic neemise, plus eroarea de culoare de 25 bani albastru în pereche cu marca normală de 5 bani. Lotul a fost adjudecat pentru 169,50 dolari (7 biduri).

Melanj de piese neuzate Spic (cu PR şi fără filigran) şi Moldova. Toată fila a fost vândută cu 49,50 dolari (7 biduri).

Două file de album cuprinzând o serie completă neuzată "Spic" cu filigran stema mare în blocuri de câte patru mărci. Se pare că a fost "vedeta" loturilor, beneficiind de cel mai ridicat preţ de adjudecare: 1014 dolari (ce-i drept, nu a fost decât un singur amator care nu a dorit să piardă această ofertă).

O serie de Efigii şi una de Căişori. Preţ realizat: 75,50 dolari (15 biduri).

Serie Expoziţia Generală din 1906, preţ realizat: 40 dolari (6 biduri).

O plansă conţinând zece unicate diferite CMT (care - aşa, din avion, par în regulă), plus alte patru piese de duzină a realizat 89,50 dolari (7 biduri).

Una peste alta, câteva loturi s-au vândut la preţuri extrem de avantajoase. Cine a fost pe fază a câştigat, mai mult ca sigur!