Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

duminică, 6 mai 2012

Piese vechi româneşti la Spink, pe 2 mai

Casa britanică de licitaţii a organizat o singură vânzare pentru desfacerea colecţiei Adriano Landini, conţinând scrisori frumoase din lumea întreagă. La capitolul nostru de interes au fost câteva piese deosebite, pe care le voi prezenta mai jos.


Scrisore datată 15 iulie 1864, expediată de la oficiul poştal consular austriac din Brăila, la Triest, în Italia austriacă, la acea dată. Scrisoarea este francată cu o pereche verticală de 15 soldi emisiunea 1863 (Levantul austriac). Pe verso, piesa are o ştampilă de tranzit Pest (19 iulie) şi ştampila de sosire Triest (21 iulie). Piesa a fost evaluată la 700-800 lire sterline, dar nu s-a vândut.


Tot Levantul austriac este şi următoarea piesă, o scrisoare recomandată expediată pe 21 ianuarie 1869 din Botoşani (ştampilă albastră monocerc) la Leipzig (la acea dată în Saxonia, Germania). Ca francatură, se observă o pereche orizontală a mărcii de 10 soldi din emisiunea 1864 a Levantului austriac. Este interesantă utilizarea acestor mărci, care demonstrează lipsa la Botoşani a mărcilor cu efigia lui Franz Joseph din emisiunea 1867. Pe faţa scrisorii se observă ştampila liniară RECOMANDIRT aplicată cu acelaşi tuş, la Botoşani. Pe verso se disting ştampilele Czernowitz (26 ianuarie, tranzit), Breslau (28 ianurie, tranzit) şi "B. Ausgabe" (în aceeaşi zi, sosire). Pe faţă, poşta austriacă (sau poate cea germană) a mai aplicat o ştampilă liniară în cadru dreptunghiular ornat "Recomandirt", cu tuş roşu. Scrisoarea a fost însoţită de un certificat semnat Sorani şi a fost evaluată la 1.500-2.000 lire sterline, dar nu a fost vândută.


Această piesă are numai tangenţial legătură cu România, prin vinieta aplicată pe faţă, lângă marca poştală, care atestă faptul că plicul a fost transportat cu celebrul tren Orient Expres de la Constantinopol.


O piesă clasică românească frumoasă este scrisoarea de mai sus, o scrisoare simplă francată cu cinci exemplare de 6 parale 1862 (tariful de 30 parale corespunzător unei scrisori simple interne), expediată pe 16 mai 1863 de la Bucureşti la Focşani. O marcă este uşor deteriorată, dar raritatea şi frumuseţea francaturii este puţin afectată de acest lucru. Piesa a fost vândută pentru 2.000 de lire sterline.


Aceasta este o piesă excepţională de istorie poştală românească. Plicul a fost expediat francat (în iulie 1869), din Galaţi spre Italia, francat tricolor conform tarifului extern în vigoare (50 bani). Plicul nu a fost expediat prin intermediul poştei române (aşa cum era stipulat în convenţia încheiată cu Austria, intrată în vigoare de la 1 aprilie - sic!), ci de agenţia DDSG din Galaţi (care a şi anulat de mână, cu cerneală, mărcile, păstrând ortografia germană a oraşului). Plicul a parcurs drumul până la Orşova pe Dunăre, cu un vapor DDSG, iar de aici cu trenul, via Viena, spre Italia. Pe verso se disting ştampila de ambulanţă feroviară Udine-Verona (6 iulie) şi ştampila oficiului Loreto (9 iulie). În ciuda celor câteva pete slabe de rugină de pe faţa plicului, piesa este considerată extrem de rară de cele două certificate care o însoţesc (Sorani, 2010 şi Heimbüchler, 2012; ultimul chiar specifică în certificatul pe care l-a semnat faptul că "cunosc numai trei astfel de corespondenţe franco").
Piesa a fost evaluată la 3.500-4.000 lire sterline, dar din informaţiile pe care le am (neoficiale, pe site-ul licitaţiei nu este specificat acest lucru) ea a fost vândută pentru 14.000 lire sterline. Urmează să văd dacă această informaţie se confirmă sau nu.


Ultima piesă prezentată este un plic francat în trei culori (75 bani, emisiunea Paris), expediat la 8 martie 1873 de la Brăila la Paris. Plicul este însoţit de un certificat semnat Sorani (2010) şi a fost evaluat la 400-500 lire sterline. Site-ul nu specifică dacă piesa a fost vândută.

În afara pieselor prezentate, în aceeaşi licitaţie au mai fost două scrisori francate cu câte o marcă de 30 parale Principate, 1862, piese mult mai comune decât cele menţionate.

18 comentarii:

  1. Pfuaii de puii mei ce frumos! Absolut minunat.. Ma bucur ca un copil cand ma gandes la vremurile traite de aceste piese.. Nu stiu..mereu m-au fascinat lucrurile care au dainuit in timp si care ne aduc cu ele ceva din timpurile vechi..Scrisul mi se pare absolut minunat, detalii simple care insa ma fac sa zambesc .. Ok sunt ciudata:">

    RăspundețiȘtergere
  2. Vai de mine, ce de bani...pentru niste plicuri :))
    Nici nu stiu, razbate atat de fain istoria prin plicurile astea, prin textul tau, ca te si miri ca rulezi si s-a terminat atat de repede postarea...
    (hai,comentariul asta suna de parca „mi se pare ca ai o scama...„;)) )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))) Ce să-i faci, tipii ăştia care colecţionează au ei ceva scame în sânge, eu recunosc! :)))

      Ștergere
  3. Salve Max !
    Nu , nu eşti un ciudat.
    Dar numai după ce am urmărit foarte mult blogul tău am putut să-mi dau seama "ce e cu tine" . În sfârşit mi-am dat seama că ţi-ai cultivat simtul estetic referitor la trimiterile poştale . Există o estetică a acestor piese , probabil că s-a scris despre aşa ceva . Desigur marca poştală în sine , chiar produsă în tiraje uriaşe , este o creaţie , un "nou" domeniu al artei . Dar o trimitere poştală poate deveni de asemenea un obiect artistic , o mică creaţie ; marcă , obliterare , caligrafie , plic , toate acestea "asamblate" de un expeditor grijuliu şi delicat,(care a vrut să-şi declare şi în acest mod personalitatea - sau poate a facut-o inconştient), nasc un domeniu al frumosului.
    Max , poate ar fi timpul să ne vorbeşti despre lungul drum al timbrului spre artă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andrei, sunt sigur că atunci când ai vorbit despre colecţionare într-un cerc de persoane "neafectate" de o astfel de pasiune, cel puţin câţiva s-au uitat la tine ca la un tip curios. La aşa ceva am vrut să mă refer când am spus că noi, colecţionarii, părem a avea... "scame" şi sunt, la fel de sigur, că ştii la ce mă refer şi cunoşti sentimentul.

      Filatelia a fost chiar de la începuturile ei şi un mijloc de a "astâmpăra" nevoia de frumos a posesorilor de mici opere de artă. Orice filatelist mai răsărit are şi anumite înclinaţii artistice şi o anumită "aplecare" spre grafică. Unii dintre colecţionari depăşesc zona - să-i zicem - amatorului, începând să realizeze colecţii tematice. Eu unul însă nu am asemenea înclinaţii, mă simt mult mai atras de latura istorică a activităţii poştale şi, în acelaşi timp, de ceea ce se cheamă studiul tradiţional. Poate că nu sunt chiar cea mai nimerită persoană care să vorbească despre artă în filatelie.

      Ștergere
  4. Ceva frumos

    http://www.youtube.com/watch?v=9FBD0OZaX5o&feature=related

    Numai bine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, Andrei!
      Tocmai urmăresc serialul documentar "How Universe Works" pe Discovery Science (parcă aşa-i spune, dacă nu greşesc)... :)))

      E o melodie frumoasă!

      Ștergere
  5. as vrea sa ating si eu macar asa hartie...!

    RăspundețiȘtergere
  6. Aspectul asta "invechit" cu scrisul de mana si tot tacamul mi se pare grozav! Parca reusesti sa si simti mirosul de hartie veche..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Parfum" de epocă! Mai că e veritabil! :))

      Ștergere
  7. cand mi se face dor de parfumul timpului si chiar a timbrului trecut vin sa vad ce mai scoti din "tolba"...si mereu gasesc ceva frumos :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am rămas dator la tine. Îţi citesc articolele direct din RSS, dar n-am mai comentat cam de multicel.

      Ștergere
    2. nu vreau sa spui asta Max...
      daca treci pe la mine,ma bucur...nu intotdeauna conteaza cuvintele...

      Ștergere