Câteva precizări referitoare la carnetele cu mărci Spic de grâu şi de binefacere

Astăzi, Daniel a publicat pe blogul său un articol foarte bun referitor la primele carnete cu mărci poştale puse oficial în circulaţie de către Poşta Română în 1906-1907. Orice încercare de clarificare a aspectelor legate de primele carnete româneşti o consider binevenită.

Doresc însă să fac câteva precizări care ar putea fi de ajutor atât colecţionarilor, cât şi cercetătorilor.

Referitor la carnetele cu mărci de binefacere, trebuie să menţionez că nu am cunoştinţă de existenţa vreunui carnet care să conţină mărci neuzate. Absolut toate carnetele pe care le-am văzut au mărcile preobliterate. Ca dată, cele mai multe sunt obliterate în februarie 1907 (exemple, click pe imagini pentru mărire).

Într-un singur caz am întâlnit un carnet obliterat în aprilie 1909 (click pentru mărire):

În Buletinul Telegrafo-Poştal din epocă nu am întâlnit nicio menţiune referitoare la obliterarea de complezenţă şi vânzarea către public în această stare a carnetelor cu mărci.
Conform catalogului Michel, mărcile de binefacere au avut putere de circulaţie până la mijlocul lunii aprilie 1907, deci majoritatea carnetelor au fost obliterate de complezenţă înainte ca puterea de francare a mărcilor să înceteze. În această situaţie, cred că rămâne încă de discutat motivul pentru care a fost făcută obliterarea.
Mai rămâne încă o întrebare care şi-ar necesita confirmarea răspunsului printr-un document oficial: carnetele au fost puse în vânzare concomitent cu mărcile obişnuite, începând cu aceeaşi dată (adică la punerea mărcilor în circulaţie) sau mai târziu?

Referitor la carnetele cu mărci Spic de grâu, cred că sunt necesare câteva precizări privind istoricul semnalării lor.

Deşi perechi cu punte din cele trei valori (5, 10 şi 15 bani) existau în câteva colecţii cunoscute, în literatura filatelică prima menţionare apare în revista "Der Rumänien Sammler nr. 66/1988, într-un articol semnat de Paul Hirsch. Concomitent, în revista Filatelia nr. 1/1988 (pag. 16) a fost publicat articolul "Un punct de vedere elucidat", semnat de Răzvan Popescu, care cita un pasaj din Buletinul Telegrafo-Poştal nr. 3/1907, unde se menţiona:

"Direcţia Generală a Poştelor, Telegrafelor şi Telefoanelor aduce la cunoştinţa generală că a pus în circulaţie carnete conţinând timbre poştale franco ordinarede 5, 10 şi 15 bani. Aceste carnete se vând publicului amator pe valoarea lor nominală, fără vreun plus de taxă".

Peste mai bine de un an, Otto Binder prezenta câteva piese noi în numărul 73/1989 al revistei germane "Der Rumänien Sammler" (citat de Filatelia, nr. 9/1989, pag 13). La acea dată, singurul carnet cunoscut era cel de 3 lei, conţinând 30 mărci de 10 bani (şi catalogat de Daniel la numărul CMP 15).
Carnetele catalogate de Daniel sub numerele CMP 13 şi CMP 14 au constituit marea descoperire prilejuită de desfacerea unei vechi colecţii româneşti, cu ocazia licitaţiei casei canadiene Longley, în 23 septembrie 2010 (loturile nr. 305 şi 306). Până la această dată, existenţa lor a fost total necunoscută. Referitor la aceste două carnete, trebuie precizat că pe ambele există câte o adnotare făcută cu creionul, în colţul stâng superior: "1905" (vezi ilustraţiile de mai jos).

Aceste două carnete au fost achiziţionate de către un colecţionar român, ajungând în ţară. Am avut prilejul să le examinez şi să verific toate caracteristicile lor tehnice.
Ulterior, într-o discuţie avută cu Leonard Paşcanu, amândoi ne-am pus întrebarea asupra naturii adnotării anului (1905) pe coperţile carnetelor. Amândoi am fost de acord că există posibilitatea ca aceste două carnete (dat fiind şi faptul că nu s-au descoperit altele în aceşti peste o sută de ani) să fie doar probe efectuate de către autoritatea poştală a epocii. Pentru a le considera emise, avem totuşi nevoie de o atestare a acestui lucru.
În ceea ce priveşte hârtia, tipurile de clişeu şi culoarea tuşului utilizat, mărcile din cele două carnete sunt identice cu mărcile obişnuite, specifice anilor 1904-1905. Tocmai de aici rezultă şi semnul nostru de întrebare.

Referitor la perechile cu punţi aflate în mai multe colecţii, şi aici cred că sunt necesare câteva explicaţii:
- toate piesele, indiferent de valoare, sunt dantelate C (11½x13½) fără excepţie;
- la valoarea de 5 bani, planşa utilizată pentru imprimarea colilor speciale pentru carnete are (cu excepţia "punţilor") caracteristicile planşei 3, conţinând clişee din tipul introdus începând cu anul 1901 (la marca de 5 bani verde-smarald şi utilizată ulterior la toate tirajele următoare în verde-smarald, verde albăstrui, verde gălbui, verde-oliv şi verde-iarbă); partea interesantă este că se întâlnesc şi perechi cu tipuri mixte (pe lângă clişeele cu cadrele curbate se întâlnesc, mai rar, şi clişee specifice planşei 2, cu cadrele perfect drepte); o ilustrare puteţi vedea în imaginea de mai jos, un bloc din fosta colecţie a arh. Costescu (click pentru mărire; clişeele specifice planşei 2 sunt evidenţiate cu câte un dreptunghi roşu):

- la valoarea de 10 bani, toate perechile/blocurile cu punţi cunoscute au clişee exclusiv de tip III, specifice planşei 2 (introduse în 1901-1902);
- la valoarea de 15 bani, clişeele sunt cele utilizate şi la colile normale de 15 bani violet (specifice planşei 5); şi la aceste coli speciale pentru carnete se regăsesc cele două tipuri de clişeu specifice planşei normale a mărcii de 15 bani violet, un exemplu putând fi văzut în imaginea de mai jos (tipul cu numai două haşuri în colţul drept inferior apare pe prima coloană din stânga, marcată cu un cadru roşu):

(ex col. arh. Costescu)

Personal, până la descoperirea carnetului cu mărci de 15 bani eu nu m-aş hazarda să-l cataloghez. Sau cel puţin nu i-aş indica nicio caracteristică. Dacă arată totuşi altfel decât cel de 10 bani?
Pe de altă parte, studiul aprofundat al clişeelor, culorii tuşurilor şi hârtiei la perechile şi blocurile cu punte cunoscute până în prezent indică mai degrabă o apropiere de tirajele imprimate în 1905 decât de cele din 1907 (care sunt imprimate pe o hârtie de calitate diferită). Tocmai datorită acestui lucru, nu aş putea să mă hazardez să afirm cu tărie că aceste carnete au fost realizate şi puse în vânzare după cele din emisiunile de binefacere. Faptul că Buletinul Telegrafo-Poştal anunţă în 1907 că sunt puse în vânzare carnetele nu garantează că primele carnete s-au vândut în 1907 şi nu cumva mai devreme. De aceea, cred că este necesară găsirea a încă unei surse, cel puţin.

Orice opinie care ar putea aduce clarificări în problemele ridicate de acest articol sunt, desigur, binevenite.