Ambele seturi de falsuri fac parte din aceeaşi categorie: execuţie în tipar înalt (la fel ca originalele), dar pe un tip total diferit de hârtie. Dantelura este rudimentară, executată în linie. Ea are dimensiuni diferite (părând a fi executate cu dispozitive separate). Chiar şi la exemplare din aceeaşi valoare cu dimensiuni diferite ale dantelurii, elementele de desen ale clişeului coincid, iar dacă se ţine cont şi de faptul că aceleaşi falsuri se întâlnesc şi nedantelate (prezentate deseori drept "eseuri"), atunci s-ar putea trage concluzia că "tipografia" le-a livrat nedantelate, operaţia de dantelare fiind ulterior executată de diverse persoane (seria originală are totuşi o cotă bunicică prin cataloagele internaţionale). După unele surse, s-ar mai "trage" şi astăzi coli de "reproduceri" (ele ar fi originare din Germania, Franţa şi ţările BeNeLux, "clişeele" fiind multiplicate şi utilizate de mai mulţi "întreprinzători").
Faptul că falsurile sunt achiziţionare "pentru studiu" n-ar fi mare lucru, dar - fir-ar ele de studii - uite că nu apare niciunul pe nicăieri!
Dacă tot vorbim despre aceste falsuri, există o eroare referitoare la falsurile "Căişorilor", care pleacă încă de la primele reproduceri realizate de Nămoloiu şi Nosca (preluate apoi fără discernământ atât în CMPR 1974, cât şi în catalogul editat de o firmă particulară): nu există un clişeu unic pentru toate valorile falsurilor, fiecare valoare având propriile microsemne caracteristice. Aşa că unele valori se apropiea mai mult, altele mai puţin de clişeele originale. Din păcate, acest detaliu nu a fost menţionat de niciun autor până în prezent.
Mi-a plăcut oful din " fir-ar ele de studii" ...
RăspundețiȘtergereŞi aş completa: şi de studioşi!
Cam aşa este, din păcate... :)))
ȘtergereDaca este vorba de studiu,ai nevoie de multa vointa si ceva timp la dispozitie,si mai ales de un ochi ¨format¨.Vointa o au (din pacate) foarte putini.Ma numar si eu printre cei care au achizitionat astfel de piese mai mult sau mai putin autentice,care se ¨plang¨ca nu au timp sa le studieze.Este la fel de adevarat ca-mi lipseste acel ¨ochi format¨.Asta nu este o scuza ¨este un defect¨ fiindca imi folosesc timpul urmarind tampeniile de la televizor in loc sa-mi dedic timpul unor lucruri cu siguranta mult mai interesante(cum ar fi studiul unor piese controversate).Pana cand voi reusi sa remediez aceste probleme va doresc toate cele bune!
RăspundețiȘtergereCând eram ceva mai tânăr, unul dintre cei mai în vârstă şi mai cu experienţă decât mine îmi spunea ceva de genul acesta: "Ai grijă că timpul trece şi atunci când vei dori cu adevărat să te apuci de studiu, vei constata ba că te lasă vederea, ba că nu-ţi mai permite sănătatea să stai prea mult timp cu nasul în clasoare şi cataloage... Apucă-te acum, cât mai poţi!"
ȘtergereEi bine, nu prea l-am ascultat, dar acum îi dau dreptate.
Interesant felul in care sunt prezentate aceste loturi.Amindoua prezinta piese cu margini, care sunt mai cautate.O seara buna!
RăspundețiȘtergereEste şi asta o formă de aşa-zisă manipulare a potenţialului cumpărător. Cel care le vinde ştie să facă şi comerţ.
ȘtergereSalutare Max,
RăspundețiȘtergereFac rondul filatelic obisnuit de sambata diminineata, cu popas indelung pe blogul meu favorit...foarte interesant articolul, si cu permisiunea ta am sa incerc sa fac cateva percizari la subiect.
Despre comerciantii acestor minuni; nu as spune ca nu sunt de condamnat dar ceea ce apreciez e ca nu aplica aceeasi tehnica mizerabila ca ceilalti sarlatani; oamenii sunt sinceri macar, si te avertizeaza asupra marfii pe care doresti sa o cumperi, sau de care esti interesat.
Mai mult decat atat banuiesc ca bid-urile pornesc de la 1$ deci persoanele interesate pot sa dea bani pe ele atat cat considera ca valoreaza falsurile pentru ei, in consecinta se poti opri in orice moment, oricand considera ca plafonul lor de investitie pentru asemenea fantezii e depasit.
Faptul ca ne-ai spus ca inca se mai produc asemenea falusri, ma pune totusi pe ganduri...
Despre cliseele cu care au fost tiparite falsurile, observ ca cele de sus sunt destul de apropiate de original, calitatea este destul de slaba pentru a doua imagine dar cum ai spus ambele par a face parte din aceeasi categorie (tiparite cu acelasi cliseu)-aici ma refer stric vizual ptr ca nu stiu sa disting tipurile de tipar.
Din falsurile cu care am avut ocazia sa ma "intalnesc" in scurta mea incursiune filatelica de pana acum, pot sa spun ca am oservat 2 tipuri. Cel de sus unde penele sunt unite intr-un manunchi dar sunt separate complet de palarie si un altul unde penele palariei sunt unite in manunchi gros si lipite de palarie,(fals mentionat de catre maestrul D Kriac in CMPR '74).
De precizat e ca la original doar pana superioara e detasata, cea inferioara fiind unita de palarie.Ca mentiune speciala, valoarea de 10 BANI roz original, pare a avea ambele penele unite de palarie?! ( te rog sa ma ajuti cu o parere daca e posibil).
La exemplarele de mai sus, copita stanga a celui de-al doilea cal din partea stanga este dezlipita de bara de metal ce-l separa de calul din fata, la originale aceasta e mai voluminoasa,dreptunghiulara si lipita de bara metalica ce-l separa de primul cal. Am intalnit falsuri la care copita atinge bara metalica, probabil din cauza abundentei de vopsea de pe cliseu? Un element comun de aceasta data ptr cele doua tipuri de falsuri este varful biciului. Acesta se termina intotdeauna la capatul varfului celui de-al treilea dinte din ornamentul de sus de langa cercul in care se gaseste valoarea.La originale varful biciuli se continua pana inspre mijlocul spatiului dintre dinti.
Oare sa fie acesta caracteristica comuna tuturor falsurilor?
Te rog sa ma corectezi oriunde crezi ca e nevoie.
Cu deosebita stima,
Remus
Te salut, Remus.
ȘtergereCeea ce doream eu să subliniez în articol este că originalele sunt făcute cu clişee multiplicate după o singură matriţă "mamă" (deci toate detaliile de desen sunt similare la toate valorile), pe când falsurile au fost făcute cu clişee confecţionate separat pentru fiecare valoare. La valorile mici am întâlnit până acum duă-trei clişee diferite ale falsurilor, iar la ultimele trei valori cam trei-patru. Ele diferă ca microsemne între ele, dar şi faţă de originale.
Cât despre numărul de clişee existente la falsuri, nimeni nu poate şti exact. Poate că tocmai în acest moment, când îţi dau răspunsul, vreun "întreprinzător" tocmai fabrică unul nou.
Pentru a multiplica galvanic clişeele (aşa cum a fost la originale) este nevoie de utilaje ceva mai complexe, de care un falsificator individual nu dispune. Încă nu am văzut falsuri aşa de periculoase care să se apropie prea mult de originale.
Cea mai bună soluţie, dacă nu dispui de fonduri pentru achiziţii, este să găseşti două-trei valori mici (5, 10 bani) pe cărţi poştale, circulate efectiv. Cu astfel de piese ai garanţia că sunt din epocă, nu am întâlnit falsuri circulate, deci le poţi lua drept originale. Studiază-le microsemnele şi vei avea răspunsul atnci. Acele microsemne trebuie să se repete la toate valorile.
Multumesc mult Max,
ȘtergereAm o serie de stampilate insa nu eram foarte sigur ca sunt toate originale (problema cu 10 bani roz). Le comparam in general cu ce apare pe net ca sa vad diferente. Acum m-am mai linistit putin, si daca voi intentiona sa achizitionez candva o serie nestampilata le voi compara cu atentie.
Cu stima,
Remus
Cu plăcere, Remus.
ȘtergereLiciteaza pentru a cumpara falsuri ...
RăspundețiȘtergerePe undeva, colectionarii de falsuri au dreptate: falsificatorii au operat cu mai multa pasiune si imaginatie decat echipele oficiale care-si faceau treaba sictiriti...
Din păcate, comerţul organizat pentru mărci româneşti vechi a rămas o treabă făcută de particulari. De câteva zeci de ani(de fapt de la înfiinţare - prin anii '50), comerţul unităţii de stat (specializate) nu a avut niciodată ca obiect mărcile vechi (poate doar pe vremea lui ceaşcă, atunci achiziţionând piese bune şi exportându-le pentru a realiza planul prevăzut ca... "aport valutar").
Ștergere