În fiecare an, la 3 mai, este marcată în întreaga lume Ziua mondială a libertăţii presei.
La 3 mai 1991, în capitala Namibiei, Windhoek, a avut loc un seminar regional în care jurnaliştii africani au dezbătut problema instaurării unui climat mediatic independent şi pluralist. Atunci a fost adoptată "Declaraţia pentru promovarea unei prese africane independente şi pluraliste", manifest al jurnaliştilor, potrivit căruia cenzura este considerată o gravă încălcare a drepturilor omului şi prin care s-a cerut tuturor ţărilor să ofere garanţii constituţionale pentru libertatea presei.
Conferinţa generală a UNESCO a adoptat la 15 octombrie 1991 o rezoluţie privind "Promovarea libertăţii presei în lume" care recunoştea că "o presă liberă, pluralistă şi independentă este o componentă esenţială a oricărei societăţi democratice", iar Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a instituit, la 23 decembrie 1993, ziua de 3 mai ca Zi mondială a libertăţii presei.
Cu acest prilej, UNESCO organizează anual o conferinţă internaţională.
Începând cu 1997, premiul mondial pentru libertatea presei UNESCO - Guillermo Cano, în valoare de 25.000 de dolari, este decernat în fiecare an cu ocazia acestei zile unei persoane, organizaţii sau instituţii ce se remarcă prin contribuţia esenţială la apărarea sau promovarea libertăţii presei, oriunde în lume. Premiul poartă numele jurnalistului columbian Guillermo Cano, asasinat în 1987, pentru că a denunţat activităţile traficanţilor de droguri din ţara sa.
Juriul internaţional este alcătuit din paisprezece jurnalişti profesionişti şi directori de publicaţii din toată lumea.
An de an se omagiază ziariştii morţi la datorie, precum şi cei care sunt închişi datorită activităţilor jurnalistice.
În anul 2000, în cadrul programului Freedom of Expression - FreeEx România, Agenţia de Monitorizare a Presei - AMP, în colaborare cu Asociaţia pentru Protejarea şi Promovarea Libertăţii de Exprimare (APPLE) şi Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) au iniţiat sărbătorirea Zilei Libertăţii Presei şi în România.
(sursa)
Chestia asta cu presa libera mi se pare deja aproape utopica. Eu am lucrat in vreo 5 posturi de radio pana acum, niciunul liber, nici macar cel al BOR. Si ala pacta cu cine era la putere, pentru ca Arhiepiscopia avea nevoie de fonduri pentru a restaura Catedrala din Alba Iulia. Si le-a obtinut...
RăspundețiȘtergereAm lucrat apoi la liberali, unde toata ziua se dadea in Basescu si portocalii, acum e un post de radio care trage mai mult, local, cu oranjii...
Eu am ales sa nu prea abordez politica in emisiuni, asta mi-e scaparea, ca sa am seznatia ca sunt liber. Aaa, Rosia Montana e tabu, nu ne putem atinge. Ti se pare ca presa e libera?...
Ai dreptate, e ceva utopic şi nu o spun în necunoştinţă de cauză, pentru că oarecum tot în presă lucrez şi eu.
ȘtergereEu am marele noroc însă că pot vorbi deschis cu şefii mei, ne cunoaştem fiecare opţiunile celuilalt şi majoritatea deciziilor le luăm împreună. Partea bună e că am avut destule situaţii în care nu banul a dictat, iar lucrul ăsta m-a uns pe suflet.
Că treaba asta nu se întâmplă peste tot, este un lucru pe cât de clar, pe atât de trist. Ia o ştire (la alegere, ce-ţi doreşti) şi urmăreşte-o în fiecare din cotidienele centrale care au mai rămas. O să "pută" imediat politicul din modul de abordare a ştirii de către fiecare publicaţie, de departe îi vezi orientarea.
Tocmai din această cauză, părerea mea este că cel mai bun lucru este intrarea pe o nişă, că generalităţile se dau la televizor... ;)
Eu cred ca nu libertatea e problema presei, mai ales in Romania. Fiecare spune ce vrea si nimeni nu suporta consecintele cand jigneste sau acuza pe nedrept
RăspundețiȘtergereLegat de influente este cu totul altceva: fiecare post si fiecare fituica tinde sa adopte o coloratura politica iar coloana vertebrala este banul. De unde vine banul - aia e directia buna a managerului de trust si apoi a realizatorilor, etc
Jurnalistului i se spune ce sa scrie si ce sa spuna dar el ARE libertatea sa se desfasoare in alta parte . Nu iti pune nimeni banda adeziva pe gura, nu TREBUIE sa taci sau sa minti. Taci si minti eventual pentru ca apartii unui trust care-ti spune ce sa faci dar asta deja e alegere si nu lipsire de libertate
Asta asa, la modul general
Ai dreptate, deplină chiar. Problema e la ziarişti, pentru că opinia nu ţine de foame, nici de salariu. Dar dacă nu vrei să renunţi la principii, poţi să-ţi găseşti altceva de muncă (dacă mai şi ştii ceva meserie, ăsta nu e un lucru valabil pentru toate baragladinele...) :))
Ștergere