Poşta îşi dă iar în petic! Ori se fură, ori distrug ce-i bun şi merge!

Unul din cititorii blogului mi-a trimis un mail plin de amărăciune, referitor la corespondenţa care tot dispare şi nu mai ajunge la destinatar. Redau, cu acceptul său, o parte a mailului.

"În ultima vreme am comandat câteva timbre din străinatate (...). Dintre loturile care mi-au fost trimise prin scrisoare prioritară, dar nerecomandată, majoritatea au dispărut (nu au ajuns la destinaţie). Îmi vine greu să cred că în decursul unei luni Poşta Română rătăceşte 4-5 scrisori pentru acelaşi destinatar.
Acum mă intreb; oare oamenii aceştia chiar se ocupă cu furtul acestor plicuri?
Cum depistează că în aceste plicuri se află timbre?
Sunt extrem de dezamăgit şi sincer nu ştiu ce ar fi de făcut în situaţii de acest gen.
Ştiu că cea mai bună soluţie de acum încolo ar fi plicurile recomandate, dar ai cumva idee dacă cineva s-a mai confruntat cu o asemenea situaţie şi dacă, printr-un miracol, a primit vreo rezoluţie, sau a procedatî ntr-un anumit mod pentru a face măcar o investigaţie?

Mă intrigă doar modul în care au depistat ce era înăuntru, mai ales că mă gândesc că acest gen de corespondenţă nu stau să o perieze plic cu plic, nemernicii de la poştă. Nu pot decât să mă gândesc că se uită după anumite tipare (ştampila expeditorului, modul cum este sigilat plicul, sau ştie bunul Dumnezeu ce altceva)...".

Personal, nu cred că este vreun colecţionar care să nu se fi lovit de această problemă. Ba chiar ştiu un caz în care a fost sustrasă (în cel mai clar şi jegos mod) chiar o trimitere recomandată expediată pe adresa unui cunoscut şi, în ciuda reclamaţiei înaintate personal directorului general al poştei, vinovaţii n-au păţit nimic!

Motivul pentru care am decis să-i cer voie să public mesajul lui este tocmai natura întrebărilor: cum reuşesc jegurile de pungaşi să identifice plicurile care conţin mărci? Acest lucru ar merita puţină atenţie din partea tuturor colecţionarilor. Haideţi să vedem ce metode am putea utiliza pentru a le deruta pe acele jeguri şi a le îngreuna cât mai mult activitatea infracţională. Haideţi să ne sfătuim şi să vedem unde am putea reclama, sau ce acţiune am putea întreprinde împotriva acestei companii care-şi bagă cu nesimţire mâinile în buzunarele noastre (pentru că mie, cel puţin, mi-e clar că nici directorul general al companiei nu a fost capabil să rezolve această problemă, cel puţin pentru un caz concret pe care îl cunosc).

Ce pot spune deocamdată din experienţa personală, e că atunci când este vorba de vreun lot la care ţin, îi solicit expeditorului să trimită plicul recomandat, cu recipisă. Ca să ştie toţi colecţionarii: orice trimitere recomandată (sau înregistrată, pentru care se eliberează la expediere o recipisă) intră într-un sistem internaţional de supraveghere denumit "Track&Trace", iar cu ajutorul numărului înscris pe recipisă se poate afla în timp real unde se găseşte trimiterea, cu ajutorul unei aplicaţii online accesibilă pentru oricine, nu numai pentru cei de la poştă.

O a doua problemă la care aş fi vrut să mă refer a fost (ne)funcţionarea site-ului Poştei Române pentru o perioadă. Nişte tipi s-au apucat să-l modifice, dar "pe viu", fără ca vechea formă să rămână disponibilă şi funcţională până când versiunea revizuită ar fi fost gata. Aveam nevoie de nişte coduri poştale şi am constatat ieri acest lucru. Nu mai dezvolt ideea, pentru că a făcut-o deja Colecţionar Timbre pe propriul blog. Şi a făcut-o foarte bine chiar. El mai pune câteva întrebări, pe care mi-am permis să le reiau:

"Ştie cineva dacă ANPC poate fi sesizată pentru astfel de cazuri? Curtea de Conturi sau cine naiba se ocupă de verificarea investiţiilor face ceva? O să fie cineva sancţionat pentru aceasta investiţie? O să se laude vreo firmă cu realizarea site-ului Poştei Române?"

Acum, se pare că site-ul şi-a "revenit" (parţial). Încercaţi să accesaţi linkul din subsolul paginii principale, cel care ar trebui să ducă către Fabrica de Timbre. Veţi fi întâmpinaţi de un "404" (măcar de l-ar fi desenat şi p-ăsta puţin mai frumos, sunt tone de machete gratuite pe web...).

O a treia problemă (care nu este legată de subiectele din titlu) este asta. Aici avem de-a face cu altceva: cu dispreţul (aproape) total faţă de o prevedere expresă a unei legi în vigoare în România. Publicarea declaraţiilor de interese şi de avere pentru salariaţii cu funcţii de conducere nu este facultativă, domnilor! Este obligatorie! Situaţia nu este de ieri, de astăzi şi nu este cauzată de modificările făcute pe site-ul instituţiei. Ea durează de mai bine de un an de zile!

UPDATE

Am primit de la un alt cititor al blogului un mesaj legat de subiectul abordat, împreună cu câteva documente care ar putea fi de ajutor altor colecţionari aflaţi în situaţii similare. Redau conţinutul mesajului:

"Referitor la plângerile venite de la ceilalţi colecţionari, vă transmit ataşat:

- un model sesizare Director Poşta Română;

- un model sesizare Birorul de Schimb Internaţional (pentru că de acolo fură infractorii ăştia);

-un model plângere penală.

Pe care sunt de acord să le furnizaţi către colecţionari (...).

După ce am trimis sesizare Biroului de Schimb Internaţional, am aşteptat o săptămână şi am trimis o sesizare către Directorul Poştei Române.

DUPA DOUĂ LUNI, SURPIZĂ! PLICUL A APĂRUT ÎN CUTIA POŞTALĂ!

Plangerea penala încă nu este soluţionată, dar nici respinsă, pentru că am făcut dovada că vânzătorul a trimis plicul.

Singura modalitate de a acţiona împotriva lor: din mai multe părţi, trimise sesizări şi plângeri, pistonaţi până le sar ochii din cap!"

Vă redau în fotocopie modelul sesizării către Biroul de Schimb Internaţional (click pe imagini pentru mărire):

Urmează modelul sesizării către directorul general al Poştei Române (click pe imagini pentru mărire):

Şi ultimul document, un model de plângere penală (click pe imagini pentru mărire).

Dacă va fi necesar, articolul va primi în continuare update-uri.