Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 19 mai 2012

Despre Poşta Română şi amenda primită de la Consiliul Concurenţei

Astăzi am pierdut cinci ore din viaţa mea ca să parcurg decizia Consiliului Concurenţei din decembrie 2011 prin care Poşta a fost amendată cu o sumă record pentru o companie cu capital de stat, precum şi multe reglementări la care se face referire în acest document.

Am încercat să pricep în ce măsură reclamaţiile firmelor particulare făcute la adresa Poştei sunt întemeiate, dacă cercetarea care a urmat este sau nu bazată pe legislaţia în vigoare şi cam care ar fi răspunderea fiecărei părţi implicate în toată această poveste care, recunosc, mi-a lăsat un accentuat gust amar.
Am încercat de asemenea să mă asigur că "abuzul de putere dominantă pe piaţă" de care a fost acuzată Poşta nu s-a datorat vreunei prevederi aiurea (căci astfel de cazuri abundă în ale noastre legi - mă refer la prevederi care se bat cap în cap).

Părerea mea (proprie şi personală) este că raportul Consiliului este bine argumentat şi că faptele incriminate sunt reale. Nu am spus că ele au fost săvârşite cu intenţie, au făcut-o din prostie, dar culpa este la fel de luat în seamă ca şi fapta săvârşită cu intenţie. Iar acest lucru este cauzat în principal de câteva probleme:

- lipsa din legislaţia românească referitoare la serviciile poştale a prevederilor legislaţiei europene referitoare la concurenţa în domeniul poştal (iar aici vina îi revine organismului de reglementare - Agenţia Naţională care ar fi trebuit ea să adopte reglmentări şi în domeniul emiterii şi punerii în circulaţie a mărcilor şi efectelor poştale încă din 2004, dar a făcut-o doar cu vreo şapte ani întârziere, abia în 2011);
- necunoaşterea legislaţiei referitoare la concurenţă şi piaţă de către personalul de marketing şi vânzări din cadrul Poştei (este vorba atât de cei care au întocmit contractele cu Info Press, dar şi de cei care le-au avizat);
- absenţa totală de consiliere juridică din partea personalului specializat (unde mama dracului au fost consilierii ăia juridici ai Poştei şi ce-au păzit?);
- inerţie nesimţită (păi, bibicilor, dacă sunteţi reclamaţi în 2005, cum puii noştri nu vă interesează situaţia timp de ani de zile, ca să remediaţi problema?);
- lipsa unui standard de raportare privind piaţa serviciilor poştale (una cereau cei de la Consiliul Concurenţei pe timpul anchetei, alta le dădeau funcţionarii de la CNPR - iar aici vina este împărţită între directorii Companiei şi specialiştii de la Agenţia de Reglementare);
- mai sunt ele şi altele, dar nu merită domnii de la Poştă să mă obosesc să le mai scriu. Puneţi mâna pe carte, fraţilor!

Ca un făcut, ia ghiciţi cine este acum director general al Poştei şi trebuie să rezolve problema în vreun fel? Nimeni altul decât o persoană care a îndeplinit şi funcţia de preşedinte al agenţiei de reglementare, taman în perioada pentru care CNPR a fost verificată de Consiliul Concurenţei!
Altă trăznaie: la o înfăţişare în faţa completului de judecată (că treaba a ajuns în justiţie), cine credeţi că a reprezentat CN Poşta Română? Taman fostul preşedinte al Consiliului Concurenţei! Asta a fost la o înfăţişare mai veche, căci la ultima nu a mai reprezentat-o nimeni. Avocatul (de fapt casa de avocatură) nu s-a prezentat la termenul stabilit! Ce mama lu' proces verbal se întâmplă acolo?

Ieri, după cea mai recentă şedinţă a Consiliului de Administraţie a Poştei, când au văzut domnii că nu prea mai au pe unde scoate cămaşa, s-ar fi luat decizia unei noi restructurări a companiei, de această dată urmând să se lase cu mii de concedieri, chiar din rândul personalului operaţional.

Poate măcar acum, în ceasul al 12-lea, problema Poştei Române ar putea intra pe agenda de lucru atât a Serviciului Român de Informaţii, cât şi a Parchetului. Poştei i s-a produs un prejudiciu important, iar vinovaţii trebuie identificaţi şi aduşi în faţa legii.

Problema delicată nu este atât cea socială, ci a patrimoniului deţinut de CN Poşta Română, patrimoniu care "face cu ochiul" multor persoane interesate, în situaţia în care compania ar fi declarată în insolvenţă. Cuantumul amenzii este doar un mărunţiş pe lângă valoarea patrimoniului Poştei.

6 comentarii:

  1. Am oftat, reoftat ar fi termenul corect, citind amarele-ţi rânduri ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu eşti nici pe departe singurul care oftează, Doru.

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Păi nu le pasă, numai că averea de acolo nu au adus-o ei de acasă, nu le aparţine.

      Ștergere
  3. Eu mi-am pierdut optimismul in ceea ce priveste facerea de dreptate. In puscarie/sa plateasca ajung doar muritorii de la talpa tarii, care au furat o paine, dar nu si cei ce au furat toata fabrica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În cazul de faţă nu aş putea afirma că există un furt (nu am căderea asta), dar pot afirma însă că a existat o administrare defecuoasă.

      Ștergere