Marca de 10 bani “Paris”. Despre tipuri.

În scurta mea „incursiune” făcută acum câteva zile pe portalul Okazii.ro am remarcat o piesă de 10 bani „Paris” oferită drept „eroare” de tipar. Aveţi ilustraţia ei mai jos.

Ei bine, această „eroare” constituie de fapt un microsemn caracteristic pentru o altă categorie de varietăţi. Este vorba de tipuri de clişeu.

De-a lungul timpului, mai mulţi autori au semnalat, cu acurateţe mai mare sau mai mică, posibilitatea existenţei unor tipuri diferite de clişeu la valoarea de 10 bani a emisiunii „Paris”. O sinteză a celor semnalate pe parcursul anilor a fost făcută de Mihai Popovici, în Filatelia nr. 7/1989, care a şi centralizat datele sub forma unui tabel, redat mai jos (click pe imagine pentru mărire – cer scuze pentru calitatea slabă a imaginii, colecţia de reviste Filatelia nu îmi este accesibilă în acest moment).

Ceea ce nu este cuprins în tabel este studiul realizat de J. R. W. Purves, publicat într-o serie de articole succesive în „The London Philatelist” (vol. 74, nr. 876/dec. 1965, pag. 219-223, vol. 75, nr. 877/ian. 1966, pag. 3-8 şi nr. 878/feb. 1966, pag. 32-37), urmate de un „postscriptum” publicat în aceeaşi revistă (nr. 888/dec. 1966, pag. 245-248). Este drept însă că subiectul tipurilor valorii de 10 bani „Paris” este abordat numai în primul din seria de articole amintite. Restul articolelor constituie însă pentru orice colecţionar un model al modului în care se studiază mărcile unei emisiuni (îmi pare rău, nu pot reproduce articolele pe blog, dar cine nu le are le poate achiziţiona online de la Societatea Regală de Filatelie din Londra, sub forma colecţiei complete în format digital).

După Purves, ar exista trei tipuri principale la această valoare:

A – mic punct de culoare sub piciorul drept al celui de-al doilea A din ROMANIA (28% din mărcile verificate);

B – subţiere a cadrului vertical stâng, la 4,5 mm faţă de colţul inferior, respectiv o uşoară teşire a cadrului exterior în colţul drept inferior (28% din mărcile verificate);

C – cel normal, fără niciunul din microsemnele semnalate la A şi B (44% din mărcile cercetate).

Ulterior, Purves trece, în seria de articole amintită, la descrierea varietăţilor întâlnite la mărci din emisiunile Bucureşti I şi II.

Articolul din Filatelia al lui Mihai Popovici aminteşte şi de spărtura cadrului în colţul stâng superior, întâlnită sub diverse forme.

Referitor la aceste varietăţi, numărul mic de exemplare pe care îl am nu mi-a permis să trag o concluzie care să poată indica apartenenţa lor la un tip anume. Ele se regăsesc însă în coala de eseuri existentă la Muzeul Naţional Filatelic, în poziţii multiple, dar condiţiile precare de studiu de la muzeu m-au împiedicat să verific pentru fiecare „spărtură” în parte existenţa celorlalte microsemne de clişeu (să sperăm că o dată vom beneficia şi de ilustraţii în format digital de la acest muzeu).

Dar referitor la mărcile normale (cu colţul stâng superior intact), am verificat un mic stoc de câteva sute de bucăţi, pe care l-am „împărţit” în următoarele „tipuri”:

 

Tip I 

 

Tip II 

 

Tip III 

 

Tip IV

 

 

Tip V

O scurtă centralizare a microsemnelor caracteristice este făcută în tabelul de mai jos (click pe imagine pentru mărire):

Studiul de mai sus l-am făcut acum vreo zece ani. Între timp, la stocul existent de mărci de 10 bani „Paris” s-au mai adăugat încă circa 1.500 de bucăţi pe care, din lipsă de timp, dar şi din cauza altor preocupări, nu le-am cercetat. Probabil că le va veni şi lor rândul, dar până atunci lansez către dvs., stimaţi cititori, invitaţia de a verifica mărcile de care dispuneţi şi de a comenta dacă sunteţi de acord sau nu cu clasificarea mea, precum şi proporţia de exemplare identificate din fiecare.

© 2011 Max Peter. Preluarea sub orice formă a articoluluise poate face numai în baza unui acord prealabil.