Câteva piese de la o licitaţie germană

Licitaţia s-a desfăşurat ieri şi a conţinut mai multe piese de interes pentru zona românească. Ca de obicei, subliniez câteva dintre cele care mi s-au părut mai ieşite din comun.

Scrisoare recomandată datată 1866, expediată de la Braşov la Timişoara, cu o francatură de 15 kreuzer (cele două mărci de pe verso sunt deteriorate în urma deschiderii scrisorii). Puţin mai rară decât piesele similare este ştampila circulară RECOMANDIRT de pe faţa scrisorii.

O scrisoare din 1873 cu francatură colorată din a doua emisiune maghiară (2 şi 3 crăiţari gravate, tarif de scrisoare simplă), expediată de la Zalău la Viena. În ciuda faptului că matca de 2 crăiţari este defectă (are un colţ rupt), scrisoarea este curată şi foarte bine păstrată, iar ştampila de plecare (tip E) nu este chiar printre cele comune.

Tot a doua emisiune maghiară, scrisoare recomandată expediată în 1876 din Modoş (astăzi în Banatul sârbesc) la Bechicerecul Mare. Ştampila Modos tip E este mai puţin comună. Pentru cei care nu cunosc istoricul localităţii, aceasta a făcut parte, pentru numai câţiva ani, din România Mare, mai precis până la efectuarea schimblui de teritorii dintre România şi Iugoslavia, din anii '20 ai secolului trecut.

O piesă ceva mai târzie, dar mai greu de întâlnit (chiar în această stare). Este vorba de un fragment mare din faţa unei trimiteri cu valoare declarată, plic pretipărit în mai multe limbi (inclusiv limba română), cu ajutorul căruia a fost expediată suma de 17.836 coroane, de la Cernăuţi (ştampila oficiului nr. 7) la Berna, în Elveţia. Francatura grea, corespunzătoare sumei declarate, este formată din 4 unicate de 2 coroane.

Două piese datate 1917, ambele provenind de la oficiul Bucureşti (ştampile bulgăreşti), una expediată la Ruse, cealaltă la Sofia. Piesa de sus are o francatură care (în ciuda urmei ştampilei bulgare de cenzură) nu prea se potriveşte cu tariful. Şi mărcile poştei bulgare (atât cele supratipărite, cât şi diverse valori din emisiunile uzuale în circulaţie la acea dată) au fost utilizate la francaturi filatelice. Având în vedere raritatea mult mai mare a pieselor efectiv circulate poştal, într-un catalog specializat cele două categorii ar trebui diferenţiate, iar francaturile filatelice sancţionate printr-un preţ corespunzător.

Aceasta este o piesă care îmi dă de furcă, ca şi specialiştilor de la respectiva casă de licitaţie. Cartea poştală (datată 1918) a fost expediată către oficiul militar de campanie nr. 453, situat (conform adresei scrise de către expeditor cu creionul) în "Schwarze Meer" (Marea Neagră, click pe imagine pentru mărire). Unde anume mai precis, nu ştiu (şi se pare că nici casa germană, care specifică pentru această piesă că «trebuie cercetată»).

Ultima piesă de astăzi este un fragment de ziar datat cu aproximaţie în 1918 (ştampila de sosire este aproape ilizibilă), fiind expediat de la Sibiu la Rădăuţi, în Bucovina. Ceea ce mi s-a părut interesant la această piesă este eticheta de culoare roz, purtând inscripţia "Porto plătit" în trei limbi, pe care nu am mai văzut-o. Dacă poate cineva da detalii suplimentare, este binevenit.