O scurtă revistă a presei şi câteva opinii

Din cauza nefuncţionării platformei Blogger timp de aproape două zile (cu intermitenţe, ce-i drept) nu am mai putut semnala apariţiile din presă referitoare la domeniul nostru. Ca să le prezint acum, nu prea este profesional. S-ar putea totuşi ca o parte dintre cititori să fi "scăpat" unele evenimente sau ştiri. Pentru aceştia m-am gândit că este bine să fac o scurtă trecere în revistă a celor câteva subiecte vehiculate de media în cele două zile.

Realitatea.net: Salariile directorilor Poştei Române, mai mari ca ale bancherilor (12 mai). O chestie răsuflată, zic eu, fără relevanţă. Or fi ele mari, dar numai în comparaţie cu salariul mediu naţional. Faţă de salariile de la o companie din străinătate de o mărime echivalentă, sunt mici.
Problema nu este aici însă: există o corelare a salariilor cu performanţa managerială? Aici este buba, nu la mărimea salariilor (parcă ne ajung din urmă din ce în ce mai des nostalgiile comuniste şi populismul de doi bani, care prinde exact la cei obişnuiţi să stea toată ziua cu mâna întinsă).
Apoi, salariile directorilor din poştă nu sunt secrete: ele sunt postate de mult timp pe pagina de internet a companiei, în cadrul declaraţiilor de avere. Le găsiţi aici. Problema este alta: de ce nu sunt depuse declaraţiile TUTUROR directorilor? Aici ar trebui întrebat domnul Neagoe de sănătate. De ce nu se respectă legea de către toţi subordonaţii dumnealui? El ce păzeşte?
Şi mai este o problemă legată de aceste declaraţii: nu apar declaraţiile de avere şi de interese ale celor de la Romfilatelia. Chiar aşa, de ce, domnule Neagoe? Că doar n-or fi adus bani de acasă, lucrează tot pe banii Poştei, nu-i aşa? Adică ai statului!
Apoi, mai este problema membrilor Consiliului de Administraţie al Poştei. Cine sunt aceşti indivizi? De pe pagina de internet menţionată mai sus le aflăm doar numele, că declaraţiile de avere şi de interese... nu-s de nasul lor! Ei sunt PESTE lege! De ce? De fapt, cine sunt aceşti indivizi, ce merite au de-au ajuns în acest CA şi cine i-a plantat acolo? (nu întreb şi de ce).

Jurnalul: Udrea susţine că n-are legătură cu Poşta (12 mai). Pe scurt, Jurnalul publică un drept la replică al ministrului Udrea, la un articol anterior publicat de cotidian. Ministrul susţine că nu are nicio legătură cu o firmă căreia Poşta i-a acordat un contract prin negociere directă, în timp ce ziariştii de la Jurnalul au o altă părere.

Capital.ro (după Agerpres): Valerian Vreme: "Nu voi susţine vreo lege care să oblige instituţiile statului să apeleze la sisteme precum Linux" (13 mai). Susţinătorii programelor Open Source s-ar putea să fie dezorientaţi de titlul materialulu, care este prea puţin în concordanţă cu conţinutul materialului de presă elaborat de cei de la Agerpres. După ce citeşti realizezi că ştirea a fost redactată de un neprofesionist.
În orice caz, afirmaţia ministrului Vreme mi-a creat un sentiment pe care nu l-am mai avut decât de două ori până acum. Prima dată era prin anii noăzeci-şi-ceva, când Sun a anunţat că nu va mai alimenta cu fonduri divizia care dezvolta Java. A doua oară a fost la anunţarea tranzacţiei de achiziţionare a Sun de către Oracle.

Evenimentul Zilei, Mediafax, România Liberă, Gândul: Un tablou de Grigorescu furat acum şapte ani a fost găsit la fostul deputat Codrin Ştefănescu (13 mai). Fiind oleacă şi cu nuanţă mondenă, toate publicaţiile au preluat rapid ştirea. Nu comentez aici, deoarece există cercetări ale organelor legale în desfăşurare. Redau însă un scurt citat din declaraţia lui Codrin Ştefănescu, făcută ziariştilor:

"După şapte ani, a venit la mine o comisie specială, formată din poliţişti de la Deva şi experţi, şi m-a anunţat că această lucrare face parte dintr-un lot care a aparţinut colecţiei lui Petru Groza, din care au fost înlocuite unele tablouri, de către un muzeograf şi încă o persoană, cu falsuri. În luna martie am predat lucrarea acestei comisii, pe bază de proces-verbal, urmând ca aceasta să fie predată moştenitorilor de drept ai lui Petru Groza. Am predat, de asemenea, şi catalogul în care am publicat-o şi mi-am demonstrat buna-credinţă. Eu nu aveam de unde să ştiu, când am cumpărat tabloul, că este furat sau revendicat în instanţă. Mi-am demonstrat buna-credinţă şi m-au sunat şi moştenitorii pentru a-mi mulţumi",