Să vedem ce facem cu catalogul!..

Cititorii care au urmărit blogul de la început cred că au reţinut unul din scopurile mele: acela de a forma un colectiv capabil să elaboreze un potenţial catalog al mărcilor româneşti, de care piaţa are mare, mare nevoie. Problema este însă că  până acum nu prea am văzut să "mişte" cineva (din păcate)...

Oricum, trei persoane există deja (munceau pentru acest obiectiv chiar înainte de a lansa eu blogul). Din multiple motive nu pot să dau nume. În plus, am adresat deja încă două invitaţii, care se pare că au rămas în coadă de peşte (drept este că încă nu am insistat şi nici nu am făcut public stadiul proiectului).

Sunt cel puţin trei probleme pe care doresc să le pun în discuţie publică (ceilalţi participanţi la proiect s-au opus, dar eu cred că este mai bine aşa).

1. Care este moneda în care vor fi exprimate cotele?

Ştirile financiare de zi cu zi ne inundă şi nu pot să merg orbeşte. Ultimul comunicat al Eurostat exprimă îndoieli asupra acurateţii datelor statistice trimise de oficialităţile române. După publicarea buletinului a venit urmarea, destul de repede: s-ar putea ca România să adopte cu ceva întârziere moneda euro. Noi ce facem? Rămânem de căruţă? Mergem pe leii româneşti? Sincer să fiu, în starea actuală a economiei noastre nu mi se pare o idee prea fericită. Pe de altă parte, predicţiile pe termen mediu atât pentru euro, cât şi pentru dolarul american nu sunt nici ele mai încurajatoare. De doi ani tiparniţa de bani din State a mers continuu şi, în ciuda acestui lucru, inflaţia nu îşi face simţită prezenţa (mai corect, la ratele apropiate de realitate). Deficitul SUA se apropie rapid de valoarea totală a PIB-ului şi, colac peste pupăză, China şi-a exprimat dorinţa de a "scăpa" de circa două trimi din rezervele sale valutare, care sunt cu precădere în dolari americani.
Să nu-mi spuneţi că aleg o monedă şi scriu în prefaţă pentru ce curs sunt valabile cotele, pentru că asta este o greşeală de copil de şcoală primară. Odată cu apariţia unor distorsiuni chiar nesemnificative la nivel global, preferinţele cumpărătorilor de schimbă în mod dramatic (sunt destui cei ce au simţit acest lucru chiar pe pielea lor, în ultimii doi ani). Rămâne deci loc de discuţie...

2. Numerotarea

Aici chiar este o problemă. În niciun caz nu se poate utiliza numerotarea adoptată de cataloagele internaţionale (nu din cauza licenţei sau a copyright-ului, ci pentru că sunt fundamental eronate). La noi s-au făcut încercări, cea mai reuşită rămânând cea din CMPR 1974. Dar şi aici este loc de corecţii: trebuie introduse aşa-zisele "emisiuni interzise", neemisele (de ex. Ferdinand - Moscova) trebuie renumerotate, trebuie scoase din numerotare emisiunile care au circulat numai în Transnistria (pentru că sunt doar emisiuni locale, neavând putere de circulaţie pe întregul teritoriu al ţării), trebuie văzut cum se cataloghează şi cum se numerotează coliţele, dar şi mărcile pe care acestea le conţin... etc., etc., etc. Poate că pentru acest subiect ar trebui şi Federaţia să aibă un cuvânt şi să-şi exprime un punct de vedere.

3. Pentru ce sunt stabilite cotele?

După experienţa de astăzi de pe Okazii (citiţi articolul precedent) mi-am întărit convingerea că avem nevoie neapărat de un standard de calitate. Care standard ar trebui, la fel, să fie adoptat ca unul oficial de către a noastră Federaţie. Dar nu e nimeni (oare?) să-l facă! Într-un articol mai vechi am mai amintit acest subiect. S-ar putea să public pe acest blog un proiect, pentru a putea discuta pe el cât mai mulţi colecţionari. Aştept păreri (aş prefera să fie şi argumentate).

4. Avem multe pete albe

Pentru constanţă şi aplicarea unor principii minimale, toate emisiunile trebuie să beneficieze de un tratament similar. Nu se poate detalia foarte mult la o perioadă, lăsându-se altă perioadă doar la o formă sumară. Ei bine, plecând de la general la particular, munca de catalogare seamănă cu construirea unui tabel imens, care ulterior trebuie completat cu informaţii. Care informaţii lipsesc de multe ori, din cauza dezinteresului colecţionarilor, ce să o mai lungim... Dacă facem catalogarea dantelurilor la Perle, Vulturi sau Spic de grâu, trebuie să o facem şi la uzualele Mihai Copil sau la uzualele cu Oameni ai muncii din 1955. Dacă facem catalogarea poziţiilor de filigran la PR-uri, apoi trebuie să o facem şi la filigranele CC, PTT, RPR... Şi sunt multe, multe astfel de situaţii, de care cei mai mulţi "specialişti" nu au nici cea mai mică idee, dar nici pricepere.
Toată lumea vrea un catalog bun, dar nimeni nu se uită la propriile clasoare. Chiar şi în Michel există de zeci de ani informaţii eronate, pe care nu le-a observat nimeni. Nu mai vorbesc de multe varietăţi care, pur şi simplu, sar în ochi atunci când pui 20 de mărci identice una lângă alta. Dar nu le-a semnalat nimeni, în ciuda faptului că emisiunea respectivă a făcut centenarul!...
Legat de această problemă, voi publica pe blog, în perioada următoare (sau voi indica linkuri de descărcare) nişte "fişe de lucru" (le-am denumit pe loc, generic), pentru că sunt conştient că se pot colecta destule informaţii chiar de la colecţionari, dar nu prea ştiu unde să caute...

Sper să primesc un oarecare feed-back la problemele de mai sus. Am de gând să lansez periodic întrebări foarte "la obiect". Cei mai pricepuţi îşi vor da repede seama unde bat, iar atunci vor avea de câştigat. Sper şi cred că sunt bine înţeles...