Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

miercuri, 27 aprilie 2011

Să vedem ce facem cu catalogul!..

Cititorii care au urmărit blogul de la început cred că au reţinut unul din scopurile mele: acela de a forma un colectiv capabil să elaboreze un potenţial catalog al mărcilor româneşti, de care piaţa are mare, mare nevoie. Problema este însă că  până acum nu prea am văzut să "mişte" cineva (din păcate)...

Oricum, trei persoane există deja (munceau pentru acest obiectiv chiar înainte de a lansa eu blogul). Din multiple motive nu pot să dau nume. În plus, am adresat deja încă două invitaţii, care se pare că au rămas în coadă de peşte (drept este că încă nu am insistat şi nici nu am făcut public stadiul proiectului).

Sunt cel puţin trei probleme pe care doresc să le pun în discuţie publică (ceilalţi participanţi la proiect s-au opus, dar eu cred că este mai bine aşa).

1. Care este moneda în care vor fi exprimate cotele?

Ştirile financiare de zi cu zi ne inundă şi nu pot să merg orbeşte. Ultimul comunicat al Eurostat exprimă îndoieli asupra acurateţii datelor statistice trimise de oficialităţile române. După publicarea buletinului a venit urmarea, destul de repede: s-ar putea ca România să adopte cu ceva întârziere moneda euro. Noi ce facem? Rămânem de căruţă? Mergem pe leii româneşti? Sincer să fiu, în starea actuală a economiei noastre nu mi se pare o idee prea fericită. Pe de altă parte, predicţiile pe termen mediu atât pentru euro, cât şi pentru dolarul american nu sunt nici ele mai încurajatoare. De doi ani tiparniţa de bani din State a mers continuu şi, în ciuda acestui lucru, inflaţia nu îşi face simţită prezenţa (mai corect, la ratele apropiate de realitate). Deficitul SUA se apropie rapid de valoarea totală a PIB-ului şi, colac peste pupăză, China şi-a exprimat dorinţa de a "scăpa" de circa două trimi din rezervele sale valutare, care sunt cu precădere în dolari americani.
Să nu-mi spuneţi că aleg o monedă şi scriu în prefaţă pentru ce curs sunt valabile cotele, pentru că asta este o greşeală de copil de şcoală primară. Odată cu apariţia unor distorsiuni chiar nesemnificative la nivel global, preferinţele cumpărătorilor de schimbă în mod dramatic (sunt destui cei ce au simţit acest lucru chiar pe pielea lor, în ultimii doi ani). Rămâne deci loc de discuţie...

2. Numerotarea

Aici chiar este o problemă. În niciun caz nu se poate utiliza numerotarea adoptată de cataloagele internaţionale (nu din cauza licenţei sau a copyright-ului, ci pentru că sunt fundamental eronate). La noi s-au făcut încercări, cea mai reuşită rămânând cea din CMPR 1974. Dar şi aici este loc de corecţii: trebuie introduse aşa-zisele "emisiuni interzise", neemisele (de ex. Ferdinand - Moscova) trebuie renumerotate, trebuie scoase din numerotare emisiunile care au circulat numai în Transnistria (pentru că sunt doar emisiuni locale, neavând putere de circulaţie pe întregul teritoriu al ţării), trebuie văzut cum se cataloghează şi cum se numerotează coliţele, dar şi mărcile pe care acestea le conţin... etc., etc., etc. Poate că pentru acest subiect ar trebui şi Federaţia să aibă un cuvânt şi să-şi exprime un punct de vedere.

3. Pentru ce sunt stabilite cotele?

După experienţa de astăzi de pe Okazii (citiţi articolul precedent) mi-am întărit convingerea că avem nevoie neapărat de un standard de calitate. Care standard ar trebui, la fel, să fie adoptat ca unul oficial de către a noastră Federaţie. Dar nu e nimeni (oare?) să-l facă! Într-un articol mai vechi am mai amintit acest subiect. S-ar putea să public pe acest blog un proiect, pentru a putea discuta pe el cât mai mulţi colecţionari. Aştept păreri (aş prefera să fie şi argumentate).

4. Avem multe pete albe

Pentru constanţă şi aplicarea unor principii minimale, toate emisiunile trebuie să beneficieze de un tratament similar. Nu se poate detalia foarte mult la o perioadă, lăsându-se altă perioadă doar la o formă sumară. Ei bine, plecând de la general la particular, munca de catalogare seamănă cu construirea unui tabel imens, care ulterior trebuie completat cu informaţii. Care informaţii lipsesc de multe ori, din cauza dezinteresului colecţionarilor, ce să o mai lungim... Dacă facem catalogarea dantelurilor la Perle, Vulturi sau Spic de grâu, trebuie să o facem şi la uzualele Mihai Copil sau la uzualele cu Oameni ai muncii din 1955. Dacă facem catalogarea poziţiilor de filigran la PR-uri, apoi trebuie să o facem şi la filigranele CC, PTT, RPR... Şi sunt multe, multe astfel de situaţii, de care cei mai mulţi "specialişti" nu au nici cea mai mică idee, dar nici pricepere.
Toată lumea vrea un catalog bun, dar nimeni nu se uită la propriile clasoare. Chiar şi în Michel există de zeci de ani informaţii eronate, pe care nu le-a observat nimeni. Nu mai vorbesc de multe varietăţi care, pur şi simplu, sar în ochi atunci când pui 20 de mărci identice una lângă alta. Dar nu le-a semnalat nimeni, în ciuda faptului că emisiunea respectivă a făcut centenarul!...
Legat de această problemă, voi publica pe blog, în perioada următoare (sau voi indica linkuri de descărcare) nişte "fişe de lucru" (le-am denumit pe loc, generic), pentru că sunt conştient că se pot colecta destule informaţii chiar de la colecţionari, dar nu prea ştiu unde să caute...

Sper să primesc un oarecare feed-back la problemele de mai sus. Am de gând să lansez periodic întrebări foarte "la obiect". Cei mai pricepuţi îşi vor da repede seama unde bat, iar atunci vor avea de câştigat. Sper şi cred că sunt bine înţeles...

20 de comentarii:

  1. Adoptarea unui standard de calitate este foarte important, si trebuia facut deja de mult. Eu nu sunt in masura sa dau sfaturi, dar ca idee, pe langa (**) si (o) as introduce cote si pentru (*).

    Apropos de standarde de calitate, am azit la mai multi colectionari in varsta ca "la clasice nu conteaza sarniera", Dvs. ce parere aveti?

    RăspundețiȘtergere
  2. Problema cu şarniera la clasice este una relativ simplă. În cataloagele internaţionale (nu am verificat în toate, dar în Michel şi SCOTT sunt trecute) se specifică pentru ce stare sunt cotele pentru neuzate. De exemplu, Michel precizează (pentru România) că toate cotele pentru neuzate se referă la:
    - piese fără gumă - ptr. prima emisiune Cap de bour;
    - piese cu gumă, cu şarnieră - ptr. perioada de la emisiunea a II-a (inclusiv) la 1919 inclusiv;
    - piese cu gumă, fără şarnieră, pentru perioada 1920 (începând cu uzualele Ferdinand) la 1944 (inclusiv); pentru această perioadă, piesele neuzate cu şarnieră beneficiază de 40-60% din cota celor fără şarnieră (dacă nu se specifică altfel, pentru unele emisiuni);
    - începând cu 1945 inclusiv, toate cotele sunt pentru piese fără şarnieră.
    Acum, piesele din perioada 1858-1919 care au gumă originală completă, fără şarnieră, Michelul nu precizează, dar ele beneficiază clar de adaosuri la cotă. Mai ales clasicele şi postclasicele cu gumă originală intactă, fără şarnieră (unele sunt destul de rare; sunt chiar câteva mărci pe care încă nu le-am întâlnit cu gumă perfectă, fără şarnieră).
    Normal ar fi ca pentru perioadele cu probleme, cotele la neuzate să fie diferenţiate:
    - ptr. **
    - ptr. *, respectiv
    - ptr. (*) (adică neuzate fără gumă).

    Problema cu standardul de calitate nu se referă însă numai la gumă. Acesta este un singur element de luat în calcul. În principal, se au în vedere următoarele elemente:
    a. existenţa unor defecte fizice;
    b. guma (la neştampilate), respectiv calitatea ştampilelor (la uzate);
    c. lăţimea marginilor (la nedantelate), respectiv centrarea (la dantelate).

    Ceea ce nu prea ştiu românii este că determinarea gradului de calitate intră la expertizare (care nu înseamnă numai stabilirea originalităţii). Specialiştii "de dincolo" umblă cu limba scoasă după piese "Pracht" sau "luxus", pentru că sunt foarte rare, chiar pentru o marcă comună (piesele care să întrunească toate criteriile descrise mai sus sunt întotdeauna însoţite de certificate). Un scurt exemplu: în ultimii 20 de ani nu cred că mi-a trecut prin mână vreo serie de Efigii cu gumă şi cu centraj perfect. Cu greu am reuşit să fac o astfel de serie, din vreo alte câteva zeci. Dar pentru această serie pun mâna în foc că pot obţine, la orice oră, mai mult decât cota plină de catalog.

    RăspundețiȘtergere
  3. Consider ca problema catalogului specializat romanesc este una una f. importanta pentru lumea filatelica romaneasca (si nu numai) si de departe una prioritara.Sunt pasionat de stampilografie postala romaneasca si sunt dispus sa pun la dispozitie toate informatiile pe care le-am acumulat de-a lungul vremii.Insa fara ajutorul filatelistilor din "garda veche" este foarte greu de realizat un astfel de catalog.Personal , sunt foarte interesat de de acest proiect si incepind cu luna ianuarie 2012 sint dispus sa finatez proectul cu suma de 5000 euro.Cu stima , Angelescu (Roma, Italia)

    RăspundețiȘtergere
  4. @ dl. Angelescu: problema (deocamdată, pentru mine) nu este cea a banilor. Chiar şi acum, în criză (pentru că în România pare că acum se ascute şi se simte mai mult) se mai pot găsi bani pentru un astfel de proiect, am promisiuni pentru de zece ori pe-atât (plus banii mei!). Problema e că nu există specialişti să lucreze la un astfel de proiect (nu este vorba de "garda veche", care nu poate contribui decât în mică măsură la un catalog specializat, este vorba de tot ce înseamnă munca din spate, care nu se vede şi care nici nu prea e luată în seamă).

    Gestul dvs. este, oricum aş lua-o, unul nobil. Iar altora, din ţară, ar trebui să le cam crape obrazul... (se ştiu ei).

    Am de gând să dezvolt subiectul catalogului şi ce înseamnă el ca volum de muncă, dar şi concret la ce anume mă gândesc. Atunci cred că mă veţi înţelege.

    RăspundețiȘtergere
  5. Am inteles , daca pot sa ajut cu ceva va stau la dipozitie , chiar daca sunt cam strimtorat cu timpul (lucrez la istoria postala a Buzaului). Cu stima Angelescu

    RăspundețiȘtergere
  6. @ dl. Angelescu: Vă mulţumesc. Pe măsură ce lucrez, voi publica acele "fişe de lucru" de are pomeneam, cu scopul de a populariza şi a colecta câteva statistici de care aş avea nevoie (ceva de genul: câte bucăţi aveţi sau cunoaşteţi din filigranul acesta, câte bucăţi din totalul celor întâlnite au dantelura aceasta... ş.a.).

    Şi... BTW, este prima veste bună pe care o aud în acest an 2011: că mai există cineva care mai şi lucrează la un studiu! FELICITĂRI şi succes! Poate pot eu să vă ajut cu ceva...

    RăspundețiȘtergere
  7. Astept fisele , cit despre studiu sunt sigur ca sunt multi care se apleaca spre cercetare . Altfel am raminem la virsta de scolari : colectionam "poze", fara sa stim ce avem in clasoare ! Va multumesc pentru disponibilitatea de a ma ajuta in ceea ce priveste istoria postala a Buzaului ! Chiar am nevoie de ceva ajutor. In primul rind sa va spun despre ce este vorba : practic este un catalog specializat cu tot ce misca la Buzau din punct de vedere postal in ultimii 200 de ani(inclusiv detalii complete despre legi ,istoric , alfabetul chirilic , cel de tranzit , etc.). Vor fi cam 22 capitole cu: ex. Stampilografie postala (cote in grame aur), cu subcapitolele cenzuri , OP straine la Buzau etc. Capitol pt. timbre fiscale , carti postale (varietati, erori, raritati ,etc.). Capitol pentru stapilele oficiilor germane de campanie la Buzau, cotele fiind in realtie cu stampilele tipice fiecarei unitati militare in parte . etc, etc, etc. Deocamdata imi dau batai de cap: 1. ambulantele locale care au circulat pe relatia Buzau - Nehoiu , Patirlagele , etc. in perioada anilor '40.
    2. nu am reusit sa gasesc stampila schelei (vamii) Buliga .
    3. Ca sa nu o mai lungesc sunt interesat de tot ceea ce imi puteti oferi despre Buzau !
    In vara aceasta vin in tara in concediu , am promisiune ca voi fi lasat sa arunc o privire prin arhiva postei , sa vad daca voi reusi ...

    RăspundețiȘtergere
  8. Promiţător, într-adevăr.
    Pentru ambulanţe, încercaţi lucrarea lui Călin Marinescu. Îmi aduc aminte că dă traseele curselor ambulante.
    Despre schela Buliga nu ştiu nimic. Nu cred că a fost şi poştă pe acolo, mie nu-mi apare în evidenţă nici oficiu, nici agenţie (cel puţin până în Primul Război Mondial). Singura referire pe care o am (dar nu ca unitate poştală, ci doar ca localitate rurală) este o locaţie din Ialomiţa, nu din Buzău (chiar lângă Feteşti).
    Dacă vă întoarceţi în ţară la vară, încercaţi la Arhivele Judeţene, chiar în Buzău.
    Am un manual vechi de poştă, să mă uit în el, să văd dacă găsesc ceva. Dar putem ţine legătura.

    RăspundețiȘtergere
  9. Salve Max !
    Pot să vă ofer sprijin pornind de la Colecţiile de Studii alcătuite de Odo Boehm şi de doctorul Anton Setnic - acesta din urmă a creat un studiu enorm asupra uzualelor din perioada RPR -
    Să dau un exemplu :La Leonardo da Vinci-1952 sunt prezentate mărci cu două nuanţe de violet , cu patru poziţii ale filigranulu , dantelură 13 3/4:13 1/2 (alta decât CMPR 1974). Studiile sunt făcute pe mărci circulate sau necirculate.
    Am găsit în arhivă şi un ,,Indicator comparativ de număr de catalog pentru cataloagele Boehm , Românesc , Zumstein , Yvert ,, alcătuit prin 1964 , care poate ar fi de folos.

    Dar întrebarea mea este : de-a lungul timpului AFR sau FFR nu au solicitat filateliştilor studii complete asupra mărcilor , studii care să ducă la crearea unui astfel de catalog ? În revista Filatelia s-au publicat studii , ele nu pot fi folosite la catalogul Dvs ?
    Cu stimă , Andrei , Vatra Dornei

    RăspundețiȘtergere
  10. Andrei: Şi spune cumva studiul lui Anton Setnic, la Leonardp da Vinci, la cele patru poziţii de filigran, şi care din ele este cea mai rară şi cam cât de rară? Că ştie oricine că au fost patru poziţii. Care dintre ele este cea mai comună? Iar la cea rară, cam cu ce marcă s-ar putea compara la frecvenţa de apariţie?

    Referitor la numerotare, toate cataloagele o au defectuoasă. Probabil că şi Renei s-a inspirat din vreunul din cataloagele vremii.

    Referitor la danteluri: a cam trecut vremea sferturilor de dinţi, acum se merge la zecimală, pentru că tehnica actuală ne permite. Aproape toate dantelurile din cataloagele actuale sunt eronat înscrise, ştiam acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
  11. Salve Max !
    A , nuuuu ! Nu spune aceste lucruri ! Şi cred că pentru asfel de răspunsuri ar fi de cercetat un număr de piese ce ar trebui să se aproprie de tirajul emisiunii ceea ce este imposibil ! Să spunem că un cercetător ar avea 10.000 de piese din tiraj , chiar 100.000 şi un altul la fel - sunt sigur că răspunsurile lor la astfel de întrebări pot fi absolut contradictorii ceea ce ar fi absolut firesc deoarece intervine factorul aleator.

    Boehm a creat propriul catalog România , lucrare apreciată de Zoscsak , Dengel , Iosipescu şi de alţi filatelişti din perioada interbelică. Dar războiul , prizonieratul şi arestările din perioada postbelică l-au împiedecat să-l mai publice . Comparat cu cele scoase de F. Konrad nu ar fi inferior.

    Cu stimă , Andrei , Vatra dornei

    RăspundețiȘtergere
  12. Andrei: Ca să-ţi dai seama de tendinţă, nu-ţi trebuie cantităţi aşa de mari dintr-o marcă, ci mult mai puţin. Cam cu o mie de bucăţi rezolvi problema.

    Aş fi vrut să te întreb dacă ai văzut vreodată un catalog specializat, modern - editat în ultimii 15-20 de ani - ca să îţi dai seama cam pe unde se situează cataloagele lui Konrad.

    RăspundețiȘtergere
  13. Salve Max !

    Nu , nu am văzut un catalog modern din ultimii ani ci doar cataloage dinainte de 89.
    Încerc să privesc lucrurile şi în evoluţia lor , în ceea ce însemnau ele la o anumită dată .

    Poate că sunt obositor prin banalităţile pe care le spun sau prin nivelul scăzut al întrebărilor pe care le pun .Dar sunt un amator dornic de a mai învăţa.
    Nu am aflat decât cu puţin timp în urmă cine sunteţi şi funcţia pe care o aveţi . Dacă ştiam de la început cine e autorul blogului nu mă băgam în seamă la "trimiteţi un comentariu" , ci doar vă citeam postările. Acum vă răsfoiesc blogul cu mult interes şi o voi face şi în viitor .
    Cu stimă ,
    Andrei , Vatra Dornei

    RăspundețiȘtergere
  14. Andrei: Dorinţa de a învăţa ne ţine pe toţi aproape de pasiune. Şi eu învăţ încă, nu este absolut nicio ruşine în asta. E mai rău de cineva care nu stăpâneşte o problemă, dar se dă drept atoateştiutor. Nu direct pentru el însuşi, ci mai mult pentru ceilalţi, pentru că îi poate încurca.

    Îţi repet că nu are absolut nicio importanţă cine sunt. Doresc doar ca articolele să vorbească pentru mine, iar cititorii pot sau nu să-mi dea dreptate.

    Poţi să întrebi orice legat de timbre şi filatelie, de aceea am deschis blogul. Şi poţi să faci asta fără nicio reţinere.

    Stima este reciprocă, Andrei!

    RăspundețiȘtergere
  15. Max,eu va scriu in 2018,referitor la o discutie despre catalog,pe care o aveati in 2011...Deci pot fi intr-o grava eroare de intelegere,fiind in intarziere.Nu stiu daca tema mai e de actualitate!As vrea sa va pun o intrebare...Pe mâna a câti experti in filatelie mizati?Cati profesionisti care va pot ajuta mai sunt in Romania?Nu-mi amintesc in care articol,in urma,am citit la comentarii despre o discutie pe care o aveati cu cineva despre cei 300...Am crezut ca atatia sunt la noi,iar restul suntem membri(iubitori de filatelie) mai mult sau mai putin amatori.Aldor,pe forumul Numismatics m-a contrazis zicandu-mi ca numarul de 300 pentru tara noastra e exagerat.As vrea sa va intreb ce credeti dumneavoastra.Cati dintre profesionistii nostri pot colabora pentru editarea unei lucrari complete legare de filatelia romaneasca?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu mizez decât pe câteva persoane, în care am destulă încredere că ar putea fi pe aceeaşi lungime de undă cu mine (este un lucru care în opinia mea contează foarte mult).
      Povestea cu cei 300 este alta, nu ar trebui amestecaţi cei care ar putea avea titlul de expert cu ceilalţi colecţionari. În ultimii ani se înregistrează o scădere a numărului colecţionarilor înscrişi în cluburi şi asociaţii, iar din această cauză este dificil de realizat un "recensământ" al acestora. În ciuda acestui fapt însă aş aprecia numărul total al colecţionarilor din România la o cifră de ordinul miilor de pasionaţi. Sunt mulţi colcţionari care nu participă la târguri şi expoziţii, fiind de cele mai multe ori necunoscuţi pentru colecţionarii activi. În afara acestora, tot în ultimii ani am constatat o creştere a numărului de colecţionari străini interesţi de mărcile româneşti.
      Nu susţin poziţia lui Aldor.
      În prezent, realizarea unui catalog nu cred că s-a putea face având la bază colaborarea câtorva persoane, ci mai degrabă doar prin iniţiativa câtorva persoane care reuşesc să "vorbească aceeaşi limbă". Eu personal sunt sătul de "colaborări" în care fiecare persoană implicată nu urmăreşte decât să-i apară numele pe coperta unei lucrări, nefiind în realitate capabilă să producă un capitol care să se ridice la un standard minim. Dovadă stau aşa-zisele cataloage apărute în ultimii ani, care nu se ridică peste nivelul unor liste de preţuri ilustrate în care inclisiv preţurile sunt aiuristice.

      Ștergere
  16. Raspuns mai mult decat convingator!Multumesc mult!
    Totusi faptul ca nu reusiti sa gasiti o "limba"comuna cu cei care se pricep cu adevarat,nu face decat sa duca la o intarziere a aparitiei acestui catalog mult asteptat(sunt constient ca e vorba si de chestiuni financiare!)!Deoarece cred ca timpul e dusmanul nostru cel mai mare atunci cand dorim sa realizam o opera completa si de proportii,ma gandesc ca ar trebui sa incercati pe cont propriu(sau cu ajutorul celor cativa)sa finalizati acest inedit si specializat proiect.
    Va tin pumnii si astept cu nerabdare si curiozitate deznodamantul!
    Multumesc inca o data pentru timpul dedicat raspunsurilor de pe blog!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu multă plăcere.
      În ceea ce priveşte chestiunea financiară este o altă poveste. Sunt persoane care visează să câştige pe munca altora, cinstit vorbind.

      Ștergere