Patru ştampile

Pentru 7 mai a.c. este programată licitaţia casei Alexander Schulz, din catalogul căreia am remarcat patru piese.

1862, Principate, ştampilă P.P. în dreptunghi de culoare roşu-brun. Nu este o raritate, dar are faţă frumuşică, în ciuda marginilor cam mici. Preţul de plecare este acceptabil.

Aceasta este o piesă la care nu pot spune prea multe, fără să o pot examina în mod direct. Ce pot spune e că marca este din emisiunea 1864 (punctul caracteristic din goarnă - aşa-zisul tip II după Kiriac Dragomir), o marcă ce se întâlneşte mai greu cu ştampile originale (datorită circulaţiei mai scurte). Ştampila (şi aici cred că este problema) pare originală: Olteniţa cu stea. Preţul de plecare este deosebit de acceptabil, dacă mai eram interesat de această emisiune, aş fi riscat.

Iată o piesă frumoasă, cu o ştampilă de interes: Alvincz. Dar parcă ceva nu se leagă la această piesă. Marca pare a fi din al doilea tiraj (aşa-numitul "Feiner Druck") care, după cum scriu sursele bibliografice austriace şi maghiare, nu a prea a ajuns în jumătatea ungară a imperiului. Dacă mai pun la socoteală şi faptul că numai în ultimul an am mai văzut două piese similare (după ce, timp de peste 20 de ani mi-au fost necunoscute), parcă mă gândesc că e ceva putred în... Danemarca, nu la Vinţu.

O altă ştampilă de interes pe o marcă din prima emisiune maghiară, litografiată. Marca în sine nu constituie o raritate, şi nici ştampila. Este însă relativ greu de găsit plasată în poziţie centrată, cu legenda completă. Prima emisiune maghiară se întâlneşte de cele mai multe ori cu diverse defecte, dantelura fiind cel mai adesea defectuoasă. Şi această marcă este puţin descentrată, dar poziţia ştampilei parcă mai reduce din defect. Pentru un începător este o piesă care merită achiziţionată, dacă îi permite bugetul.