Eşti organ de control? Fă-ţi treaba!

Pe 1 martie am făcut o referire la articolul publicat de Cancan, "Prânzul cel de taină". Cornel Ivanciuc de la Academia Caţavencu face puţină lumină asupra problemei:

- la Romfilatelia se declanşează un control al Curţii de Conturi, condus de un auditor public extern, pe nume Ştefan Popa;
- conducerii societăţii controlate nu prea-i pică bine controlul, drept pentru care îl reclamă pe domnul Popa la preşedintele Curţii, pentru abuz în serviciu;
- domnul Popa este revocat din controlul dispus, care pare că se şi suspendă, fiind "înlocuit" de şeful său ierarhic, ditamai directorul de departament, domnul Ioan Anton, un fel de prieten al prietenului... pilei, sau cam aşa ceva (că încrengătura de relaţii între politicieni, explicată de Academia Caţavencu, mă face să dau fuga la colţ, să-mi cumpăr un kil de lămâi).

Iar domnul Ioan Anton, ditamai şeful Departamentului XI (nu unul oarecare, vedeţi cu ce anume este el însărcinat) este surprins de paparazzi revistei Cancan la masă cu directorul instituţiei controlate. Care-i mai şi plăteşte masa! Oare chestia asta cum se mai cheamă? Dar reclamaţia făcută împotriva primului controlor, cum se cheamă?

Dacă treaba aceasta se întâmpla în Japonia (de exemplu), demisia unui ministru ar fi fost un fapt normal. Şi ar mai fi intrat pe fir şi organele anti-corupţie.

Problema este însă (că pe-asta nu o spune nimeni), ce anume a găsit domnul Ştefan Popa la controlul iniţial?