Câteva piese

În luna aprilie este programată licitaţia unei case din Germania. Răsfoind catalogul, am remarcat câteva piese pe care le-am pregătit să le arăt şi cititorilor. Faceţi click pe imagini pentru mărire.

Telegramă expediată în 1886 de la agenţia din Feldioara la Codlea, francată cu o marcă de 5 Krajczar fără filigran. Ştampilele ambelor unităţi poştale sunt de tip F (monocerc, cu data având ziua, luna şi anul). Dispunerea elementelor din dată diferă între cele două ştampile. Cea din Feldioara are aranjamentul normal (an-lună-zi), în timp ce ştampila oficiului din Codlea are aranjament invers (este un caz mai rar la ştampilele maghiare tip F din perioadă). Sub adresa scrisă manual se distinge şi o ştampilă liniară, telegrafică, a agenţiei din Feldioara. Preţul de strigare este de 150 euro (fără comisioane), ceea ce mi se pare puţin cam mult. Dar gusturile pot diferi.

Alte două piese sunt de poştă aeriană.

Iunie 1935, primul zbor Viena - Bratislava - Uzhorod - Cluj - Bucureşti. Pe faţa corespondenţei se regăsesc două ştampile Bucureşti, una aparţinând poştei aeriene şi cealaltă - ştampila de sosire a oficiului Bucureşti Central. Piesa "pleacă" de la 120 euro (şi aceasta mi se pare puţin ca piperată, dar tirajul pieselor zburate nu este totuşi prea mare).

A doua piesă este un "zeppelin" din 1929 ("Balkanfahrt") sosit la Bucureşti. Preţ de strigare: 60 euro. Parcă mai venim cu picioarele pe pământ...

Ultimele două piese sunt circulaţii ale poştei germane din Primul Război Mondial (M.V.i.R.).

O scrisoare recomandată expediată în iulie 1918 de la Turnu-Severin la Bucureşti. Francatura respectă tariful, iar piesa are o faţă destul de curată. Faţă de "ploaia" de făcături şi complezenţe, această piesă are meritul de a fi o circulaţie poştală normală, mult mai rară. Preţul de plecare de 50 euro mi se pare decent.

A doua piesă pare să fie, de asemenea, tot o circulaţie poştală reală (spun "pare", deoarece nu am avut posibilitatea să văd şi spatele plicului, pentru a mă convinge). Piesa a fost expediată tot în iulie 1918, fiind francată cu numai 15 Bani, în loc de 25 Bani - tariful pentru scrisoare simplă internă. Drept pentru care a fost taxată cu dublul insuficienţei la destinaţie, adică cu 20 Bani. Deşi obligativitatea francării cu timbrul de ajutor a început la data de 20 septembrie acelaşi an, expeditorul a aplicat totuşi acest timbru (anterior ocupării ţării de trupele germane, timbrul de ajutor devenise obligatoriu pe toate corespondenţele interne începând cu ianuarie 1915, scrisorile interne trebuind să fie francate cu un timbru de ajutor de 10 Bani; probabil, din reflex, expeditorul a aplicat şi acum timbrul de ajutor, deşi nu era obligatoriu). Piesa este estimată cu un preţ de plecare tot de 50 euro.