Vânzătorul acestei piese recunoaşte deschis că n-a mai văzut aşa ceva în viaţa lui. Ei bine, nici eu! Şi parcă te poţi aştepta cumva să întâlneşti şi un punct "terminus" al imaginaţiei întreprinzătorilor? Speranţe deşarte!...
Aceste producţii au început să se vândă în loturi din ce în ce mai mari, la preţuri din ce în ce mai mici. Se pare că este criză serioasă pentru unii.
Cred că merită să îmi pierd puţin timp pentru a-mi expune punctul de vedere legat de aceste aşa-zise emisiuni de exil (sau ale exilului sau, mă rog, cum vreţi să le denumiţi; pentru mine sunt doar etichete). Unele ţări (de exemplu Norvegia, Cehoslovacia etc.) au avut, într-adevăr, emisiuni ale autorităţilor aflate în exil. Numai că, pentru a căpăta acest statut, mai întâi trebuie să existe anumite condiţii, dintre care două sunt esenţiale:
1. Să fie emise de o autoritate recunoscută de oficialităţile din ţara gazdă drept conducătorul legitim al naţiunii în numele căreia vorbeşte;
2. Statul gazdă să conteste legitimitatea guvernului acelei ţări.
În cazul nostru, niciuna dintre cele două situaţii de mai sus nu este valabilă, deoarece nu a existat niciodată un guvern român în exil în Spania (îi rog pe cârcotaşi să mă scutească de eventuala "legitimitate" a românilor refugiaţi acolo - din punct de vedere filatelic nu a existat aşa ceva, ei au fost doar români în exil, aşa cum au fost şi cei din SUA, Canada, Australia sau din alte colţuri ale lumii, români care s-au opus regimului politic de acasă). Că aceste "emisiuni" au subiecte anticomuniste, este pe deplin adevărat. Toată stima pentru propaganda făcută pe tărâm străin în favoarea României, dar pe de altă parte găzduirea acestor români în Spania (şi tolerarea propagandei făcută de ei) nu a împiedicat guvernul acestei ţări să încheie şi să întreţină relaţii diplomatice cu România comunistă condusă de Ceauşescu.
Mai degrabă, toată treaba pare mai mult o simplă întreprindere comercială, care a şi avut un oarecare succes. Numai că, tirajele "oficiale" anunţate de "emitent" (şi publicate, dacă nu mă înşel, într-un volum apărut la Sibiu, în 1994, semnat de Traian Popescu şi Flor Strejnicu) nu au fost sub controlul niciunei autorităţi. Dacă aceste tiraje sunt sau nu reale, nu ştiu cine o poate afirma.
Repet, am o stimă deosebită pentru propaganda făcută de autori. Numai că, din punct de vedere filatelic, eu nu aş plăti astfel de etichete şi nu le-aş putea acorda statutul de "emisiuni ale exilului". În mod accidental, ele au fost tolerate de poşta spaniolă NUMAI pe corespondenţe expediate în sau din Spania şi numai dacă erau francate CU MĂRCI SPANIOLE conform tarifelor în vigoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu