Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

joi, 22 august 2013

Ca de la grad la grad. O trimitere cu traseu încâlcit

Piesa de mai jos este un alt întreg poştal pe care l-am urmărit cu interes, deoarece deşi nu intră în aria mea de colecţionare, simţul şi experienţa îmi spuneau (atunci când am remarcat-o) că am de-a face cu o piesă mai rară, nu mai văzusem o astfel de circulaţie.


Probabil că întregul a plecat de la Marele Cartier General al Armatei ("Biuroul Personalului"), dacă m-aş ua după ştampila de liberă expediţie aplicată pe faţă cu tuş albastru-violet. Data expedierii a fost 2 aprilie 1917 (scrisă de mâna expeditorului şi confirmată de ştampila oficiului Iaşi aplicată pe marca fixă.
Din textul scris de expeditor pe verso n-am înţeles mare lucru, pentru că sunt afon la franceză (n-am făcut decât limbi anglo-saxone şi ceva teutone). Am înţeles în schimb că "Poşta funcţionează prost"... Păi probabil că eram în război, de aceea. Şi era a noastră, nu a lor!
Destinatarul a fost un militar din armata belgiană, aflat pe undeva prin Franţa, via Calais. Dar până acolo, bucăţica de carton a avut un traseu interesant. Ea intră pe mâna cenzurii militare române (dar, din păcate, la ştampila rotundă aplicată cu tuş roşu pe faţă nu se distinge data). Apoi a "tăiat-o" puţin până la Petrograd, unde a ajuns pe 6 mai, trecând şi prin cenzura militară rusească (se distinge o urmă dreptunghiulară a ştampilei de cenzură peste ştampila roşie românească). Cartea poştală s-a întors apoi la Iaşi (pe 9 mai, sic!). De aici a luat calea străinătăţii, singura urmă lăsată fiind cea a unei ştampile a poştei militare belgiene aplicate probabil pe 11 iulie (era totuşi război, a ajuns repede!).
Aşa cum am mai spus, este prima piesă pe care am văzut-o purtând o astfel de combinaţie (poştă/cenzură militară română + rusească + belgiană). De aceea nu m-am mirat când am văzut că piesa s-a adjudecat cu 146 dolari.

2 comentarii:

  1. Scrisul are o oarecare caligrafie, sau mai degrabă o trăsătură grafică a acelei epoci.Şi bunicul meu a avut o perioadă de tinereţe în care a abordat acest tip de litere de mână.În fotografie, scrisul este mic, rapid şi prescurtat ca să încapă cât mai multe cuvinte.Totuşi, dacă la început expeditorul scrie că "La poste fonctionne mal car tu as vu écrire maintes fois", misiva se încheie cu ultima frază : "...il faut espérer que maintenant la poste marchera mieux en Rum." (= probabil prescurtarea de la Roumanie, Rumanie, Rumänien, etc...)
    Cu bine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că în facultate am avut şi eu un scris oarecum asemănător. Aveam "boala" scrisului, orice spunea câte un lector sau asistent, eu scriam. Bineînţeles că toţi colegii îmi vânau caietele înaintea sesiunilor, pentru că "prindeam" mereu câte ceva care nu apărea nici în manuale.

      Ștergere