Circuitul "în natură"
Înainte de a începe, este necesar să înţelegem ce avem de făcut. Am precizat în episodul anterior ce înseamnă tehnoredactarea computerizată. Dar pentru a se înţelege procesul mai bine, cred că mai sunt necesare câteva explicaţii.
Mulţi dintre utilizatorii de calculatoare au o imagine oarecum deformată asupra acestei specializări. Cel mai adesea, un tehnoredactor (sau un "detepist", cum mai sunt ei porecliţi) este văzut drept un tip care stă aplecat mai tot timpul asupra tastaturii şi, din când în când, scoate câte o chestie frumos colorată la imprimantă. Ei bine, treaba nu stă chiar aşa.
În linii mari, există un circuit al informaţiilor şi documentelor (fie ele pe suport clasic, ori în format digital), care ar putea fi schematizat astfel (click pe schemă pentru mărire):
Acel tehnoredactor (sau "detepist", cum vreţi să-i spuneţi :D), desfăşoară o activitate complexă de cele mai multe ori. Se poate întâmpla ca el să lucreze ori singur, ori într-o echipă (unde fiecare membru chiar se poate specializa pentru una-două operaţii impuse de parcurgerea fiecărui pas din schema de mai sus). Se poate întâmpla, de asemenea, să lucreze şi într-un alt mediu, (unii i-ar spune corporativ, dar eu îi spun mai degrabă mediu industrial), într-un birou specializat aflat în cadrul unei agenţii de publicitate, al unei edituri sau al unei tipografii.
În activitatea reală (nu cea descrisă prin manuale), tehnoredactorul este întotdeauna un "pion" în cadrul unui circuit: clientul vrea să i se realizeze o lucrare şi îi predă o serie de materiale; el trebuie să fie în stare să prelucreze şi să proceseze informaţia primită, pe care trebuie să o îmbogăţească prin propriul efort; după ce termină şi primeşte acordul clientului, tehnoredactorul trebuie să predea lucrarea către tipografie, într-un format compatibil cu standardul PostScript solicitat de aceasta.
Din acest "şir" de activităţi rezultă şi natura programelor de care are nevoie şi pe care trebuie să le utilizeze.
Ce platformă este mai bună?
Nici nu apucasem bine să public primul episod şi am şi primit o mulţime de comentarii (unul făcut direct pe blog, aici, restul primite pe mail).
La această întrebare nu poate exista un răspuns categoric. Depinde! Şi am să vă explic de ce.
Tehnoredactorul specializat pentru print poate să îşi facă meseria pe o singură categorie de programe de grafică: numai cele care sunt capabile să lucreze în standardul de culoare CMYK. Celelalte îi sunt nefolositoare (într-un episod viitor voi scrie exclusiv despre standardele de culoare). Este de preferat ca programele de bază utilizate să facă parte din categoria celor profesionale. Ori asemenea programe nu există pentru orice platformă. Astfel de programe nu s-au portat încă pe sisteme de operare precum Linux sau Unix (cele câteva programe Open Sorce încă nu pot fi liate în considerare, mai ales într-un flux de produxţie industrial).
Ce se înţelege prin platformă? Este vorba de ansamblul hardware - software utilizat pentru realizarea sarcinilor curente.
Există în lumea utilizatorilor de calculatoare două "curente", sau tendinţe, sau preferinţe, cum vreţi să-i spuneţi.
Există o categorie de utilizatori care susţin puternic platforma Apple, preferând sistemul de operare OS X. Există o a doua categorie de utilizatori pentru care platforma x86 sau x64 cu sistem de operare din clasa Windows este de neînlocuit. Personal, nu sunt adeptul radical al niciunei platforme. Le utilizez pe amândouă, în egală măsură. Fiecare din cele două platforme are atât avantaje, cât şi dezavantaje.
Ceea ce trebuie să înţeleagă orice utilizator sunt următoarele criterii:
- atât hardul, cât şi softul sunt doar unelte, aşa cum un instalator să zicem dispune de seturi de chei, de şurubelniţe şi alte scule; sau mai direct, în afaceri n-are ce căuta sentimentalismul;
- pentru fiecare sarcină, necesarul de hardware este dat de cerinţele programelor utilizate;
- aceste programe trebuie să îi asigure tehnoredactorului o deplină compatibilitate atât cu punctul de intrare în flux a lucrărilor (este vorba de client), cât şi cu cel de ieşire (este vorba de prepress, ori de tipografie în cazul în care este capabil să facă singur prepress-ul);
- trebuie luată în calcul disponibilitatea pentru fiecare platformă a unei categorii relativ largi de utilitare ajutătoare;
- trebuie analizat în cel mai serios mod raportul calitate - preţ; latura economică (dacă tehnoredactorul lucrează în cadrul unei afaceri) nu trebuie neglijată (mai puţin în situaţia în care munca de tehnoredactor nu este făcută în scop comercial, ci de plăcere sau în mod didactic).
Problema utilizatorilor de Windows
Personal lucrez pe mai multe calculatoare. Între ele fac o anumită diferenţiere, împărţindu-le pe sarcini. Pe calculatoarele destinate tehnoredactării (care au Windows), sistemul de operare este instalat de mai mult de doi ani şi totuşi ele au o funcţionare lină şi stabilă.
Principala greşeală a utilizatorilor de calculatoare cu Windows este nerespectarea unei - hai să-i zicem - anumite discipline: fiind o sculă destinată productivităţii, pe aceasta nu se instalează şi nu se dezinstalează softuri şi jocuri în neştire, ea nu se foloseşte pentru stocarea de filme sau torente, nu se descarcă pe ea toate năzbâtiile de pe internet. Atât sistemul de operare, cât şi programele se actualizează perioadic cu toate update-urile necesare, calculatorul se protejează cu firewall şi antivirus şi se efectuează periodic, conform unui grafic stabilit dinainte, operaţiunile ce îi revin administratorului de sistem (backup, defragmentarea harddiskurilor, curăţarea regiştrilor, dezinstalarea fonturilor neutilizate etc.). Şi încă ceva: profesioniştii nu folosesc softuri piratate; acestea au de cele mai multe ori diverse "scame", troieni şi rootkituri care îţi vor bloca sistemul în cele din urmă.
Problema platformei Apple
Mulţi o ridică în slăvi şi mai că au format o adevărată "religie" pentru "mărul muşcat". Dar acum câţiva ani, eu unul am avut o serie de probleme.
Utilizez MacOS de mulţi ani. Cred că este posibil să fi adus în ţară (pe la mijlocul anilor '90) prima versiune de MacOS localizată în limba română (comandă specială, executată de echipa de programatori ai Apple din Irlanda, la acea dată, era vorba de versiunea 7.5.4 dacă îmi mai aduc bine aminte). Nu cred că mă poate acuza cineva că nu ştiu cu ce se mănâncă. Mai târziu, am rămas adeptul procesoarelor Risc de la Motorola, contribuind la achiziţionarea unor sisteme desktop PowerPC biprocesor pentru firma la care lucram atunci. Ultimul răcnet atunci, dar căzute relativ repede în desuetitudine, din cauza schimbării de strategie făcute de Apple (fără să se anunţe un roadmap): s-a trecut pe platforma Intel, iar curând desktopurile PowerPC cu procesoare Risc au fost bune de fiare vechi. La scurt timp nu s-au mai scos nici softuri şi nici versiuni mai noi ale sistemului de operare pentru PowerPC.
O altă problemă (mai ales pentru un flux industrial, cum lucram atunci) a reprezentat-o ciclul relativ scurt de scoatere pe piaţă a versiunilor de OS X: cam o dată pe an. Începând cu versiunile din gama 10.5, aproape la fiecare update minor apărea câte o problemă. Cele mai sensibile au fost problemele legate de serviciile de print, ba unele imprimante nu mai funcţionau, ba sistemul cu OS X nu mai era văzut de softul CIP pentru managementul fluxului de producţie, ba chiar au apărut probleme cu compatibilitatea softului RIP (Raster Image Processor - vor urma detalii referitoare la aceste tipuri de programe într-un episod viitor). În câteva rânduri a fost necesară oprirea procesului de producţie, pentru a se efectua câte un downgrade pe staţiile Apple şi a se reinstala versiunea anterioară a sistemului de operare. Pentru un flux industrial, aşa ceva era de netolerat. Cred că n-ar înlocui nimeni programe de mii de dolari de dragul unui sistem de operare de numai câteva zeci de dolari.
Aceste probleme au stat la baza deciziei de a înlocui platformele existente în firmă, la acea dată.
Concluzii
Odată cu trecerea staţiilor de lucru pe platforma Intel, diferenţele între necesarul hard al OS X şi al Windows au început să se estompeze. A devenit mult mai evidentă diferenţa între preţurile de achiziţie a hardware-ului, pentru configuraţii echivalente. Au crescut totodată stabilitatea, performanţele şi securitatea versiunilor recente ale Windows-ului.
Diferenţele între cele două platforme tind să fie din ce în ce mai mici, dacă se face abstracţie de preţurile pentru hardware. Programele specializate sunt identice pentru cele două sisteme de operare, iar preţurile sunt aproape întotdeauna egale pentru cele două sisteme de operare. Fiecare utilizator îşi poate alege platforma cu care crede că se împacă mai bine, ţinând cont în acelaşi timp şi de elementele de compatibilitate pe care le-am menţionat mai sus şi, bineînţeles, avându-se în vedere şi mediul în care îşi desfăşoară activitatea.
(Va urma)
©2012 Max Peter. Toate drepturile rezervate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu