Tehnoredactarea computerizată (1). Introducere

V-am "ameninţat" că voi începe să scriu despre acest subiect pe parcursul mai multor episoade. Nu doresc să scriu într-un stil savant, şi nici să fac vreun manual. În ciuda faptului că mi-am făcut deja un plan, nu ştiu şi în ce măsură mă voi ţine de el, deoarece ordinea subiectelor, cât şi complexitatea lor ar putea depinde de întrebările şi doleanţele voastre.

De la început doresc să menţionez în mod special că această serie de articole se adresează în exclusivitate printului. Nici nu doresc şi nici nu voi aborda subiecte referitoare la webdesign, deoarece este plin internetul de aşa ceva. Cine este interesat de un astfel de subiect, poate găsi relativ uşor zeci de lecţii şi tutoriale.

Motivele pentru care voi încerca să abordez acest domeniu sunt în principal două: din blogosfera românească lipseşte aşa ceva, iar numărul şi calitatea şcolilor şi cursurilor dedicate lasă oarecum de dorit. Poate că şi din aceste cauze numărul utilizatorilor programelor specializate scade continuu, iar specialiştii din tipografii se plâng de calitatea din ce în ce mai slabă a lucrărilor primite în format digital.

Nu îmi propun să fac un curs de design. Cine doreşte aşa ceva, există instituţii de învăţământ specializate. Oricum, designul nu se învaţă nici de pe bloguri, nici din cărţi. Este o disciplină care trebuie parcursă, ca pentru orice meserie serioasă.
Voi aborda însă, în unele episoade, unele noţiuni fundamentale de design, fără de care un tehnoredactor bun nu poate să "scoată" lucrări acceptabile.

Acest domeniu este unul destul de dificil pentru persoana care are intenţia să îl abordeze într-un mod profesional. Cine doreşte să îl stăpânească trebuie să depună un efort semnificativ din cel puţin două puncte de vedere:
- învăţarea trebuie să aibă la bază experienţa căpătată pe practică individuală, pe parcursul a cât mai multor ore de lucru;
- nu orice se poate învăţa "testând" diversele comenzi ale programelor specializate; în destul de multe cazuri este nevoie şi de multă lectură, precum şi de parcurgerea unor manuale specializate.
Practica depinde de fiecare. Cât despre lectură, ceea ce pot să fac este să vă îndrum spre cele mai bune manuale existente pe piaţă (indicând numărul ISBN al volumului, eventual linkul de pe portalul Amazon.com, cel mai mare distribuitor de cărţi din lume).

Voi încerca pe cât posibil:
- să nu repet ceea ce se găseşte deja pe internet;
- să expun problemele într-un limbaj cât mai natural, termenii tehnici urmând a fi explicaţi pe înţelesul cât mai multor persoane.
Presupun însă de la început (dat fiind vorba că serialul de adresează unor cititori de bloguri) că nu va fi nevoie să explic funcţiile de bază ale sistemului de operare, cum se crează un folder, cum se copiază în reţea sau alte chestii de genul acesta.

Să începem aşadar...

Când vorbim de tehnoredactare, ne referim la procesul de pregătire a unui manuscris, din punct de vedere tehnic şi grafic, pentru a putea fi tipărit. Logic, atunci când vorbim despre tehnoredactare computerizată, ne referim la aceleaşi operaţii, efectuate de această dată cu ajutorul unui calculator.

Tehnoredactarea computerizată nu înseamnă procesare de text. Ea presupune, pe lângă prelucrarea textului într-o formă atractivă din punct de vedere vizual (dar şi corect gramatical), şi îmbinarea acestuia cu imagini şi/sau alte elemente grafice.

Tehnoredactarea computerizată este o activitate care are ca scop realizarea integrală, în format digital compatibil, conform anumitor standarde, a unei lucrări care urmează să fie tipărită.

Ce mijloace sunt necesare?

Pentru a putea face tehnoredactare, sunt necesare două componente:
- un sistem (o staţie) de lucru care să îndeplinească cerinţele necesare rulării programelor specializate;
- un pachet adecvat de programe specializate, alese în funcţie de specificul lucrării care trebuie executată.

Platforma hardware

Când vorbim de sistemul sau staţia de lucru necesară, trebuie să ştiţi de la început că nu orice "home PC" este bun. Lucrările de grafică sunt în general mari consumatoare de resurse şi din această cauză, configuraţia hardware a staţiei de lucru trebuie să fie una de calitate:
- un procesor cât mai rapid "înfipt" pe o placă de bază cu facilităţi avansate (care să asigure inclusiv protecţia componentelor la supraîncălzire prin existenţa unor senzori);
- o placă grafică care să dispună de o memorie cât mai mare şi cât mai rapidă, precum şi o lăţime de bandă pe cât mai mulţi biţi pentru transferul informaţiei;
- cel puţin două harddiskuri de capacitate mare, cu viteză cât mai mare de rotaţie a platanelor (mai recent, cele de tip SSD sunt de preferat), care să permită atât lucrul cu fişiere de dimensiuni mari (de ordinul gigabiţilor), cât şi arhivarea/backup-ul lucrărilor, bibliotecilor şi kiturilor software;
- memorie RAM de capacitate cât mai mare şi cu viteză bună (astăzi se folosesc în mod frecvent 16 GB de memorie, se tinde chiar spre 32 GB, dacă permite placa de bază);
- o sursă de alimentare cu o putere cât mai mare (500 W minimum), care să permită alimentarea în condiţii optime a tuturor componentelor;
- periferice (mouse, tastatură) de calitate, care să asigure concomitent şi uşurinţă, şi comoditate (n-aţi vrea să vă chinuie junghiurile la mâini);
- un monitor cât mai mare, care să aibă o rezoluţie superioară şi care să nu lucească în lumină (se tinde însă spre utilizarea simultană a două monitoare, pentru un spaţiu de lucru cu o suprafaţă rezonabilă;
- o placă de reţea.

Tot în categoria hardware intră şi alte facilităţi: un cititor de medii optice (CD/DVD/Blue Ray), cititor de memorii pentru camerele digitale, cât mai multe ieşiri USB (de preferat cel puţin USB 2.0) pentru conectarea altor dispozitive. Nu ar fi de ignorat un harddisk extern (pentru stocare temporară sau transportul unor lucrări de dimensiuni mari). La nevoie se poate utiliza însă şi un laptop.

Bineînţele, este absolut necesară o conexiune la internet cât mai bună şi cât mai stabilă, dublată de o conexiune mobilă (pentru situaţii de urgenţă), deoarece trebuie păstrată în permanenţă legătura prin email şi/sau FTP atât cu furnizorii, cât şi cu clienţii.

Pentru a vedea ce ai lucrat, ai nevoie şi de o imprimantă bună, dacă este color e şi mai bine (preferabil pe tehnologie laser, că ieşi mai ieftin cu costul mediu per pagină imprimată). Dacă ai posibilitatea din punct de vedere financiar, o imprimantă PostScript ar fi de preferat (voi reveni asupra acestui termen într-un episod viitor, dar dacă eşti curios, caută pe Google ce înseamnă).

Ca să nu te trezeşti cu surprize, este bine să te asiguri cu un UPS bun, eventual unul care are şi stabilizator de tensiune. Un lucru important (care te poate proteja, la fel, împotriva unor surprize nedorite) este existenţa împământării la prize. N-ai vrea ca o suprasarcină din reţea să-ţi ardă bunătate de calculator!

Ultimul lucru care poate fi important este un birou destul de spaţios care să-ţi găzduiască toate minunile descrise, precum şi un scaun confortabil. Poţi să primeşti o comandă mai pretenţioasă şi să fii nevoit să stai două ore la prelucrarea unei imagini, iar dacă foloseşti un taburet îţi va spune spinarea singură că nu-i place deloc.

Deocamdată ne oprim, continuăm în episodul viitor cu programele necesare.

©2012 Max Peter. Toate drepturile rezervate.