Despre metodica studiului (11)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10.

În episodul anterior am prezentat câteva idei referitoare la realizarea emisiunii "Carol I gravate" din 1908. Cu ani în urmă, pe vremea când am făcut primele cercetări mai aprofundate ale mărcilor acestei emisiuni de uzuale nu dispuneam de o cantitate suficientă de mărci de 2 lei (valoarea mare a emisiunii), marcă întâlnită mai greu în pacheţele de câte 100 de exemplare în anii '70-'80. Cu toate acestea, mai târziu am avut norocul să intru în posesia câtorva pachete, iar acum câteva zile mi-am alocat ceva timp pentru a le lua "la puricat".

Construcţia planşei de tipar

Deşi CMPR 1974 sugerează că au existat două tipuri de planşe. Singura coală completă pe care am văzut-o (care să aibă şi margini) este însă o coală de eseuri (de fapt probe definitive în culoarea adoptată, nedantelate) de 24 exemplare (4x6 clişee). Am urmărit mult timp apariţia pe piaţa filatelică a unor blocuri mai mari sau fragmente de coală, dar din câte îmi aduc aminte, cea mai mare formaţiune întâlnită a fost un bloc de 8 mărci.

Problema: dacă se descoperă un bloc sau un ştraif cu mai mult de patru mărci pe rând, atunci sigur există şi o altă planşă de tipar în afara celei cu 24 de clişee (4x6). Dacă posedă cineva aşa ceva, v-aş ruga să popularizaţi piesa.

Destinaţia mărcii de 2 lei

În 1908, la data punerii în circulaţie, suma de 2 lei nu era chiar de neglijat. O carte poştală simplă sau ilustrată internă costa 5 bani, una externă costa 10 bani, scrisoare simplă internă trebuia francată cu 15 bani, iar cea externă cu 25 bani. Taxa de recomandare, ca şi taxa AR era de 25 bani. Nominalul de 2 lei nu putea fi utilizat decât ori pe corespondenţă foarte grea, ori pe mandate. De altfel, majoritatea ştampilelor întâlnite pe marca de 2 lei indică utilizarea acesteia pe mandate. Aveţi mai jos două exemple de mandate interne, francate cu marca de 2 lei (click pe imagini pentru mărire).

Există tipuri diferite?

Am examinat cu multă atenţie detaliile de desen la cele câteva sute de exemplare de care dispun şi nu am identificat diferenţe care să provină din gravura matriţei (spre deosebire de astfel de cazuri întâlnite la alte valori - un exemplu pe care l-am menţionat deja este forma diferită a conturului cifrei "1" la marca de 10 bani - vedeţi în episoadele anterioare).

Nu am putut să las netratată problema dimensiunilor diferite ale clişeului, menţionată în CMPR din 1974. Aşa că am măsurat aceste dimensiuni la fiecare exemplar de care dispun. Pe scurt, rezultatele măsurătorilor nu indică existenţa unor tipuri care să se bazeze pe dimensiuni diferite ale clişeelor.

Există însă variaţii sensibile ale acestor dimensiuni: lăţimea clişeelor variază între 18,85 şi 19,25 mm, iar înălţimea acestora între 24,05 şi 24,70 mm (este evident că dimensiunile indicate de CMPR 1974 sunt eronate).

De ce variază dimensiunile clişeelor

În episodul anterior am menţionat studiul publicat de colegul nostru Victor Iordache, care indica drept cauză potenţială a apariţiei variaţiilor de dimensiune fenomenul de contragere a hârtiei, cauzat de tiparul umed şi (poate) de direcţia diferită a fibrelor hârtiei în coala de tipar. Susţin numai parţial ipoteza, deoarece la toate exemplarele verificate direcţia fibrei hârtiei este identică. Cauza poate fi, în opinia mea, una din următoarele (efectul combinat nu este exclus):

- cantitate diferită de cerneală aplicată pe planşă, precum şi grade diferite de vâscozitate ale acesteia, de la o coală la alta;
- umezirea colilor de hârtie mai mult sau mai puţin accentuată înainte de aşezarea pe planşa de tipar;
- efectul mecanic de deformare a materialului metalic pe timpul procesului de copiere de pe matriţă pe rolele de transfer şi de pe acestea pe planşă, cauzat de diferenţe (chiar mici) de presiune.

Linii de ghidare

Pe timpul studiului clişeelor, am remarcat în rânduri repetate existenţa unor linii subţiri, paralele cu unul dintre cadre. Este posibil ca aceste linii să constituie linii de ghidare trasate pe planşă, înaintea copierii clişeelor cu ajutorul rolelor de transfer. Iată câteva exemple.

Linie subţire de ghidare paralelă cu cadrul vertical drept, la colţul inferior.

Idem la cadrul vertical stâng, în colţul superior.

Idem, la cadrul orizontal superior.

Idem, la cadrul vertical stâng, sus.

Idem, la cadrul orizontal superior, aproape pe toată lungimea. Exemplele pot continua, acestea nefiind singurele exemplare la care am întâlnit varietatea.

O varietate confirmată

Este ceva mai rar la mărcile gravate, dar iată că am descoperit o varietate care se repetă în formă similară pe mai multe mărci (am găsit vreo patru exemplare, dar aici nu prezint decât două, pentru a nu încărca prea mult pagina.
Este vorba de o linie oblică de culoare în medalion, în faţa sprâncenei drepte a efigiei. Comparaţi cele două imagini de mai jos:

Aştept orice altă contribuţie pentru această marcă.

© 2012. Preluarea prezentului articol se poate face numai pe baza unui acord scris.