Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

miercuri, 1 august 2012

Câteva probe şi eseuri

Am selectat mai multe oferte întâlnite în ultima lună pe portalurile de licitaţii online, toate constituind probe sau eseuri ale unor mărci româneşti mai vechi.

Emisiunea Paris, marcă nedantelată. Aşa este prezentată în mai toate cataloagele româneşti, inclusiv în unele studii. În opinia mea, mărcile nedantelate în culorile aprobate, definitive ale emisiunii nu sunt mărci nedantelate. Cred că trebuie făcută diferenţa între mărcile dantelate, puse oficial în circulaţie de către administraţia poştală, şi piesele nedantelate, care nu au fost oficial puse în vânzare pentru public.
În literatura noastră nu există un termen echivalent pentru englezul "imprimatur". De fapt, mărcile Paris nedantelate exact aceasta sunt: proble definitive de planşă, în culorile definitive. Dacă doreşte cineva să mă contrazică, îl rog să vină cu argumentele de rigoare.
Piesa de faţă a fost vândută cu 16,50 dolari, după 7 biduri.

O piesă care face parte din aceaşi categorie cu cea anterioară: probă definitivă de planşă, în culoarea aprobată. Clişeul este cel caracteristic emisiunii Paris, identificabil după "perla Brunel". Clişeul mai prezintă o varietate interesantă, care se regăseşte şi la marca dantelată: defect care prelungeşte în jos piciorul drept al literei A din POSTA, afectând inclusiv cadrul orizontal inferior.
Piesa a fost vândută cu 16,50 dolari, după 5 biduri.

O probă de culoare foarte frumoasă a clişeului de 5 bani "Paris", în verde deschis, a fost vândută cu 20 dolari, după 8 biduri.

Aceasta este tot o probă definitivă de planşă în culoarea aprobată. Piesa a fost vândută cu 17,50 dolari, după 7 biduri.

Aceasta este o probă realizată cu clişeul emisiunii Bucureşti II. Clişeul arată un anumit grad de uzură (caracteristică întâlnită la mai toate probele în negru), ceea ce induce ideea că au fost executate la un oarecare interval de timp după ce clişeele au fost utilizate la imprimare. Aceste probe se cunosc imprimate în coli de câte 130 de piese (10x13). Această piesă a fost vândută cu 12 dolari, după 4 biduri.

O probă similară, la planşa valorii de 3 bani. Ea a fost vândută cu 15,50 dolari (6 biduri).

Probă similară cu clişeul valorii de 25 bani. Se remarcă uzura relativ avansată a clişeului, ceea ce demonstrează că imprimarea probei nu s-a făcut înaintea utilizării planşei, ci la o perioadă după aceasta. Preţ: 18,50 dolari (5 biduri).

Probă similară, cu clişeul valorii de 50 bani. Se remarcă deteriorarea cadrului vertical stâng (aceasta este întâlnită şi la marca emisă, de 50 bani ocru gălbui). Preţul realizat: 13 dolari (3 biduri).

Acest lot de trei piese a fost vândut cu 43 dolari. Probele dantelate sunt ceva mai rare.

De la emisiunea Expoziţia Generală, proba de culoare pe hârtie cretată la valoarea de 75 bani s-a vândut cu 22 dolari.

Un lot superb de patru eseuri, purtând fiecare perforaţia SPECIMEN (specifică imprimeriei britanice) a fost vândut cu numai 116 dolari, un preţ relativ mic pentru raritatea unor astfel de piese.

Un superb bloc de şase eseuri ale clişeului neterminat al valorii de 15 bani (se distinge după haşura medalionului, diferită la această valoare faţă de restul nominalelor) a atras mai mulţi amatori. Piesa a fost vândută cu 380 dolari (4 biduri).

Închei prezentarea din această seară cu lotul de şase probe de la emisiunea "60 ani vârstă ai regelui Ferdinand", care a fost oferit pentru 40 de dolari, dar nu a avut niciun amator. Aceste probe fac parte dintr-o categorie ceva mai des întâlnită.

4 comentarii:

  1. Acel imprimatur englezesc pare să fie "BT"-ul românesc (Bun de tipar)
    Specimenele sunt de invidiat. Dece nu or fi fost incluse în Catalogul din 1974, singurul pe care se mai poate pune o bază din păcate, probele, specimenele şi chiar eseurile? Ah, ce catalog ar fi fost!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Există destul de multe situaţii în care unele piese se găsesc pe piaţa filatelică, dar sunt (în opinia mea) denumite greşit. Din păcate, ducem lipsă de termeni consacraţi pentru acestea, aşa că trebuie să ne adaptăm.
      În înţelesul strict al termenului englezesc, aveţi dreptate. Numai că acele coli nu aveau semnătura pentru "BT" aşa cum există la noi (conform colilor păstrate şi expuse în parte la Muzeul Filatelic). Pentru colile cu "BT", englezii au alt termen. Există deci o diferenţiere (metodologic vorbind).

      Câţiva apropiaţi mi-au văzut încercările (ciornele digitale) pe care le-am făcut până acum şi pe baza cărora lucrez în continuare. Eu am inclus ŞI probele şi eseurile.

      "Specimenele" erau necunoscute în 1974. Cred că au ajuns pe piaţa filatelică după anii '80, probabil odată cu vânzarea vreunei arhive sau a unei colecţii păstrată "la dospit" timp de mulţi ani.

      Îmi voi permite să vă trimit ceva pe mail, ca să vedeţi despre ce este vorba, dacă nu este cu supărare.

      Ștergere