Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

duminică, 6 martie 2011

Romfilatelia: soluţia este doar una singură. DESFIINŢAREA!

Alaltăieri am primit pe mail, de la un amic, un forward cu un "comentariu" pe marginea unui articol apărut pe 2 martie a.c. în Jurnalul Naţional, condus de cunoscutul Victor Ciutacu din poziţia de redactor şef, dacă nu mă înşel. O persoană pe care, sincer să fiu, o stimam, pentru stilul său direct. Articolul cu pricina, intitulat "Guvernul Boc vrea să distrugă şi filatelia românească!" (semnat de un oarecare Alexandru Boariu, specializat în anchete), îmbrăţişează direct punctul de vedere al conducerii Romfilatelia SA, fără a aduce absolut niciun argument în sprijinul susţinerii favorabile acordate acestei instituţii: nu tu păreri pro şi contra, nu tu studiere a problemei, nici măcar o vagă încercare de înţelegere a fenomenului.

Faptul că acest articol a apărut în preziua celei în care urma să se discute de către ANCOM regulamentul referitor la condiţiile de punere şi retragere în circulaţie a mărcilor şi efectelor poştale seamănă a ceva cusut cu aţă albă. A fost sau nu a fost un articol comandat? Nu pot să afirm cu certitudine acest lucru, dar pare mai mult probabil că da. De ce spun acest lucru? Pentru trecutul directoarei Cristina Popescu, al cărei CV este deja cunoscut (şi din care lipsesc, pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale, unele perioade despre care tot presa a atras atenţia). Trecut care se intersectează cu cel al Trustului Intact pentru care, cu mândrie şi pumni bătuţi în piept, lucrează şi dom' Victoraş Ciutacu cu al său angajat Alexandru Boariu. Doriţi să aprofundaţi problema? Citiţi articolul apărut în Academia Caţavencu prin decembrie 2010, "Romfilatelia are lipit pe frunte timbrul de garanţie al SRI".

Haideţi să vedem însă care este treaba cu Romfilatelia. Ce face ea? Asigură "partea de concepţie" pentru mărcile poştale româneşti: realizarea planurilor anuale, găzduirea lucrărilor Comisiei Filatelice Naţionale, organizarea concursurilor de realizare a machetelor, într-un cuvânt - editarea. Odată realizate, machetele sunt transmise la Fabrica de Timbre, unde se face imprimarea. Apoi, tirajele comandate ajung, parte în depozitul Romfilatelia, parte la logistica CN Poşta Română, în cantităţile prevăzute de decizia de punere în circulaţie, emisă tot de Romfilatelia.

Într-un cuvânt, o operaţiune simplă la prima vedere, dar care ascunde motivul discordiei dintre CN Poşta Română şi Romfilatelia: acoperirea cheltuielilor şi repartizarea profitului. Pentru că editarea de timbre este destul de profitabilă: Romfilatelia "taxează" poşta pentru activitatea de editare cu o sumă care nu este deloc de neglijat (ea nefiind evidenţiată distinct în datele contabile oferite opiniei publice). Sumă care constituie o cheltuială ce nu se prea justifică pentru Poştă, cheltuială ce ar fi eliminată odată ce Romfilatelia ar fi absorbită şi s-ar face puţină curăţenie şi prin structura de personal actuală, umflată consistent pe partea de management. Mai pe scurt: de ce trebuie plătit un terţ cu sume astronomice, dacă pot să-mi fac singur treaba folosind mai puţini salariaţi, pe care să nu-i "plătesc" special pentru editare, dacă acest lucru ar intra în atribuţiile unor salariaţi proprii, "normali"?

Este posibil ca cei de la Poştă să-şi fi dat seama, după structura cheltuielilor din bilanţurile Romfilatelia, că ceva nu prea este în regulă. Aici ar fi sarcina Curţii de Conturi să desluşească adevărul. Este întâmplătoare "masa cea de taină" luată de Cristina Popescu cu unul din şefii de la Curtea de Conturi? Nu ştiu, dar în anumite cercuri aproape nimic nu este întâmplător!

Ca să scurtăm povestea, "birul" perceput Poştei de către Romfilatelia pentru editarea mărcilor a dus la situaţii aberante: Poşta a ajuns să nu mai comande mărci din emisiunile noi, preferând să comande în schimb retipăriri ale emisiunilor uzuale. Şi acum să vorbim pe cifre. Din statisticile poştale care se pot accesa liber pe pagina de internet a ANCOM, am extras datele din tabelul de mai jos (click pentru mărire):


Ce ne interesează în primul rând sunt serviciile din sfera serviciului universal, aici fiind corespondenţa care se franchează cu mărci poştale. Aşa cum se poate vedea, grosul trimiterilor este constituit din trimiteri simple interne. Este normal deci, ca pentru francarea acestora, cele mai multe timbre utilizate să fie cele având nominale corespunzătoare acestui serviciu.

Credeţi că se întâmplă acest lucru? Ţi-ai găsit! Ia uitaţi-vă cum arată repartiţia nominalelor în anii 2004-2008 inclusiv (click pe imagine pentru mărire):


Acum, ia uitaţi-vă dumneavoastră la alte trei ţări emitente: mai că desluşeşti din "şerpuirea" cifrelor tarifele utilizate, nu ca în debandada românească:


Oare la ei cum se poate, şi la noi nu?

Problema sumbră este însă cauzată filateliştilor. Debandada nominalelor (ştiaţi că s-au emis timbre cu nominale ce nu corespund niciunui serviciu?), împreună cu tot felul de combinaţii au dus filatelistul român la sapă de lemn! Dar ce contează? Ştiţi cum sunt etichetaţi de către don'şoara Cristina Popescu filateliştii? A scăpat-o (cu martori): "Băh!... Voi ăştia, filateliştii, nu sunteţi decât nişte la**gii!".

Am centralizat, pentru aceeaşi cinci ani, totalurile cotelor pentru seturile anuale, acordate de ediţia 2009-2010 a catalogului Michel, pentru toate entităţile emitente de mărci de pe continent (reţineţi că în sume - care sunt date în euro - nu sunt incluse variantele!). Aveţi mai jos tabelul (click pe imagine pentru mărire):


Uitaţi-vă cam pe unde este situată România. Pentru cei ce au probleme de vedere (sau de înţelegere), aveţi mai jos şi un grafic (click pe imagine pentru mărire):


Spuneţi-mi şi mie, acum, până unde credeţi că se poate continua? Sper ca această întrebare să nu fie doar una retorică...

9 comentarii:

  1. buna ziua. frumoasa analiza. si in mare parte corecta.problema este alta. puteti sa-mi spuneti de ce s-a ajuns in aceasta situatie? oare ce s-a intimplat in anul 2003 de s-a hotarait transformarea sucursalei, repet sucursalei, romfilatelia aflata in subordinea directa a postei, in filiala? si cine au fost cei care au promovat o astfel de idee? cred ca daca reusiti sa dati un raspuns, cel putin la fel de documentat si argumentat ca analiza actuala a acestei filiale facua in textul in cauza, veti afla,cel putin,o parte din raspunsurile la intrebarile mele. eu cred ca nici acum nu se doreste o reabilitare a marcii postale romanesti, ci doar o inlocuire a unor interese cu altele. si mai este ceva: nu uitati ca directoarea in cauza are relatii extrem de solide in TOT spectrul politic. va fi foarte greu de debarcat cu atat mai mult cu cat a facut o serie de favoruri si o data data jos nu va ezita sa le faca publice. tipic securist dar asa se procedeaza. nu cred ca cineva isi va asuma o asemenea consecinta. in anul 2004 a fost deschisa cutia pandorei iar roadele se vor vedea. oricum, succes in demersul dvs.

    RăspundețiȘtergere
  2. Vă mulţumesc pentru comentariu. Scuze pentru apariţia lui cu întârziere, filtrul automat l-a considerat spam şi nu observasem acest lucru.
    Cred că aveţi dreptate, până nu va avea loc o discuţie deschisă, nu ştiu dacă va fi mai bine.
    Eu unul, nu am de dus niciun război cu nimeni (cum sunt deja acuzat - inclusiv cu unele cuvinte "dulci"), aşa că "demers" cred că este un cuvânt puţin cam greu. Sunt doar un observator. În plus, marca contemporană nu prezintă pentru mine un mare interes. Sunt însă multe plângeri care mi-au fost trimise direct pe mail, referitoare la inflaţia de emisiuni, la seria nesfârşită de combinaţii şi de "specialităţi" care i-au dezarmat pe mulţi. Am prieteni în afara ţării, care dispun de mult mai mulţi bani decât cei de acasă. Până şi ei mi-au atras atenţia că ceva nu este în regulă cu emisiunile actuale de mărci. Am un prieten care lucrează la Poşta Elveţiană şi care, de fiecare dată când vorbim, mă ia peste picior referindu-se la "combinatorii din România". Eu nu pot decât să scriu pe acest blog.
    Poate vă citeşte cine trebuie.

    RăspundețiȘtergere
  3. va multumesc pt. rapuns. eu personal nu vad nici un razboi. este o analiza corecta si la obiect. razboinicii se cunosc intre ei si se lupta de mult. pentru ce se lupta ? pentru avantaje. ce fel de avantaje? sa ne spuna ei. problema cea mai importanta este sa aflam si noi cum a aparut aceasta situatie si cine a fact posibil o astfel de situatie. dupa aceia este mai simplu. sau ma rog poate mai complicat. succes in demerul dumneavoastra.

    RăspundețiȘtergere
  4. Din analiza facuta de dumneavoastra, mult mai buna decat ce aveam eu, reiese si un lucru pozitiv: avem o politica solida si conservatoare pe langa francezi. :) se poate asadar si mai "bine". Acum serios vorbind: drumul pe care se merge la romfilatelia nu e unul bun. Deloc. dar si asa nu sunt neaparat pentru integrarea completa in fabrica de timbre. Din ce am citit acolo dezastrul pare la fel de mare. Eu unul m-as multumi si cu niste reglementari serioase la emisia de timbre, o minima promovare, un site de net decent si transparent si cu posibilitatea cumpararii online. Daca asta ar veni la pachet cu demisia actualei conduceri complet habarniste, incompetente dar sforara si cu aducerea unui colectiv de profesionisti.... Ei asta sincer sa spun pare a ramane o eterna speranta...

    RăspundețiȘtergere
  5. În principiu, vă dau dreptate. De fapt, locul în organigramă nu cred că ar conta prea mult (că ar fi la Fabrica de Timbre sau în altă parte la Poştă), atât timp cât ar exista acele reglementări emise de ANCOM care ar limita posibilităţile de... "manevră". Practic, activitatea în sine s-ar desfăşura în cadrul Comisiei Filatelice, care are propriile reglementări stabilite prin ordin al ministrului Comunicaţiilor (şi ai cărei membri nu fac parte din Romfilatelia nici acum - este un cumul la funcţii şi, probabil şi conflict de interese, doar între directorul Romfilatelia şi preşedintele Comisiei Filatelice). Restul personalului este constituit doar din executanţi, care vor face pe viitor ce fac şi acum, pentru că este nevoie de ei în continuare, nu trebuie şcoliţi alţii. Buba este la cei aduşi de actuala directoare în 2004 şi parţial mai târziu, care sunt într-adevăr habarnişti. Apropo de promovarea produselor: din câte am auzit, directoarea Romfilatelia a interzis oricui să utilizeze ilustraţiile mărcilor din emisiunile noi, ameninţând cu... judecată şi despăgubiri, motivând că deţine drepturile de autor şi de reproducere. Sunt sigur că ar fi găsit o grămadă de promotori care să-i facă publicitate pe gratis, dar poate că a venit vremea să fie şi marketingul revoluţionat şi noi n-am aflat încă...
    Demisia actualei conduceri? Cred că este un banc bun! Păi ce să facă după aia? Să se ducă la "privat"? Eu nu i-aş primi - să mă plătească ei pe mine - în ciuda faptului că am chiar intenţia să dau drumul la o afacere!
    Nu ştiu cum e cu aducerea de profesionişti, ăştia sunt rari, unii am auzit că au mai fost pe-acolo, dar au avut grijă să le dea cu flit, pentru că prea le scoteau în evidenţă nepriceperea şi incompetenţa, de fapt aşa cum este cam peste tot "la stat".

    RăspundețiȘtergere
  6. @Ionuţ:

    Iar mă grăbesc şi uit: referitor la Fabrica de Timbre, din câte am citit prin presă (o chestie cu un control al Curţii de Conturi care ar fi descoperit lipsuri la hârtie), nu oamenii de acolo cred că sunt de vină. Treaba pleacă tot de la şefi, cică hârtia lipsă a dispărut exact... în campania electorală, de fapt nici n-a ajuns acolo, s-a evaporat pe drum! (la alte tipografii? oare pentru ce?)

    Cred că mai trag o fugă la colţ după lămâi (că-i non-stop).

    RăspundețiȘtergere
  7. Imi cer scuze, am dorit sa scriu demisia intre ghilimele. In rest aveti perfecta dreptate in ce ati spus, cu un singur amendament: daca ar veni la dumneavoastra va garantez ca ati angaja-o. Daca e adevarat ce se spune atunci ar veni pentru ca v-ar avea intr-un dosar numai bun de tinut departe de ochii lumii asa ca... Interesant din punctul asta de vazut unde va merge dupa Romfilatelia. Sau va zice scarbita, ca ultimii 2 directori de la Fabrica de timbre ca nu mai vrea la stat, ca se intoarce la privat?

    RăspundețiȘtergere
  8. @Ionuţ: legat de demisie, chiar sunt destui să vadă ce va face, pentru că adoptarea normelor îi "împiedică" serios activitatea.
    Nu am prea înţeles chestia cu dosarul: ce să facă în IT? Şi care dosar? În mediul privat nu prea mai merge aşa, poate o fi mers cu indivizii pe care i-a tot dirijat ani de zile. Am să-i admir capacităţile în momentul în care se va duce la o bancă, va lua un împrumut, va deschide o afacere şi voi vedea în bilanţul de la Registrul Comerţului că are profit şi plăteşte cinstit dările la stat.
    Povestea cu directorii de la Fabrica de Timbre nu o cunosc, îmi pare rău, dar puteţi povesti dacă credeţi că interesează cititorii.

    RăspundețiȘtergere
  9. M-am grabit cu raspunsul si acum realizez ca nu a fost nici prea clar. Chestia cu dosarul s-a dorit a fi (un fel de) gluma. Daca doamna chiar a fost in Sri la un asa nivel cum se zvoneste atunci nu ar fi de mirare ca inca sa aiba idei de niste dosare. Asa incat probabil ca daca se va duce undeva la "cersit" de job, s-ar putea sa mearga undeva la fix, unde stie ca il poate avea pe om la mana cu un dosar. De aceea zic ca este un fel de gluma, pentru ca nu prea e totusi de ras ci de plans ca asa ceva inca se mai poate.
    Probabil ca am cam divagat de la subiectul de fond al articolului...
    Referitor la directorii fabricii de timbre, citind raspunsurile anterioare am crezut ca stiti amanuntul,tot sapand am dat de un interviu cu ultimul director "plecat", cel cu lipsa de hartie din gestiune. Evident nu el era vinovat si, scarbit de ce e la stat, a zis ca se intoarce la privat. La fel cum, comenta apoi autorul articolului, declarase si predecesorul lui dupa "demisie".

    RăspundețiȘtergere