Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

luni, 14 octombrie 2013

Piesă cu probleme potenţiale

Cu vreo săptămână şi ceva în urmă, m-a făcut un cunoscut atent asupra unei piese, un ziar francat cu o marcă de 6 parale (părea din 1862) înjumătăţită. Văzusem piesa şi o urmăream deja întrucât preţul de plecare era unul convenabil pentru o astfel de francatură. Mă deranja însă un lucru: imaginea postată de vânzător era foarte mică şi nu se putea mări pentru a se examina detaliile.

La o zi după aceea însă, piesa a fost retrasă de la vânzare. A rămas la vânzare, de la acelaşi utilizator al portalului online, o altă piesă cu o marcă înjumătăţită, cea din imaginea de mai jos.


Piesele cu mărci clasice litografiate înjumătăţite au fost dintotdeauna extrem de căutate de către colecţionarii specializaţi, iar ca ordin de mărime aşa ceva nu se poate găsi decât la un preţ de ordinul câtorva mii de euro. În plus, piesele din această categorie au fost atent inventariate în ultimii zeci de ani şi şansele să apară una necunoscută sunt extrem de mici.
În volumul al doilea al monografiei realizate de Fritz Heimbüchler, la pag. 302-303, este prezentată o listă a pieselor francate cu mărci litografiate fracţionate. Oficiile de la care provin aceste piese sunt Bacău, Bolgrad, Bucureşti, Focşani, Galaţi, Giurgiu, Iaşi şi Tecuci. Până în prezent nu a fost semnalată absolut nicio piesă provenită de la Roman, ceea ce poate trezi suspiciuni, desigur.
Piesa de faţă a fost oferită pentru 400 dolari, fiind vândută (a existat un singur amator pentru ea).
Întrucât şi imaginea postată a fost foarte mică, neputându-se examina detaliile, am intrat puţin la bănuieli.
Mai mult, pe la anticarii noştri, dar şi pe unele portaluri online, numere din aceeaşi "foaie oficială bisericească" se găsesc la câteva zeci de lei. Un exemplu este mai jos.


Pe lângă acestea, mai este o problemă: cea a tarifului. Pentru un ziar cu o greutate de până la 40 grame, tariful era (începând cu 3/15 octombrie 1870) de 1½ bani, iar imprimatele trebuiau francate cu 3 bani (tot pentru o treaptă de greutate de 40 grame). Cam pe unde s-ar încadra oare piesa?
Vânzătorul nu a menţionat existenţa vreunui certificat, ceea ce mai adaugă încă o problemă pe lângă cele enumerate. Pentru piesele de acest gen (şi pentru preţurile din acest ordin de mărime şi mai mari), achiziţionarea ar fi de preferat să se efectueze numai cu un certificat semnat de un expert cunoscut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu