Când te ambalezi prea mult, iei praful de pe tobă

Un negustor obişnuit cu "scoruri" bune a oferit zilele trecute spre vânzare mai multe piese româneşti, majoritatea slăbuţe, nesemnificative aş putea spune. O singură piesă mai răsărită a figurat în oferta lui, dar calitatea ei a lăsat de dorit, nefiind păstrată corespunzător şi fără să poarte vreo urmă de restaurare, sau măcar de îndreptare a pliurilor de pe marginile plicului (click pe imagini pentru mărire).

Este vorba de o trimitere recomandată grea expediată de la Oficiul Poştal Central Bucureşti, în septembrie 1908, în Franţa (redirecţionată în ţara de destinaţie). Din punctul de vedere al francaturii, nu este ceva nemaivăzut. Este o francatură de 1 leu şi 55 bani, ce-i drept, care nu este comună. Vânzătorul a fixat însă preţul de plecare la 300 dolari, ceea ce este cam mult pentru starea piesei (şi, poate, şi pentru combinaţia tricoloră). Plicul a rămas nevândut.