O piesă curioasă, cu o ştampilă rară

La licitaţia cu numărul 20 a casei austriece Thomas Juranek a fost oferită o recipisă de înapoiere obliterată cu una din cele mai rare ştampile utilizate în Ardeal pe mărcile emisiunii 1867 (click pe imagine pentru mărire).

Ea a fost oferită la un preţ de plecare de 140 euro, dar a rămas nevândută, conform listei afişate pe pagina casei de licitaţie.
Din păcate, vânzătorul nu ne-a oferit decât această faţă a recipisei, pe cealaltă parte putându-se distinge, prin transparenţă, existenţa altor două ştampile identice cu cea de pe marcă (sau de pe mărci). Nu mi-am putut da seama care a fost drumul parcurs de recipisă, dar presupun (având la îndemână numai această faţă a formularului) că ea a însoţit o trimitere din Ezeriş la Deta. Nu îmi explic de ce există diferenţa aşa de mare de dată dintre cele două ştampile.
Ezeriş (sau EZERES) a fost un oficiu în judeţul Caraş-Severin (puţin mai la nord de Reşiţa) care a funcţionat o perioadă relativ scurtă de timp (numai între 1868 şi 1887). El a fost înzestrat cu un singur tip de ştampilă, cel aplicat pe recipisa de mai sus. Ştampila este una foarte rară pe mărcile emisiunii 1867 (este prima dată când o întâlnesc pe o corespondenţă), catalogul maghiar Gudlin acordându-i 700 de puncte. Monografia lui Garry Ryan referitoare la emisiunea 1867 îi acordă 900 de puncte, dar mai face ceva: indică şi data exactă a deschiderii oficiului, care a fost 15 noiembrie 1868.
O simplă comparaţie a datelor, precum şi o analiză a aspectului ştampilei conduc la concluzia că această piesă este cel puţin dubioasă. Aşa că nu-mi rămâne decât să caut în continuare ştampila EZERES.