Foi de expediţie interne

Foile de expediţie de la începutul secolului XX erau formulare poştale care însoţeau obiectele de mesagerie expediate prin poştă (coletele poştale). Ele sunt totodată documente frumoase atât pentru colecţiile de istorie poştală (sunt destule piese care poartă francaturi frumoase, colorate), cât şi pentru colecţiile de ştampilografie (de multe ori am avut ocazia să întâlnesc pe astfel de documente poştale ştampile ale unor oficii mici, pe care nu le văzusem înainte pe corespondenţele obişnuite).

În ultimele zile, pe un portal online au fost doi negustori din străinătate care au avut în oferte mai multe astfel de piese. Unul dintre cititori mi le-a semnalat taman după închiderea licitaţiilor, întrebându-mă de ce nu s-au vândut (din cele cinci piese pe care le puteţi vedea mai jos, numai una singură a fost vândută). Mă voi referi şi la acest aspect după prezentarea pieselor (click pe imagini pentru mărire).

Foaie de expediţie pentru un colet cu "carne", expediat în ianuarie 1913 din Zătreni la Bucureşti (coletul a fost expediat pe 31 ianuarie, ajungând pe 2 februarie; am impresia că mesageria mergea mult mai bine atunci decât acum; nu cred că s-a stricat carnea din interiorul coletului!). Foaia de expediţie poartă o francatură suplimentară bicoloră de 50 bani (pe faţă), fiind taxată cu 20 bani porto la destinaţie (pe verso). Piesa a fost oferită cu 10 dolari, dar a rămas nevândută.

Formular care a însoţit un colet de 1,6 kg cu alimente, expediat în martie 1913 din Mangalia la internatul Liceului Sf. Sava, în Bucureşti. Francat cu 50 bani "gravat" pe faţă şi taxat cu porto de 20 bani pe verso. Piesa a fost oferită cu 10 dolari, dar nu a fost vândută.

Foaie de expediţie care a însoţit un colet de 2 kg cu alimente, expediat în martie 1913 din Medgidia la Bucureşti, la Seminarul Nifon. Francatură de 50 bani pe faţă şi taxă porto de 20 bani pe verso. Formularul a fost oferit cu 10 dolari, dar nu a fost vândut.

Aceasta este o piesă frumoasă, fiind totodată şi singura care a fost vândută (21 dolari, după 4 biduri). Este vorba de un colet care a fost expediat cu ramburs de către Librăria Necolai A. Petroff din Bârlad, în octombrie 1913, în comuna Stăncuţa, din judeţul Brăila. Destinatarul şi-a dorit un gramofon, pe care s-a obligat să-l achite cu ramburs, la primire de la negustorul bârlădean. Foaia de expediţie încă mai este însoţită de avizul de sosire (cu un ramburs în sumă de 20 lei, plus taxe poştale de 20 bani - taxa de plată aplicată pe ultima filă, pe adeverinţa de primire). Este o frumoasă piesă de istorie poştală, achiziţionată la un preţ bun, în opinia mea.

Ultima piesă (oferită cu 10 dolari, dar rămasă nevândută) este o foaie de expediţie pentru trimiteri oficiale, fără marca fixă de 10 bani - timbru fiscal. Documentul a însoţit un grup de şase colete expediate de secţia telegrafică a oficiului telegrafo-poştal din Brăila, către oficiul Viziru (pe marginea superioară, pe faţa formularului, se pot distinge specificaţiile trimiterii: 4 colaci de sârmă de cupru, 1 parafulger şi 1 cheie, materiale care - evident - urmau să fie utilizate la telegraful din staţia de destinaţie. Pe faţă se distinge ştampila Brăila - Telegraf (neîntâlnită pe mărci).
Acest formular merită o menţiune specială: el nu a fost semnalat până acum în vreo lucrare, după ştiinţa mea (am răsfoit, ca să mă conving, lucrarea semnată de Călin Marinescu şi Ştefan Vârtaci - Timbrele fiscale folosite în serviciul poştal român, Bucureşti, 2010). Neavând însă niciun timbru fiscal (fix sau mobil), este posibil să nu fi interesat pe autori.