Începutul acestei săptămâni a prilejuit epuizarea termenelor pentru prezentarea ofertelor pentru mai multe piese româneşti clasice şi postclasice oferite pe un portal online. Unele piese mi-au plăcut mai mult decât altele, selectându-le pentru a vi le prezenta.
O frumoasă piesă este perechea neuzată de 20 parale (pare a fi din 1867, tirajul pe hârtie subţire). Perechea nu are gumă (conform descrierii), dar "faţa" piesei este foarte frumoasă. Perechea a fost vândută pentru un preţ final nesemnificativ (11 dolari după 5 biduri), dar consider că este o piesă frumoasă deoarece are ambele tipuri principale (uitaţi-vă la meandrul din dreapta sus, sub cartuşul valorii; se poate observa poziţia diferită a meandrului la marca din dreapta faţă de marca din stânga).
Dacă tot aveţi pe amândouă tipurile în faţă, puteţi să le studiaţi pentru a identifica singuri care sunt diferenţele de desen între ele.
Acesta este un exemplar neuzat de 2 bani din 1868 (tirajul în galben), care are margini frumoase pe trei laturi, iar pe latura stângă are marginea de coală. Preţul de vânzare a avut un nivel relativ scăzut (18 dolari, după 10 biduri).
Iată două piese frumoase, obliterate, din emisiunea 1869. Mai atrăgătoare este marca de 15 bani, care poartă un "degetar" clar, aplicat cu tuş albastru, aparţinând biroului Ismail. Utilizarea mărcii a fost ceva mai târzie, conform datei din ştampilă. Pe marginea dreaptă se mai distinge fragmentul unei ştampile liniare (pare a fi AFFRANCHISSEMENT INSUFFISANT). Cealaltă marcă are o ştampilă centrată, dublu cerc cu agrafă bogată, de la biroul Botoşani, care este aplicată din păcate cu o cerneală albastru cenuşiu pală.
Lotul de două mărci a realizat un preţ final de 35 dolari (după 30 biduri).
Această pereche (5 bani "barbă" nedantelat din 1871) este interesantă din două puncte de vedere: unul este existenţa diferenţelor detaliilor de desen la efigiile celor două piese (toate studiile identifică tipurile caracteristice de blocuri report numai la cadrele mărcilor, trecând sub tăcere sau ignorând caracteristicile care apar la efigiile mărcilor); al doilea este existenţa unei varietăţi de tipar care se distinge mai greu, dar a fost semnalată de cel puţin doi autori, este vorba de o ploaie de culoare (care se poate distinge pe marginea superioară, deşi este foarte palidă). O piesă cu o ploaie marcantă de culoare ţin minte că era în colecţia răposatului ministru Spineanu (să-i fie ţărâna uşoară).
Perechea de faţă a fost vândută cu 60 dolari (după 24 biduri).
Ultima piesă din articolul de faţă este o pereche verticală nedantelată a mărcii de 15 bani din emisiunea "Paris", din 1872. Este o varietate cunoscută şi catalogată, vândută cu 50 euro (după 19 biduri).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu