Carte poştală nu constituie cine ştie ce raritate (a fost vândută cu 13 lire sterline, după 7 biduri). Vreau însă să mă folosesc de ea pentru a face o scurtă argumentaţie.
Un potenţial catalog specializat al întregurilor poştale ar cuprinde (e la mintea cocoşului) înşiruirea în ordinea cronologică a emisiunilor, cu cote pentru necirculate şi circulate şi, în raport de studiile efectuate, şi eventualele varietăţi/erori descoperite.
Problema delicată apare abia după aceea. Se pune întrebarea: este sau nu utilă colecţionarilor şi o catalogare a circulaţiilor? De bună seamă că răspunsul este un "da" hotărât. Catalogarea standard a întregurilor n-ar conţine decât o simplă cotă pentru fiecare exemplar circulat. Realitatea însă este mult mai complexă şi niciun autor nu a abordat-o prea bine, în opinia mea (vă rog să mă contraziceţi, dacă aduceţi argumente).
Există mai multe categorii în care unele întreguri pot fi împărţite (inspiraţia mi-a indus-o acum mulţi ani catalogul specializat realizat de Ulrich Ferchenbauer pentru Austria). Ar fi nevoie de o ierarhie logică, o schemă realizată în prealabil, care ar urma apoi să fie completată pe parcursul abordării fiecărei emisiuni în parte.
Cartea poştală militară de mai sus ar face parte dintr-o astfel de categorie logică distinctă: întreg poştal al unei administraţii, utilizat de altă administraţie. Se vede de la o poştă (sic!) că este un întreg românesc, utilizat însă (şi acceptat în serviciu) de armata germană de ocupaţie (este zona Armatei a 9-a). Abia după încadrarea în această categorie ar urma restul clasificărilor: francare/fără francare, modul de obliterare/anulare/cenzurare etc.
Catalogul austriac Ferchenbauer oferă cititorului/colecţionarului informaţii foarte interesante şi despre întregurile care poartă francaturi suplimentare. În istoria poştală românească sunt numeroase astfel de exemple. De exemplu, cărţile poştale recomandate au aproape întotdeauna francatură suplimentară (care nu se încadrează însă în "normalul" utilizării). Spre deosebire de cărţile poştale interne din anumite perioade, expediate nerecomandat, dar care poartă timbre obligatorii (timbre de ajutor, de asistenţă socială, timbre de aviaţie sau ale fondului aviaţiei, timbre fiscale-poştale, timbre IOVR etc.), care se încadrează în normalul fiecărei perioade.
Apoi sunt întregurile expediate cu taxe suplimentare (de ex. recomandat, expres şi par avion, ori altă combinaţie de acest fel). Apoi mai sunt cărţi poştale cu mărci cu nominale care nu mai corespund noului tarif, dar poartă mărci drept francatură de completare etc., etc. Situaţiile sunt destul de numeroase şi pot fi identificate relativ facil atât pe baza tabelelor cu tarifele în vigoare pentru o perioadă dată, cât şi pe baza studiului pieselor din colecţii, licitaţii, acumulări etc.
Este o problemă de discutat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu