Coliţele Soiuz-Apollo

Aceste coliţe au dat startul, la vremea lor, celei mai mari măgării săvârşite de administraţia poştală comunistă împotriva colecţionarilor din România. În mod clar, aceste două coliţe (este vorba despre variantele lor nedantelate) au fost gândite ca un mijloc de "a creşte aportul valutar din comerţul exterior" al răposatei DECT Romfilatelia, prin încheierea şi derularea unui "contract de exclusivitate" cu un mare negustor german din acea epocă. Atât aceste două coliţe nedantelate, cât şi marea majoritate a celor care au fost "puse în circulaţie" în anii următori au urmat aceeaşi cale, a exportului.
Bineînţeles că având exclusivitatea, negustorul neamţ şi-a bătut joc de piaţă, creând o supracerere falsă şi vânzând (într-o măsură relativ mică, totuşi) coliţele româneşti nedantelate la nişte preţuri umflate artificial. Ţin minte că în a doua jumătate a anilor '80, coliţele nedantelate ajunseseră să fie cotate de către catalogul Michel la sute de mărci germane bucata (moneda euro încă nu apăruse). În acei ani colecţionarii români au avut dovada clară a modului cum procedează editurile cataloagelor internaţionale: crearea de "bule" care au avut drept rezultat sărăcirea colecţionarului mediu şi mic şi acapararea pieţei de către activişti, de oamenii cu relaţii ai vremii şi (bineînţeles) de către cei care dădeau şpagă la greu. Pe piaţa internă, aceste coliţe nu se distribuiau decât într-un număr limitat, prin intermediul activiştilor din cadrul fiecărui cerc filatelic din ţară (de fapt în localităţile mici ele nici nu prea ajungeau). Ele au constituit un mijloc de accentuare a speculei şi de îmbogăţire a câtorva "oameni de bine".
Bula articifial creată nu a ţinut prea mult. Negustorul german a rămas cu stocuri destul de mari din coliţele nedantelate mai târzii, pe care se pare că le-a aruncat pe piaţa filatelică spre sfârşitul anilor '80. Cotele de sute de mărci germane au început să scadă în Michel, iar cei care plătiseră bani grei pe aceste abţibilduri au constatat că au luat o ţeapă straşnică.
Astăzi, primele două coliţe nedantelate (Soiuz şi Apollo) sint singurele care mai "sar" de 50 de dolari pe piaţa liberă. Din coliţele nedantelate mai târzii, am informaţii că încă există stocuri semnificative pe la negustorii din străinătate (de ordinul miilor de bucăţi), care se tem însă să le scoată în masă pe piaţă, deoarece ar pierde banii.

Coliţa Soiuz 11 a fost vândută recent pe eBay cu 81 dolari (după 34 biduri).

Sora ei, coliţa Apollo 15 a fost vândută cu aceeaşi sumă (după numai 29 de biduri).

Era cât pe aici să scriu şi despre o emisiune speculativă mult mai recentă (Floră, 2012), care ar exista (într-o anume combinaţie cu o anumită vinietă) într-un tiraj de numai 25 de seturi. Existenţa unui asemenea lucru constituie un grav afront la adresa ideii de colecţionare, la adresa principiilor de piaţă capitalistă liberă şi chiar la adresa bunului simţ (ca să nu mai vorbim de codul etic recomandat de biroul filatelic al UPU tuturor administraţiilor emitente).