Cum stă treaba cu blana şi năravul

Acum câteva zile, un colecţionar român cu piese postate pe Okazii a ţinut să îmi transmită (printr-un comentariu lăsat la un articol mai vechi) că nu mă pricep la "fiscale" şi n-am habar de istorie. Asta după ce semnalam cititorilor că acea persoană vinde făcături colecţionarilor neavizaţi. Mă rog, e trist să descoperi că există un termen de comparaţie într-un domeniu destul de delicat, ori tocmai lucrul acesta se pare că doare.

Numai că lumea asta a noastră e mică şi oriunde te-ai învârti, ai toate şansele să demonstrezi cine eşti de fapt. Trecând în revistă ofertele recente de marcă românească de pe eBay, dau peste un bloc neuzat de 1½ bani negru de la emisiunea Bucureşti II. Cum stau bine cu memoria vizuală, remarc faptul că blocul prezintă unele particularităţi care mă fac să cred că l-am mai întâlnit şi în altă parte.
"Dau" pe Okazii şi încep să caut blocul cu pricina. Iată-l! (click pentru mărire):

Blocul în cauză are câteva pete de rugină întâlnite şi la piesa oferită pe eBay (click pentru mărire):

Cine oferă pe eBay acest block? Este vorba de ID-ul stampten. Click pentru mărire:

Cine oferă acelaşi bloc pe Okazii? ID-ul gheja. Click pentru mărire:

Deoarece în mod clar este vorba de aceeaşi piesă, probabil că cele două indicative aparţin aceleiaşi persoane (n-ar fi aşa decât atunci când una din ele a "furat" o imagine şi încearcă să vândă ceva ce nu-i aparţine, ceea ce ar fi extrem de grav).

Problema nu este însă aici, deoarece în definitiv nu este ilegal ca cineva să aibă conturi pe ambele portaluri. Problema este alta: ID-ul stampten de pe eBay vinde şi el falsuri grosolane. Este vorba (culmea, de ce nu mă mir) tot de supratipare, conform aceleiaşi reţete: mărci de 10 bani bucata fără supratipar sunt oferite la câţiva dolari bucata (adică de câteva sute de ori mai mult) cu supratipare evident contrafăcute. Cam ca acestea (click pentru mărire):

Iar numărul ofertelor este ceva mai mare.

Nu este prima dată când ID-ul stampten oferă falsuri ale supratiparelor CMT, periodic revine cu astfel de oferte pe eBay (cred că l-am şi nominalizat într-un articol mai vechi, nebănuind că s-ar putea să fie aceeaşi persoană). Atenţie, nu am scris că le-a făcut această persoană, am scris că le vinde doar.
Şi apoi, nu cred că în Zalău există prea mulţi colecţionari. De regulă nu cred în coincidenţe.
Concluzia: chestia cu blana lupului şi năravul. Deschideţi ochii la ofertele întâlnite pe portalurile de licitaţii online, nu luaţi orice piesă de bună.

Revenind la treaba cu "necunoaşterea istoriei": domnul gheja ţinea să-mi explice că nu ştie nimeni dacă au existat sau nu timbre de ocupaţie la Odesa. Pentru cunoscători este vorba de treaba mai veche cu făcăturile trecute în Michel, nişte făcături asemănătoare fiind vândute de domnia sa unui alt colecţionar prin intermediul portalului Okazii (vezi aici). Ba se ştie ce timbre au circulat acolo şi există şi documente. Există şi exponate care cuprind numai astfel de piese (cum este cel al domnului Săvoiu, de exemplu). Există şi o monografie care cuprinde circulaţiile şi ştampilele din Transnistria. Astfel de piese sunt căutate de colecţionari, ce-i drept, dar nu sunt rarităţile de pe lume, se pot întâlni prin licitaţiile online. Cum este de exemplu piesa de mai jos, oferită pe eBay, şi care - culmea - provine tocmai de la Odesa. Ca să vezi, drăcie! (click pentru mărire).

Un lucru ştiut de puţină lume (dar neştiut de către cei care au inventat aşa-zisa emisiune de ocupaţie de la Odesa) este că unul dintre cei mai de seamă specialişti şi experţi filatelici români a îndeplinit o funcţie guvernamentală în Transnistria acelor ani. Colecţionarii care l-au cunoscut au avut de mai multe ori prilejul să îi asculte aducerile aminte. Supratiparele pe timbre ruseşti nu sunt decât baliverne şi praf aruncat în ochii neiniţiaţilor, ele n-au existat în Transnistria la acea dată.

Aşadar, există două posibilităţi: ori buna credinţă a persoanei nu există (şi atunci ea ar trebui izolată de către colecţionarii cinstiţi), ori nivelul de pregătire lasă mult de dorit (caz în care ar fi mai bine să se ocupe de chestii mai la îndemâna începătorilor şi să se abţină de la comentarii precum cel făcut).