– Pari cuprins de gânduri tot timpul, ce-ai păţit?
– Nimic. Sau nimic deosebit. Am tot citit şi recitit mesajele de tot felul care s-au adunat în ultimele zile.
– Ai necazuri? Nu-mi pari la fel de absorbit de muncă ca întotdeauna, astăzi parcă eşti mai gânditor.
– Nu, dimpotrivă. Am lipsit o zi şi uite câtă muncă s-a adunat.
– Să nu-mi spui că-ţi dă inima ghes să rezolvi totul acum, ia-o mai încet, e doar weekend.
– Nu, n-am de gând, în seara asta vreau doar să stau şi să-mi savurez micul triumf asupra obişnuinţei.
– Nu te înţeleg.
– Nu ţi se întâmplă niciodată să simţi că mergi, dar parcă stai în loc? Să ai impresia că faci acelaşi lucru zile-n şir?
– Ba da, câteodată mi se întâmplă. Dar îmi pare că vrei să-mi mai spui ceva...
– Astăzi a fost altfel. În afara micii excursii pentru care am simţit o plăcere deplină.
– Te-ai simţit bine, înţeleg.
– Da, nu mai ieşisem de câteva luni din oraş. Mi-am îndeplinit şi un mic obiectiv.
– Care?
– Mi-am cumpărat sirop de cătină.
– Nu cred că asta e realizarea ta cea mare astăzi. Hai că te cunosc, nu-mi spui totul.
– Poate că nu. Am vorbit astăzi ceva cu cineva şi m-am simţit bine.
– Despre ce?
– Despre un păcat pe care îl privim de multe ori cu indiferenţă.
– Iar nu te înţeleg.
– Lasă-mă acum, îţi voi spune eu altă dată. Auzi, tu de ce crezi că se ascund oamenii?
– Fiecare are gărgăunii lui. Unii au un suflet arcuit. Se mint singuri.
– Ba nu, încearcă să-i mintă şi pe alţii. Ştii de ce m-am simţit bine astăzi?
– Spune-mi, nu ştiu. Ba da! Vrei să-mi spui că tu n-ai călcat prin acel deşert.
– Da... Nu-mi place să mint pe nimeni şi sper să fi fost înţeles.
Vremea parcă a ţinut şi ea cu mine. Ştii că-mi place soarele. Norii s-au spart şi cerul albastru arăta exact precum marea cea mai lină pentru a sufletului meu corabie.
Gazdă ne e psi. Iar de joacă cu duzina de cuvinte s-au mau ocupat şi almanahe, tibi, Scorpio, Mariana, Some words, lili3d, dor, roxana, mitzaa, timp ratacit, carmen pricop, abisurile, Dictatura Justiţiei, Dia na, La Fee.
chiar a fost soare? nu ştiu. eu nu-mi amintesc decât de un zâmbet de trandafiri. dar mirosea a primăvară. şi a înţelegere... a bucurie.
RăspundețiȘtergerePe drumul de întoarcere am avut soare. Şi n-a fost singurul!
Ștergeresigur că nu! erai şi tu cu el! :D
Ștergere:D
ȘtergereFrumoasa plimbare... :-)
RăspundețiȘtergereSă ştii că mi-a mers la suflet!
Ștergeresintagma "suflet arcuit" imi da de gandit...
RăspundețiȘtergeretu chiar stii sa scrii Max si ma bucur ca ne arati asta :)
Mă bucur dacă îţi place, mă străduiesc şi eu, Pandhora.
ȘtergereDialog interior cu răspuns exterior? :)
RăspundețiȘtergereTotul este un dialog, atât interior, cât şi exterior. Răspunsurile ori nu vin, ori nu sunt auzite mereu.
ȘtergereDar ce exercitiu dificil si in ce mod interesant ai raspuns, si inca in forma de dialog ! Sunt de acord cu Pandhoraa despre talentul tau literar real !
RăspundețiȘtergereMulţumesc frumos, Rudolph.
ȘtergereCuvinte frumoase, poze frumoase... Şi pe blogul tău e soare! :)
RăspundețiȘtergereMulţumesc!
ȘtergereMinunata plimbare si ai descris-o atat de frumos. Vreau si eu un petec de albastru :)
RăspundețiȘtergereSunt la dispoziţie! Libere! :)
ȘtergereBravos prietenul meu romantic. Latura asta nu ti-am cunoscut-o pana acum. Sa te mai scot la plimbarica ca-ti prieste.
RăspundețiȘtergere:D
Ștergere