Duzina de cuvinte - Descoperirea

Auzi uşa deschizânduse, apoi nişte paşi. Ştia cine este, aşa că nu-şi mai ridică ochii de pe ecranul tabletei.
– Ce-ai făcut?
– Am găsit ceva interesant la târgul de vechituri.
– Ce? Tot vreo placă cu circuite vechi?
– Nu..., de data asta cred că am dat lovitura. Ţi-am mai spus de obiectul ăla misterios despre care am citit că se folosea acum cincizeci de ani. În sfârşit cred că am reuşit să găsesc unul.
– Ce obiect? Despre ce vorbeşti?
– E un disc optic. În biblioteca virtuală  am dat despre câteva articole care descriu dispozitivul. Erau folosite pentru stocarea informaţiei. Cel de la care l-am luat mi-a spus că a reuşit să-l citească, cică ar fi plin.
– Şi tu cu ce vrei să-l citeşti?
– Am vorbit cu tipul de la muzeu. Mai au acolo un computer primitiv, din cele care se foloseau înainte, cam atunci când au fost făcute primele tablete.
– Mai merge antichitatea aia?
– Mi-a spus că da, am vorbit despre discurile astea optice şi mai au şi ei câteva rămase intacte.
– Hai să dăm o fugă până acolo, poate reuşim să citim ce-i pe disc şi vei termina cu căutarea, poţi să-ţi faci lucrarea pentru şcoală.
Lăsă tableta şi începu să schimbe ecranele comunicatorului de pe antebraţ. Se asigură că ultimele înregistrări audio fuseseră introduse în baza de date, apoi comandă un taxi pentru muzeu.
– Hai să plecăm, că e aglomeraţie şi pierdem taxiul, iar cu gondola aia nu-mi place să merg, am rău de înălţime!
Ieşiră, se urcară în taxiu şi se uitau pe geam la oamenii care preferau mersul pe jos. Cu trei zile înainte în tot oraşul fuseseră demonstraţii, oamenii nu mai doreau maşini în centru, trepidaţiile puteau afecta frumoasele clădiri vechi.Unul din liderii lor, un bărbat, fusese prezentat în reţeaua de ştiri spunând că cetăţenilor le e teamă că armonia centrului istoric are de suferit.
– Bună ziua, vă aşteptam, am văzut mesajul. Şi eu sunt curios să văd ce-aţi găsit. De când am pierdut acum zece ani reţeaua istorică, reuşim cu greu să mai recuperăm informaţii de pe vechile medii de stocare, care n-au fost afectate de seria de impulsuri electromagnetice. Aţi adus discul?

– Da. Aşa arată cititorul? Ce butucănos e!
– Am reuşit să-l recuperăm dintr-un vechi depozit care a fost demolat. Am adaptat un cablu şi l-am conectat la unitatea nostră logică. Daţi-mi discul.
– Luaţi-l.
– Da... văd că a reuşit să-l citească... Scoate un zgomot... Luaţi câte o tabletă să urmăriţi căutarea, sunt conectate în reţeaua noastră.
– Da..., văd că e plin... ce  program se foloseşte pentru conversia datelor vechi?
– Translatorul universal. E bun, norocul a fost că au fost salvate documentaţiile pentru standardele vechi, au fost implementate în noii algoritmi.
– Mi se pare fascinant..., ca orice călătorie magică în trecut... Văd că informaţiile sunt stocate în secvenţe distincte...
– Cred că cea mai mare parte a datelor este sub formă de text. Aşa e... uite, informaţiile sunt împărţite pe date calendaristice, pare a fi un fel de jurnal. Are însă şi o bază de date proprie, stai să-i analizez structura...
– Cred că ai dreptate, pare a fi un fel de backup al unor date care au fost disponibile într-o reţea. Convertorul îmi arată că a găsit nişte similitudini cu date care s-au păstrat în baza de date istorică. Se chema blog, uite că i-am găsit manifestul. Ehe..., tot ce-i aici e munca unui singur om, văd că, după date, informaţiile provin dintr-o perioadă de vreo patru ani consecutivi. Uitaţi, am găsit şi nişte secvenţe grafice, să văd cu ce le-aş putea interpreta...
– Ah... am palpitaţii!... Bine că n-a fost înghiţită toată povestea în negura timpului. Cum sunt păstrate informaţiile pe discurile astea?
– Au o suprafaţă de polimer, pe care s-a gravat optic câte o gropiţă pentru fiecare bit de informaţie. Simplu!
Din ce îmi dau seama, pare a fi jurnalul unui soi de istoric. Văd că este vorba şi despre colecţii... Gata, secvenţele grafice au fost traduse, acum cred că le pot deschide... Uite!
– Da!... Sunt ca trimiterile noastre din serviciul de colete mici. Multe imagini sunt asociate cu unele texte..., aha! Le explică pe fiecare. Da, ai avut dreptate, se discută de istoria poştei şi de istoria filateliei. Ce-i asta?
– Un fel de istorie a comunicaţiilor. Filatelie..., aha, erau pe vremea aia unii cetăţeni care făceau colecţii de mărci poştale... Uite, astea sunt modele de mărci poştale de atunci... Ba nu, sunt mai vechi, uite! Sunt din secolul al XIX-lea!
– La ce se foloseau chestiile astea?
– Erau un fel de etichete cum sunt cele cu coduri pe care le folosim noi acum pe coletele mici. Aha, uite aici, erau folosite pe post de chitanţe, prin ele se plătea serviciul de expediere şi transport. Ce nebunie era! Uite, erau zeci de mii de cetăţeni care colecţionau etichetele astea.
– Înseamnă că erau destul de populare.
– Aşa se pare, văd că în baza noastre de date istorice apare că au fost înlocuite de etichetele cu coduri, iar cele folosite de cetăţeni au fost treptat înlocuite de mesajele trimise prin reţelele electronice. Ce ţi-e şi cu tehnologia asta!... Cine ştie ce-or zice şi despre noi istoricii peste o sută de ani!?

(sursa)

Giumbuşlucurile cu cele douăsprezece cuvinte ale lui psi au fost făcute şi de către Scorpio, Cristian, tibi, Abisurile, lili3d, Vero, dor, almanahe, Dictatura Justiţiei, tibi (v-am mai spus eu că el munceşte dublu  :D ), psi (nu vrea să rămână mai prejos, dar îi mulţumesc pentru continuarea făcută), La Fee.