Miercurea cu moţ (24). Dor de primăvară

După mai bine de două săptămâni de vreme închisă, cu un soare ascuns în spatele unei perdele substanţiale de nori cenuşii, urâcioşi şi plângăcioşi pe deasupra, mă tot uit în grădină la firicelele de-un verde crud care par nehotărâte în a se ridica. Nişte păsărele se burzuluiesc cu glas monoton, fără convingere, amintindu-mi de "moţatele" de mai jos, dornice de soare, de căldură, de verdeaţă.