Au fost la Harmers

Licitaţia cu numărul 17 a elveţienilor de la Harmers SA s-a desfăşurat începând cu 1 martie a.c. şi a oferit potenţialilor amatori o gamă bogată de piese, multe frumose şi chiar foarte frumoase.
În aria noastră de interes au fost câteva loturi care - recunosc - mi-au luat ochii. Norocul meu e că sânge rău nu-mi mai fac, pentru că eu am cam încetat cu achiziţiile. Mai las şi altora piese frumoase pentru colecţie.   :D
Fără să o mai lungesc, voi trece direct la prezentarea pieselor pe care le-am selectat.

Acest frumos bloc neuzat de patru mărci pentru ziare tip "Mercur" din Austria, 1851 provine din colţul drept superior al colii, iar toate clişeele sunt tipul I. După cum se poate vedea, el a fost însoţit şi de un certificat semnat de Colla. Oferit la un preţ de strigare de 1.500 franci elveţieni, el a realizat un preţ final de 3.000 franci.

Acest plic "zeppelin" (al şaselea zbor către America de Sud din septembrei 1933) a fost oferit la 250 franci, dar a rămas nevândut.

Tot un "zeppelin", zborul "Chicagofahrt" aniversar din octombrie 1933, a fost oferit la 300 franci elveţieni, ralizând un preţ final de 360 franci.

Unicatul Cap de bour de 54 parale din prima emisiune moldoveană (însoţit de certificatul ilustrat, semnat de Hiembüchler) a fost oferit la 5.000 de franci elveţieni. Deşi este o piesă cu margini complete şi care nu a suferit nicio reparaţie, marca a rămas nevândută.
Poate citesc şi răspândacii care tot vorbesc fără să se priceapă de 'jde miile de euro sau de dolari cu care se tot comercializează capetele de bour, tranzacţii pe care nu le vede însă nimeni. Şi anul trecut, şi la începutul acestui an au fost oferite mai multe exemplare din prima emisiune care, culmea, au rămas nevândute.

Această coală de 6 parale Principatele Unite din 1864 a fost oferită la 500 de franci. Ea prezintă o reparaţie chiar pe mijloc. Coala a rămas nevândută, anul trecut fiind vândute (pe eBay) două coli la preţuri mai mici, ambele având o stare calitativă mai bună.

Scrisoarea francată cu 18 bani (3 bani 1870 + 15 bani 1869) a fost oferită la 400 franci, dar a rămas nevândută, probabil din cauza petei care se poate observa pe marca de 3 bani. Chiar şi în cazul scrisorilor clasice, calitatea a început să conteze foaret mult, nu se mai uită nimeni la rupturi şi la adunături de pete şi pliuri.

Această scrisoare externă, expediată din Brăila în Italia la începutul lunii octombrie 1872 (adică o circulaţie târzie pentru "favoritul" de 50 bani) a fost oferită la un preţ de strigare de 600 franci, dar a rămas nevândută.

O altă scrisoare externă, o recomandată expediată în vara anului 1878 din Bucureşti la Paris şi francată bicolor cu o marcă de 50 bani "Paris" şi una de 10 bani "Bucureşti I" a fost oferită la un preţ de 100 franci elveţieni, dar a rămas nevândută.

O altă recomandată externă, de această dată din perioada Vulturilor, a avut un preţ de strigare de 150 franci, fiind vândută pentru aceeaşi sumă. Probabil că factorii care au contat au fost francatura tricoloră, precum şi destinaţia, una mai puţin uzuală pentru această perioadă.