Tiparul înalt (sau tipografia, cum mai este cunoscut procedeul) are anumite caracteristici care se pot studia în condiţii bune la mărcile româneşti postclasice, dar colecţionarii nu le acordă întotdeauna atenţia cuvenită.
Examinând mai devreme rezultatele obţinute de câteva piese pe un portal online am dat peste marca din imaginea de mai jos, promovată printr-o reclamă. Nu discut asupra preţului sau a persoanei care o oferă, deoarece nu face obiectul preocupării mele momentane.
Este vorba de o marcă unicat de 15 bani din emisiunea Bucureşti I. Piesa prezintă două elemente de interes pentru eventualul cercetător: pe de o parte, marca provine din marginea superioară de coală de tipar, având în partea superioară o margine neimprimată mult mai lată decât spaţiul normal dintre două clişee; pe de altă parte, pe marginea superioară a clişeului este foarte bine vizibilă o ancrasare pronunţată a tiparului.
Închipuiţi-vă o mână de caramele de formă regulată, cu suprafeţele dreptunghice. Pe care le luaţi, le aranjaţi pe o masă una lângă alta, repetând operaţia până când faceţi un ansamblu de câteva rânduri şi câteva coloane. Apoi luaţi o foaie de hârtie şi aşezaţi-o deasupra. Apoi presaţi uşor cu mâna deasupra. Veţi observa că foaia de hârtie se va îndoi uşor pe marginile ansamblului. Cam aşa iau naştere şi ancrasările la clişeele de pe marginile de coală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu