Legea muzeelor şi a colecţiilor publice a fost republicată

În Monitorul Oficial, Partea I-a, nr. 207 din 24 martie a.c. a fost republicată Legea nr. 311 din 8 iulie 2003 (MO nr. 528/23.07.2003).

Legea a fost republicată în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea muzeelor şi a colecţiilor publice nr. 311/2003 a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 15 noiembrie 2006, iar ulterior a mai fost modificată prin Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr.330/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, cu modificările ulterioare, abrogată prin Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.

Legea reglementează regimul juridic general, clasificarea şi principiile organizării şi funcţionării muzeelor şi colecţiilor publice, precum şi ale colecţiilor private accesibile publicului (art. 1). Este definit termenul de colecţie, care este ansamblul de bunuri culturale şi naturale, constituit în mod sistematic şi coerent de către persoane fizice sau persoane juridice de drept public ori de drept privat (art. 2). La art. 3 se specifică faptul că În sensul legii, colecţiile publice sunt colecţiile accesibile publicului şi specialiştilor, indiferent de titularul dreptului de proprietate, care reunesc bunuri semnificative prin valoarea lor artistică, documentară, istorică, ştiinţifică, culturală şi memorialistică. Tot aici se face referire la colecţiile private accesibile publicului, care sunt colecţiile aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, la care publicul şi specialiştii au acces numai cu acordul deţinătorilor.

La articolul 6 se specifică faptul că statul, prin autorităţile administraţiei publice centrale, precum şi autorităţile administraţiei publice locale, protejează muzeele, colecţiile publice şi colecţiile private accesibile publicului, garantează libera lor funcţionare şi dezvoltare şi poate acorda proprietarilor şi titularilor de alte drepturi reale sprijin financiar şi logistic, conform prevederilor legale.

La art. 9, litera (c) se menţionează că pot face obiectul unui patrimoniu muzeal, conform legii, bunurile clasate în patrimoniul cultural naţional mobil, de valoare excepţională, arheologică, istorică, etnografică, artistică, documentară, ştiinţifică şi tehnică, literară, memorialistică, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică, reprezentând mărturii materiale şi spirituale ale evoluţiei comunităţilor umane, ale mediului înconjurător şi ale potenţialului creator uman.

Evidenţa bunurilor care fac parte din patrimoniul muzeal este ţinută prin Registrul informatizat pentru evidenţa analitică a bunurilor culturale, document permanent, având caracter obligatoriu, cu menţinerea registrelor de inventar şi a documentelor primare. Registrul informatizat pentru evidenţa analitică a bunurilor culturale este alcătuit pe baza unui model unic, aprobat prin ordin al ministrului culturii, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor (art. 10).

În continuare, legea are prevederi referitoare la clasificarea, înfiinţarea şi acreditarea muzeelor şi a colecţiilor publice, finanţarea muzeelor şi a colecţiilor publice, conducerea, organizarea şi funcţionarea muzeelor şi a colecţiilor publice de drept public, instituţiile şi organismele cu atribuţii în domeniul muzeelor şi al colecţiilor publice.

Ca observaţie personală, constat că iar se lasă la latitudinea nu se ştie a cui condiţiile în care o colecţie particulară poate sau nu poate intra sub incidenţa acestei legi. Şi bineînţeles că ea nu prevede şi infracţiuni, ci numai câteva contravenţii. Nu de alta, dar "patriotismul" care le animă pe unele persoane plătite din bani publici poate genera în orice moment abuzuri. Oarecum problema este din nou legată de criteriile aberante (pentru filatelie) după care se face clasarea bunurilor culturale mobile. Criterii alcătuite şi propuse de persoane care nu au avut niciodată nici în clin, nici în mânecă cu filatelia.