Ştampilele telegrafice maghiare

Piesele purtând ştampilele clasice ovale pentru telegraf sunt destul de rare, atât pe mărci, cât şi pe corespondenţe întregi.
Pe mărci, ele se pot întâlni aplicate pe cele două emisiuni special destinate. Piesele cu ştampile complete/centrate sunt însă destul de rare.

Atenţia mea s-a îndreptat în exclusivitate asupra ştampilelor de la unităţile telegrafice din Ardeal. Trag speranţa să le includ şi pe acestea în catalogul de ştampile ale poştelor austriacă şi maghiară din Ardeal.

Aceasta este o amprentă clară, foarte frumoasă, a unităţii telegrafice din Sighişoara. Piesa de mai sus a fost oferită într-o licitaţie online.

Plecând de la un simplu mail

Astăzi am petrecut aproape tot timpul liber pe care l-am avut citind câteva sute de pagini (citesc destul de repede, în diagonală) publicate de un cerc de studii despre care nu ştiusem. Am aflat despre existenţa lui cu totul întâmplător, trebuind să-i mulţumesc d-lui Angelescu, din Roma. Este vorba despre "The Sub-Carpathian Messenger, Newsletter of the Study Circle for the Postal History of the Carpatho-Ukraine".

Din păcate, informaţiile referitoare la istoria poştală românească sunt extrem de limitate, dar cele 28 de numere ale buletinului se constituie într-un exemplu excelent de cum se face cercetarea. Dacă doreşte cineva să le citească (sau măcar să le răsfoiască), le poate găsi pe portalul Slideshare, aici. Trebuie însă să vă creaţi un cont (sau vă puteţi loga cu contul de Facebook, dacă aveţi aşa ceva).

Întotdeauna când citesc o publicaţie, revistă, prezentare sau blog, urmăresc mereu şi indicaţiile către alte surse bibliografice. Aşa am făcut şi de această dată, având norocul să găsesc titlul unei lucrări publicate în 1831 conţinând tabelele cu rutele poştale ale vechii poşta imperiale austriece.

Este vorba de itinerariile urmate de cursele poştale, precum şi de distanţele pentru segmentele respective ale rutelor. Datele sunt extrem de importante atât din punctul de vedere al reconstituirii/verificării tabloului oficial al unităţilor poştale, dar şi din cel al determinării/reconstituirii tarifelor poştale din perioada prefilatelică în funcţie de distanţă.
Ştiu, vor exista neapărat şi cârcotaşi care îşi vor spune în barbă că aceste informaţii au fost deja publicate de către cercetătorii austrieci şi cei maghiari. Că există lucrări nu este o noutate pentru mine, dar orice verificare în plus este bună, pentru că am avut surpriza să descopăr erori prin cataloagele de ştampile (localităţi dintr-un judeţ atribuite unui alt judeţ, din cauza similitudinii denumirii, ori ştampile ale unui oficiu atribuite altui oficiu).
Aşa că nu-mi mai rămâne decât să-mi urez spor la treabă.

Piese frumoase la Öphila

Casa austriacă Öphila - Puschmann u. Schwarz - este specializată pe zona austriacă de interes, în care intră şi numeroase piese de interes pentru colecţionarii români. La ultima licitaţie a austriecilor (cu numărul 72) din 17 octombrie a.c. au fost prezentate din nou piese frumoase, unele obţinând reralizări frumoase, în timp ce altele au rămas nevândute.
Pentru cititorii pasionaţi de mărcile vechi şi perioada clasică şi postclasică am selectat câteva piese care cred că sunt reprezentative.

Din prima emisiune austriacă, un unicat de 9 kreuzer tipul III pe hârtie de mână, cu o frumoasă ştampilă ARAD 7/10, dar şi cu o frumoasă eroare - lumen alb, mare, pe scutul din stemă, în centru - a fost oferit la 50 euro, dar a realizat 150 euro. Gândiţi-vă că este o marcă considerată comună (fără acea eroare), aşa că verificaţi-vă clasoarele.

Marca de 3 kreuzer de mai sus (tot din prima emisiune) provine din primul rând deasupra clişeelor "oarbe" (care au "Crucea Sf. Andrei"). Marginea mai lată de jos a făcut ca piesa să cuprindă şi un fragment din cruce. Unicatul poartă o frumoasă ştampilă centrată, tip D, a oficiului Lugoj. Marca a făcut parte dintr-un lot de 35 bucăţi din prima emisiune, oferit pentru 100 euro, dar vândut cu 220 euro.

Marca albastră de ziare din a doua emisiune este rară circulată în Ardeal, ea fiind utilizată mai ales în Lombardia şi Veneţia. Exemplarul de mai sus, purtând o ştampilă lizibilă TEMESVÁR 30/7, are margini frumoase, cu o lăţime echilibrată pe toate laturile (se întâlneşte ceva mai rar la acest nivel). Piesa a fost însoţită de un atestat semnat de Puschmann şi a fost oferită pentru 120 euro şi vândută cu acelaşi preţ.

Iată un lot cu două blocuri extrem de rare, a căror cotă depăşeşte 5.000 de euro. Lotul a fost oferit pentru 1.400 euro, dar nu a fost vândut.

Aceasta este o adevărată raritate a filateliei clasice austriece, dar şi maghiare (şi am putea spune că nici pe români nu i-ar lăsa indiferenţi - click pentru mărire). Este vorba despre o francatură mixtă, marca de 3 kreuzer verde Austria, emisiunea 1867, împreună cu marca maghiartă de 10 kreuzer albastru, litografiată, din prima emisiune (1871), pe o scrisoare externă, expediată la Londra, via Viena, pe 30 august 1871 din Arad (ştampilă tip F - ARAD VAROS 30/8 71). Marca de 3 kreuzer a avut putere de francare în Ungaria numai până la 31 iulie 1871. De aceea, trimiterea a fost taxată cu porto de 8 kreuzer (marcat pe faţă, cu creionul roşu). Piesa are un certificat semnat de Puschmann. Ea a fost oferită pentru suma de 8.500 euro, dar nu a fost vândută.

Ştampila oficiului militar de campanie "K.K.ÖST.F.P. KRAJOVA 20/1" (din timpul Războiului Crimeii) aplicată pe o francatură de 9 kreuzer din prima emisiune (pe un fragment mic, dar ştampila rămânând completă) a fost oferită pentru 120 euro. S-a vândut cu 160 euro.

Tot din timpul Războiului Crimeii, amprenta ştampilei oficiului de campanie din Ploieşti, "K.K.ÖST. F.P. PLOESCHTI 20/6", aplicată pe un unicat de 3 kreuzer din emisiunea 1850 a fost oferită pentru 400 euro. Preţul final a fost de 750 euro.

O a treia piesă din Războiul Crimeii (unicat margine de coală de 9 kreuzer, emisiunea 1850, cu un fragment foarte mare al ştampilei oficiului de campanie "K.K.ÖST.F.P. PITESCHTI" - Piteşti) a fost oferită la preţul de strigare de 150 euro, fiind vândută cu 170 euro.

Au mai fost destule piese frumoase, inclusiv destule scrisori, câteva din Ardeal, frumoase. Nu însă deosebite.

ANCOM propune consultării publice decizia privind desemnarea CN Poşta Română ca furnizor de serviciu universal pentru perioada 2014-2018

Agenţia de reglementare în domeniu a supus consultării publice proiectul de decizie prin care Compania Naţională Poşta Română SA urmează să fie desemnată furnizor de serviciu universal pentru perioada 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2018.
În calitate de furnizor de serviciu universal, CNPR va avea obligaţia de a furniza serviciile pentru care va fi desemnată, pe întreg teritoriul României, inclusiv în zonele geografice greu accesibile sau cu densitate scăzută a populaţiei, acolo unde numărul redus al trimiterilor poştale colectate sau distribuite nu justifică prezenţa unui furnizor de servicii poştale pe baze comerciale.
Proiectul deciziei poate fi accesat pe pagina ANCOM, aici.
Totodată, în calitate de furnizor de serviciu universal, CNPR trebuie să îndeplinească o serie de obligaţii, printre care şi elaborarea şi transmiterea situaţiilor financiare separate către ANCOM, pe baza unui sistem de evidenţă contabilă separată dezvoltat în cadrul contabilităţii interne de gestiune. Prin urmare, ANCOM supune consultării publice metodologia de dezvoltare a sistemului de evidenţă contabilă separată şi elaborare a situaţiilor financiare separate ale CNPR, precum şi a condiţiilor de auditare a acestor situaţii financiare separate, în scopul asigurării coerenţei, consecvenţei şi relevanţei informaţiilor furnizate, precum şi ale modului de prezentare şi de explicitare a acestora. Proiectul de decizie priivnd întocmirea situaţiilor financiare separate se poate consulta aici.

Persoanele interesate sunt invitate să formuleze şi să transmită observaţii şi propuneri până la data de 09.12.2013, pe adresa sediului central al ANCOM (Str. Delea Nouă nr.2, sector 3, Bucureşti), direct la registratură sau prin intermediul direcţiilor regionale ale Autorităţii. Observaţiile pot fi transmise şi prin fax la numărul +40.372.845.402 sau prin e-mail pe adresa consultare@ancom.org.ro.

Încă o "ţeapă" cu aşa-zisa jamboree din 1941

Este vorba despre o făcătură despre care am mai scris într-un articol mai vechi, cu unu sau doi ani în urmă: un "supratipar" aplicat pe marca "Codreanu" de poştă aeriană, supratipar care nu a existat oficial niciodată.

Nu nominalizez vânzătorul piesei, deoarece cred (până la proba contrarie) că nu a avut habar de natura piesei vândute. Cred că doar şi-a frecat mâinile de bucurie când a văzut ce "pleaşcă" i-a căzut.

Acest "supratipar" vrea să dea impresia marcării unui eveniment care nu a avut loc (de altfel, cercetăşia nu prea mai exista în România în 1941 - legal vorbind).
Făcătura a fost vândută cu 28 dolari după 8 biduri. Cu banii aceştia s-ar fi putut achiziţiona mărci veritabile, frumoase şi destul de rare. "Norocul" cumpărătorului!

NOTĂ: Prezentarea imaginilor a fost făcută pentru a-i determina pe colecţionari să ocolească falsul descris în text şi nu are nicio intenţie de a promova în vreun fel mişcarea sau ideologia legionară.

Un FDC autentic la emisiunea "Încoronarea" din 1922

Este vorba despre un plic nebăgat în seamă pe portalul de licitaţii online pe care a fost oferit. Probabil din cauza aspectului, nu tocmai cel mai prezentabil. Cu toate acestea, piesa era o circulaţie "prima zi a emisiunii" efectivă, pe deplin poştală (click pe imagini pentru mărire).

Plicul a fost expediat din Iaşi, ca trimitere recomandată spre Germania, în 15 octombrie 1922 (care a fost ziua punerii în circulaţie a mărcilor emisiunii "Incoronarea de la Alba Iulia"). Francatura colorată şi multiplă însumează 6 lei, exact tariful în vigoare la acea dată.
La intrarea în Germania, plicul a fost deschis de oficiul vamal, iar poşta germană a aplicat eticheta de recomandare a ambulanţei Breslau - Oderberg (ştampila ovală de pe verso).
Plicul a fost oferit cu 25 dolari (fără cheltuelile anexe aferente), dar a rămas nevândut.

Tare frumoase sunt gravatele!

Mă tot uitam la marca aceasta, studiindu-i detaliile. Păcat că noi nu putem face astfel de opere de artă.

Miercurea cu moţ (14)

A venit miercurea, s-a făcut seara şi n-aţi văzut nicio pufoşenie? Fiţi fără grijă! Am pus deoparte două ilustrate cu drăgălăşenii...     :D

Varietăţi şi varietăţi

Până când se termină următoarea "tură" de piese din licitaţiile online, vă semnalez câteva piese care mi s-au părut mai interesante sau care cred că sunt deosebite.

Cu vreo două săptămâni în urmă, un cititor al blogului m-a atenţionat asupra unei varietăţi la marca de 50 bani "favorit" din 1869. De regulă, la această marcă se întâlneşte un retuş în medalionul efigiei, cum este acesta:

Litograful a retuşat fondul efigiei folosind o pensulă, având grijă să ocolească conturul capului. În urma retuşului, în jurul efigiei au rămas zone neacoperite, care sunt mai deschise la culoare. Această piesă a fost oferită pe eBay în vara anului 2010.

Aceasta este piesa semnalată de colegul nostru (imaginea este ceva mai ştearsă, am încercat să scot din ea tot ce s-a putut, dar fotografia a fost "luată" ori cu o cameră, ori cu un telefon, cu setări implicite, rezultând ceva ce abia se poate ghici). La această piesă, piatra cu care s-a imprimat centrul (efigia) a generat un tipar dezlânat (efigia aproape că şi-a pierdut toate detaliile), iar litograful a încercat să repare clişeul prin generarea unui nou fundal cu pensula. Faceţi o comparaţie cu centrul piesei de sus şi vedeţi care sunt diferenţele.
O asemenea piesă cu un grad de uzură a efigiei precum cel din imagine nu am mai văzut decât de vreo două ori (şi numai obliterată, ca şi aceasta).

Aceasta este o altă piesă interesantă: marca de 1 BANI "spic" cu filigran PR (probabil planşa 2, PR IV de 14 mm înălţime, tirajul pe hârtie poroasă, de diverse calităţi, din toamna anului 1897), care prezintă un frumos tipar dublu. Este o varietate foarte rar întâlnită, vândută recent foarte convenabil pe eBay (cu numai 26 dolari). N-am mai văzut această varietate decât de vreo trei ori (de două ori am şi achiziţionat-o, a treia oară am văzut-o într-o licitaţie "mare", la un preţ neobrăzat). Marca obişnuită este una comună, aşa că vă puteţi controla clasoarele şi plicurile, poate sunteţi norocoşi.

Iată o varietate pe care am mai semnalat-o relativ recent: marca de 55 bani din emisiunea "autovehicule româneşti" din 1975, la care lipseşte tiparul de culoare neagră (valoarea nominală, legenda POSTA ROMANA şi textul ARO 240). Sus este marca normală, jos este varietatea. Cele două piese au fost vândute cu 115 dolari.

Întotdeauna pot apărea varietăţi la aproape orice emisiune. Este necesar însă un lucru: mărcile trebie studiate.

Piese de la Christoph Gärtner

Ultima licitaţie Gärtner a fost la mijlocul lunii trecute (licitaţia cu numărul 26). Ca de obicei, oferta a cuprins circa 20.000 de loturi din lumea întreagă. Din cauza numărului foarte mare de piese, licitaţia tinde să devină greoaie, necesitând un volum de muncă însemnat pentru cine doreşte să "pieptene" loturile în totalitatea lor. Plus timpul deloc neglijabil consumat pentru acest lucru.
Chiar dacă au fost şi loturi "în repetiţie", din cele nevândute la licitaţiile anterioare, numărul de piese noi (neprezentate anterior) fac amatorul să nu renunţe la vizionarea ofertelor.

Multe piese au preţuri de strigare cam piperate, dacă este să le compari cu nivelul real de raritate (dar şi cu disponibilitatea amatorilor de a le achiziţiona). Firma tinde să ocupe un loc pe zona "premium", dar cred că mai are mult până să realizeze acest lucru, în opinia mea.

Comportamentul amatorilor poate părea curios celor neiniţiaţi, dar uneori şi celor obişnuiţi li se pare câteodată că rezultatele nu sunt cele aşteptate. Aceasta deoarece piese pe care le dai sigur vândute rămân neatinde, în timp ce piese considerate fără şanse prea mari obţin realizări notabile. Am să vă dau câteva exemple.

Scrisoare excepţională, recomandată cu recipisă de primire din treapta a zecea de greutate şi a doua distanţă, expediată din Karlsburg (Alba Iulia) la Dees (Dej), cu francatură în trei culori (vedeţi componenţa ei în atestatul de mai sus, semnat de Ferchenbauer). Nu ştiu dacă până acum am văzut mai mult de cinci astfel de piese circulate în Ardeal. Scrisoarea de faţă a fost oferită la un preţ de strigare de 14.000 euro, dar nu a fost vândută.

Piesa aceasta nu este oferită pentru prima dată, dar mie mi-a rămas inima la ea, deoarece este foarte frumoasă. Este valoarea mare de la prima emisiune austriacă de mărci pentru telegraf, cea lotigrafiată. Marca poartă o superbă ştampilă albastră, centrată, a staţiei telegrafice din Rădăuţi. Marca a fost însoţită de un certificat semnat de Puschmann.

Această superbă pereche de 3 parale "Principatele Unite" din 1862 poartă o ştampilă clară, centrată între clişeele mărcilor, de la biroul Galaţi. Pereche a fost oferită la preţul de plecare de 700 euro, dar nu a fost vândută.

O altă piesă rară: pereche obliterată de 6 parale "Principate" 1862 pe hârtie vărgată!!! Perechea a fost oferită pentru 800 euro, dar nu a fost vândută.

Asta este ditamai "chifla", dezonorantă pentru o firmă cu pretenţii: pereche de 30 parale din 1864, "obliterată" cu două ştampile tip "grătar simplu". Ştampilele tip grătar au fost introduse în serviciu după retragerea mărcilor "Principatele Unite", aşadar aceste mărci nu au cum să existe cu această ştampilă. Perechea a fost oferită pentru 250 euro, dar nu a fost vândută.

Acest bloc obliterat de 2 bani "favorit" din 1868 a furnizat una dintre surprizele licitaţiei. Blocul (care este unul frumos, cu margini complete, plus o eroare tipică - pată de culoare sub Ş din POŞTA la a treia marcă de pe primul rând) a fost oferit la un preţ de strigare de 2.500 euro, dar s-a vândut cu 5.200 euro (fără taxe şi comisioane).

Întorcându-mă la un capitol pe care l-am tratat de mai multe ori în articolele mai vechi - ocupaţia germană (MViR), vă prezint două seturi ale aşa-ziselor erori de la prima emisiune, din 1917 (fără supratiparul în casetă). Ambele seturi (un unicat şi o pereche) au margini de coală inferioare, plus seria HAN (care serie este cea pe care eu, unul, o consider ca fiind cea corectă la caloarea de 25 bani).
Seria de unicate a fost oferită la 100 de euro, iar seria de perechi la 500 de euro. Cea de-a doua serie are şi un certificat semnat de Hey, în cuprinsul căruia sunt prezentate detalii interesante, esenţiale.

Refritor la aceste "erori", eu am senzaţia că s-ar fi putut produce un eveniment nu tocmai onorabil referitor la seriile HAN. În cataloagele germane specializate mai vechi, la valoarea de 25 bani nu apărea listată decât seria pe care o puteţi vedea la ambele loturi. Ulterior (după anii '80, după ştiinţa mea), la marca de 25 bani au apărut "erori" şi cu o altă serie HAN decât cea de sus. După anii '90 am observat că această nouă seria a fost şi ea listată prin cataloage. Din această cauză, personal am un sentiment de neîncredere faţă de noua serie (fără să mă bazez deocamdată pe nimic concret - am în schimb un lot însemnat din această marcă, îi va veni rândul la "puricat" şi n-ar fi excluse surprizele).

O serie rară la Austrophil

La licitaţia cu numărul 160 a firmei H. D. Rauch GmbH - Austrophil (din luna octombrie a.c.), unul din loturile frumoase care mi-au plăcut a fost seria neemisă a poştei militare supratipărită cu valori în BANI (pregătită pentru zona ocupată din România, dar care nu a mai ajuns să circule). Seria, în stare neuzată fără şarnieră sau urmă de şarnieră, a fost oferită la un preţ de strigare de numai 800 euro (click pentru mărire).

Lotul a fost vândut în final cu 1.400 euro.

La aceeaşi licitaţie au mai fost şi alte piese foarte frumoase din Austria. Un lot care mi-a plăcut în mod deosebit (mi-ar fi plăcut să-l fi cumpărat, dar timpul s-a anunţat cam... secetos). Este vorba de pirmul tiaj al valorilor mari ale uzualelor din 1916 (culoarile închise), în blocuri neuzate de câte patru mărci, fără şarnieră, NEDANTELATE (click pentru mărire):

Seria de blocuri a avut un preţ de strigare de 1.600 euro, dar a fost vândută cu 2.100 euro (fără taxe şi comisioane).

Un exerciţiu practic, pentru cei dispuşi să înveţe

Zilele trecute, un colecţionar (sau negustor) din Turcia a vândut pe eBay un lot de 9 piese "Principatele Unite". Lotul cu pricina arăta cam aşa:

Cele nouă piese au fost toate neuzate. Lotul cu pricina a fost vândut cu 56 dolari, după 28 biduri. Cine l-a luat, să se bucure de el! Numai că lotul are probleme, în sensul că numai o parte a pieselor erau originale. Cine s-a străduit până acum să identifice corect microsemnele originalelor n-ar trebui să întâmpine nicio dificultate în a descoperi care piese sunt originale şi care nu.
Eu nu vă voi spune nimic, dar vă las la dispoziţie formularul de comentarii, pentru a vă scrie părerea şi a o argumenta. În plus, am prelucrat imaginile celor nouă piese astfel încât să puteţi vedea în mod facil caracteristicile lor.
Chiar sunt curios să vă citesc părerile..    :D

Piesa 1

Piesa 2

Piesa 3

Piesa 4

Piesa 5

Piesa 6

Piesa 7

Piesa 8

Piesa 9

În final, aş fi curios să vă aflu părerea şi asupra preţului realizat: a fost el unul corect, a ofst prea mare, sau a fost un preţ avantajos pentru cumpărător. Puteţi argumenta de ce?

Succes!

UPDATE

Răspunsul îl găsiţi aici.

Francatură neobişnuită

Mi-a atras atenţia o piesă oferită pe un portal online zilele acestea, datorită francaturii, total neobişnuite pentru perioada respectivă (click pe imagine pentru mărire).

Este vorba de un plic francat cu o serie completă din emisiunea de binefacere "Ţtesătoarea", plus două mărci de 1 ban "Spic de grâu" negru. Plicul a fost expediat loco recomandat (din păcate nu a fost prezentată şi cealaltă faţă a piesei, dar după cum arată ceea ce se vede, cred că piesa a circulat efectiv prin poştă. Tariful se potriveşte cu cel pentru o recomandata loco (35 bani).
Plicul a fost vândut cu 123 dolari (după 3 biduri).