Despre o scurtă postare pe Facebook pe care n-am înţeles-o

Nu cred că mai este un secret pentru nimeni că am obiceiul să navighez destul de mult în fiecare zi pentru a fi la curent cu ultimele ştiri. Acum vreo câteva zile, pe timpul plimbării mele pe net am dat peste un material intitulat "Combaterea traficului ilegal cu bunuri aparţinând patrimoniului cultural", semnat de către dr. Augustin Lazăr, procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi profesor universitar în cadrul Universităţii "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia. Materialul - destul de lung şi bine argumentat - a fost publicat pe portalul Universul juridic. Accesul la întregul material nu este liber decât cititorilor care au cont pe acest portal, dar aceasta nu ar fi o problemă, deoarece deschiderea unui cont este gratuită.

După ce am parcurs întregul material, am considerat că este bine să menţionez apariţia lui într-unul dintre grupurile specializate ale colecţionarilor de pe Facebook, considerându-l instructiv pentru un număr destul de mare de persoane.

Imediat după ce am postat pe Facebook linkul către materialul cu pricina, mi s-a făcut un comentariu pe care, sincer vă mărturisesc, nici măcar acum, după mai multe zile, nu ştiu cum să-l interpretez. Nu vă dau niciun link (oricum persoanele neînscrise nu au acces acolo), nu nominalizez persoana pentru că nu sunt convins în ce măsură comentariul a fost făcut cu bună credinţă sau doar ca să incite colecţionarii. În plus nici nu sunt lămurit care este tangenţa persoanei în cauză cu filatelia, dacă există vreuna.

Comentariul sună cam aşa: "militati pentru conceperea unei legi care sa va apere, privind colectiile si colectionarii particulari. Sa va scoateti colectiile la lumina (in fata Directiei pentru Cultura), sa se poata monitoriza ce intra si ce iese, discret si corect. Dar... asta ar cam impiedica posibilitatea spalarii banilor, pe care o practica unii iubitori de arta, deveniti peste noapte.." (am respectat întocmai sursa; ca fapt divers am făcut atenţi mai mulţi colecţionari asupra existenţei comentariului pentru ca acesta să nu "dispară" în mod neaşteptat).

Ei bine, nu sunt lămurit dacă persoana nu se alătură unui întreg grup de culturnici care îi consideră în bloc pe colecţionari drept o adunătură de infractori, care nu fac altceva decât să fure statul. De altfel cam aceasta este şi poziţia majorităţii funcţionărimii din Ministerul Culturii şi din instituţiile subordonate, dar şi din alte câteva ministere. Pur şi simplu prevederile din legislaţie referitoare la prezumţie şi la obligaţia statului de a demonstra vinovăţia unei persoane anume sunt puse la cur de aceşti funcţionari plătiţi - culmea - şi din banii strânşi de la cei pe care îi "vânează".

Revin la comentariul redat mai sus. Nu ştiu exact la cine se referă autorul comentariului (pe Facebook eu am specificat că mă refer în mod special numai la filatelişti, neinteresându-mă celelalte categorii de colecţionari), dar dacă respectivul se referă la o potenţială spălare de bani în filatelie, eu nu pot decât să trag concluzia că persoana este un "poet" care bate câmpii şi care habar n-are nici de legislaţie, nici de filatelie.

În ceea ce priveşte legislaţia, ca să nu se mai trezească careva că vorbeşte doar ca să se afle în treabă, vă informez (dacă nu ştiaţi deja) că există o lege în vigoare care se referă exact la acest subiect: Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului.

La articolul 10 din această lege  se menţionează:
"Intră sub incidenţa prezentei legi următoarele persoane fizice sau juridice: (...)
k) alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri şi/sau servicii, numai în măsura în care acestea au la bază operaţiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se execută printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni ce par a avea o legătură între ele."

La articolul 29 din aceeaşi lege se menţionează:
"Art. 29 - (1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;
c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
(2) Tentativa se pedepseşte."

Aşadar ca să acuzi pe cineva că spală bani este necesară întrunirea anumitor condiţii, şi nu ceea ce visează noaptea cineva.

Cred că aţi observat mai sus că legea menţionează o sumă - 15.000 euro - pentru care operaţiunile în numerar intră sub incidenţă legală. Am tot stat şi m-am gândit în ce măsură filateliştii fac operaţiuni în numerar de o asemenea valoare, dac nu cunosc astfel de cazuri. Nici măcar piesele sau loturile oferite în licitaţii nu ajung la asemenea valoare decât foarte rar (în ultimii ani nu ştiu să fi fost mai mult de zece cazuri - mă refer bineînţeles la mărcile româneşti). Iar acestea au fost întotdeauna comercializate utilizând mijloace electronice de plată sau transferuri bancare (în acest caz operaţiunile sunt raportate automat organelor responsabile cu combaterea operaţiunilor de spălare de bani).

Tocmai pentru că ştiu că nivelul de preţ într-o tranzacţie cu timbre nu ajunge la 15.000 de euro, am presupus că persoana cu comentariul în cauză s-ar putea referi la alte categorii de colecţionari (el menţionează "iubitorii de artă"). Nu ştiu dacă este vorba de arta plastică (pictură, sculptură ş.a.), dar poate că persoana cunoaşte ceva concret, şi de aceea instituţia responsabilă ar trebui să se sesizeze şi să vadă ce ştie acest domn, să îl ia la întrebări.

Pe de altă parte, poziţia acestui domn (care se parte că îi face la grămadă infractori pe toţi colecţionarii) este destul de clară: "Sa va scoateti colectiile la lumina (in fata Directiei pentru Cultura), sa se poata monitoriza ce intra si ce iese, discret si corect." 
Stimabile, aşa ceva este (cel puţin în prezent) ilegal (nu mai vorbesc de pericolul creat de această "publicitate" pentru că oricând proprietarul ar putea fi călcat de hoţi). Direcţia pentru Cultură nu are decât să demonstreze cu un anume proprietar de obiecte de colecţie a săvârşit fapte care contravin legii şi apoi să acţioneze în conformitate.

Mai fac o ultimă observaţie: de când au apărut timbrele şi până în prezent, administraţia poştală a pus în vânzare o cantitate impresionantă, evaluată spre un miliard de exemplare (din care probabil că vreo 98-99% constituie maculatură). Dacă este careva care afirmă că tot acest miliard de timbre sunt obiecte de patrimoniu, atunci el are o problemă!