Într-un lot de mărci austriece diferite din prima emisiune (1850) pot exista un număr destul de mare de varietăţi. Emisiunea se caracterizează prin imprimări succesive ale unor tranşe care cumulează tiraje impresionante în comparaţie cu mărcile româneşti (cele mai "rare" valori de 1 şi 2 kreuzer au avut tiraje de 14,76, respectiv 13,42 milioane exemplare, în timp ce valorile mai mari, dar mai comune - 3, 6 şi 9 kreuzer - au avut tiraje de 107,25; 70,95 şi respectiv 70,72 milioane exemplare). Mărcile au circulat circa opt ani şi jumătate, iar datorită imprimărilor succesive numeroase există planşe şi tipuri diferite, hârtii cu o mare diversitate de tip, fel, grosime, tranparenţă etc., existenţa unor porţiuni de filigran, existenţa perechilor cu câmpuri oarbe (celebrele "cruci ale Sfântului Andrei"), filigrane accidentale (denumite "Ladurner"), game foarte bogate de nuanţe, un număr impresionant de erori de imprimare determinate de clişee cu deteriorări specifice, varietăţi de imprimare izolate pe planşa de tipar (cum sunt cele denumite "mit Balken") sau care se întâlnesc la nivel de coală (recto-verso sau abklatsch) etc. Iar dacă se mai pun la socoteală şi francaturile (bogate, determinate de un număr apreciabil de tarife interne şi externe), dar şi ştampilele (de ordinul miilor pe teritoriul întregului imperiu), imaginea unei emisiuni numai bune pentru studiu este oarecum formată.
Totuşi, studiul emiisunii este destul de dificil, deoarece multe varietăţi sau ştampile şi francaturi pot ajunge la preţuri foarte mari, deoarece numărul colecţionarilor interesaţi este mare, deci există o piaţă pentru aşa ceva, există o cerere însemnată.
Asta nu înseamnă că nu se pot găsi varietăţi interesante la preţuri modice, deoarece volumul de informaţie necesar unui colecţionar pentru a le evalua potrivit cataloagelor specializate este deosebit de mare. Şi cel mai adesea informaţia de acest gen nu este accesibilă pe internet sau în cataloagele generale. Cataloagele specializate au preţuri mari.
Un amic ştiu că a licitat pentru lotul din care a făcut parte şi marca de mai sus. La examinarea imaginii, fără a avea marca în mână, ea pare a fi imprimată pe hârtie de maşină. Problema care rămâne de elucidat după ce vom primi piesa este dacă imaginea de pe verso este datorată unei hârtii pelur ori dacă nu cumva ea este cauzată de un abklatsch de maşină. Oricum ar fi însă, piesa se încadrează excelent printre varietăţile utilizate la francate în Transilvania (bănuiesc că ştampila KRONSTADT - Braşov a sărit deja în ochii cititorilor).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu