Preţurile sunt exprimate în florini şi crăiţari, moneda austriacă a vremii aflată în curs în Triest, localitate care aparţinea la acea dată imperiului.
Preţurile sunt defalcate pentru loturi de câte 6, 25, 100 şi respectiv 1.000 bucăţi. Cu precizarea însă că pentru cantitatea de 1.000 de bucăţi, mărcile româneşti nu erau preţuite.
În antetul listei, negustorul preciza condiţiile de expediţie şi de plată, condiţii care sunt oarecum similare cu cele impuse de negustorii contemporani de mărci poştale. Click pe imagine pentru mărire.
Lista de preţuri a fost împăturită şi expediată francată (5 crăiţari bicolor, 2+3 crăiţari, ca imprimat comercial extern) dlui Trifet din Boston, Statele Unite. Pe partea exterioară a listei împăturite se disting datele de contact ale negustorului din Triest (click pe imagini pentru mărire).
Lista negustorului Enrico Pegan ne ajută să ne facem o idee despre nivelul de preţuri practicate pentru mărcile clasice româneşti în comparaţie cu mărcile altor state sau teritorii, fiind în acelaşi timp o excelentă piesă care ilustrează forate bine un moment din istoria filateliei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu