Cum puteţi verifica dacă o marcă este regumată?

Textul de mai jos l-am publicat iniţial pe Facebook. Acolo însă, au acces la postările mele numai "prietenii". Internauţii fără cont de Facebook nu pot vizualiza nici ei postările, iar din aceste cauze am fost rugat de câţiva colecţionari să public textul (despre care auziseră sub formă de zvon) şi pe blog.

Postclasicele neuzate fără şarnieră, mai ales valorile mari şi cele rare, trebuie examinate cu mare atenţie.
O chestie pe care m-a învăţat-o un negustor care a avut magazin de timbre în perioada interbelică în buricul Bucureştiului este elemntul la care ar trebui să mă uit ca să pot recunoaşte exemplarele regumate.
Referitor la piesa cu linkul de mai jos, dacă examinaţi fotografia verso-ului mărcii veţi putrea distinge că vârfurile dinţilor dantelurii par mai întunecaţi la culoare. Acesta este semnul că gumarea hârtiei a intervenit după ce marca a fost ruptă din coală, deoarece guma a interacţionat cu fibrele libere rămase după reperea din coală şi a intrat între acestea.
La mărcile cu gumaj natural aşa ceva nu se întâmplă, fibrele hârtiei din vârfurile dinţilor rămânând libere, nefiind afectate de gumajul de pe verso. Ca să vă convingeţi, puteţi lua orice marcă neuzată mai veche, scanaţi-o cu un factor de mărire de 4-500% ori cu o rezoluţie destul de mare (1200 dpi), apoi deschideţi imaginea într-un editor şi examinaţi vârfurile dinţilor ca să vedeţi care este treaba cu fibrele din componenţa hârtiei.

Desigur, piesa oferită pe Okazii ilustrată mai jos trebuie examinată "în carne şi oase", nu luaţi ca pe o lege cele expuse mai sus.

(sursa)

Ceea ce nu vor să priceapă unii colecţionari de pe la noi (din cei care se mai ocupă şi cu comerţul) este că o piesă regumată, care este vândută fără a se menţiona acest lucru în descriere este asimilată cu vânzarea unui fals!