Când nu te pricepi tot aia este! (UPDATE)

Unui negustor din Statele Unite care obişnuieşte să vândă pe eBay se pare că îi plac mărcile Româneşti vechi. Negustorul (uşor de identificat pentru că are o activitate care indică intenţia în acest sens) se pare că a observat că pentru multe piese româneşti obţine preţuri destul de bune. Frecvenţa cu care acesta vinde indică fără dubii că achiziţionează colecţii sau acumulări, pe care apoi le desface pe portalul de licitaţii.

Cunoştinţele lui în materie de marcă românească nu par a fi nemaipomenite (acceptând că vânzările anumitor piese nu sunt făcute cu intenţia de a-şi păcăli clienţii potenţiali), deoarece printre piesele mai vechi pe care le comercializează se află destule piese falsificate, şi asta destul de des. Faptul că vinde falsuri l-am mai semnalat în articole mai vechi pe blog. Aşa că atunci când întâlniţi piese oferite de ID-ul gsquare7 vă recomand să manifestaţi atenţie şi/sau să întrebaţi pe cineva care se pricepe atunci când nu sunteţi siguri care este statutul pieselor care vă interesează.

Există o problemă pe care am mai amintit-o de mai multe ori în articolele de pe blog: zecile de mii de calificative pozitive obţinute de un negustor pe portalul de licitaţii nu au nicio valoare în ceea ce priveşte originalitatea pieselor comercializate de acesta, ci cel mult doar dacă se iau în consideraţie condiţiile de livrare, promptitudinea vânzătorului şi celelalte criterii în funcţie de care cumpărătorii pot atribui calificativele.

Vă mărturisesc că rămâne o enigmă pentru mine de ce niciunul dintre cumpărătorii falsurilor la mărci româneşti nu a reacţionat până acum, atribuindu-i vânzătorului un calificativ negativ. Am verificat lista acestui tip de calificative, printre ele nefigurând nicio semnalare a unui fals. Negustorul este membru APS cu numărul 207122.

Printre ultimele falsuri oferite pe eBay se află o reproducere de slabă calitate a mărcii de 50 bani "barbă" impresiune defectuoasă din 1872. Click pe imagine pentru mărire.

Pentru achiziţionarea falsului au concurat doi amatori (care par a nu avea o experienţă prea mare, după numărul redus de calificative pe care îl au).

De ce este această piesă falsă? Comparaţi-o cu un original şi vedeţi vedea imediat de ce.

UPDATE

Faptul că nu este doar o implă întâmplate, ci un obicei al acestui negustor de a vinde piese neverificate îl demonstrează şi piesele de mai jos:

Fals grosolan al unei mărci de 2 bani "favorit" din 1868.

Fals grosolan al mărcii de 25 bani "favorit" din 1869. Culmea este că falsul (cel din stânga) este plasat lângă o marcă originală. Diferenţele sunt evidente.

Falsurile nu au fost achiziţionate cu sume semnificative, nu aceasta este problema, ci existenţa lor pe piaţă. Odată descoperite, cel care le-a cumpărat va avea o încredere mai mică în mărcile româneşti şi va începe să facă recomandări nefavorabile filateliei româneşti, deşi păţania nu este cauzată decât de nepricperea cumpărătorului. Întotdeauna va fi mai uşor de a da vina pe altcineva şi nu pe propria nepricpere.