Mai sunt şi alte site-uri de licitaţii? În România ce obligaţii are un magazin online?

Acestea sunt două întrebări care mi-a fost adresate de multe ori, de diverşi colecţionari ori pur şi simplu alte persoane interesate.
La prima întrebare, cei curioşi ar fi putut urma linkurile pe care le-am prezentat de când am deschis blogul. Iar dacă acest lucru ar fi implicat prea mult efort, căutările ar fi putut începe cu lista de linkuri pe care am pus-o pe coloana din dreapta, mai jos.

Pentru că tot am luat la verificat cu câteva zile în urmă câteva reclame peste care am dat pe site-ul eCommerceBytes, vă invit să vizualizaţi lista găzduită aici.

Ajungând la a doua întrebare, ea mi-a fost adresată de mai mulţi colecţionari care se pare că n-au încredere în unele magazine online în care se propun la vânzare difirite obiecte de colecţie, fiindu-le teamă să nu "ia ţeapă".

Legat de magazinele în care se vând obiecte de colecţie, există anumite obligaţii legale pe care acestea ar trebui să le respecte, obligaţii care se pare că nu sunt deloc luate în seamă nici de "proprietari", nici de către administratorii lor.

Prima obligaţie a proprietarului unui magazin online (indiferent ce vrea el să vândă) este să se înregistreze la Registrul Comerţului şi ulterior la fisc ca persoană sau societate comercială autorizată să desfăşoare operaţiuni ocmerciale. Deschiderea unui magazin online denotă automat intenţia de a desfăşura operaţiuni de comerţ, iar executarea lor fără înregistrarea obligatorie prevăzută de lege denotă intenţia de a face evaziune fiscală (aceasta este încadrată în unele situaţii drept infracţiune, putând fi pedepsită inclusiv cu închisoarea).

Odată înfiinţat şi autorizat operatorul comercial, toate datele de contact ale acestuia trebuie obligatoriu găzduite pe prima pagină a site-ului/magazinului, iar potenţialilor clienţi trebuie să li se aducă la cunoştinţă (tot obligatoriu) obligaţiile părţilor în cazul încheierii unui contract încheiat la distanţă (cei interesaţi pot consulta OG nr. 130/2000). Activitatea unui magazin online intră şi sub incidenţa Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, precum şi Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic cu normele de aplicare, care transpune dispoziţiile Directivei 2000/31/CE referitoare la anumite aspecte juridice privind serviciile societăţii informaţionale, în special comerţul electronic în piaţa internă, publicata în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L178/2000.

Nerespectarea legislaţiei privind autorizarea operaţiunilor comerciale şi efectuarea comerţului electronic de către o persoană o poate aduce în poziţia de a se trezi cu inspectorii Agenţiei Naţionale Antifraudă (ei se pot sesiza atât în urma unei plângeri sau sesizări a oricărei persoane fizice, dar şi din proprie iniţiativă, atunci când dau peste o operaţiune comercială neautorizată).

În plus faţă de legislaţia menţionată mai sus, comericantul este obligat să respecte şi legislaţia din sfera activităţii Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (cei interesaţi pot începe cu studiul Ordinului nr. 433 din 16 iunie 2009 al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor privind unele măsuri de informare a consumatorilor (publicat în Monitorul Oficial nr. 444/29 iunie 2009). Pe fişa actului legilslativ găzduită de site-ul Camerei Deputaţilor se pot găsi şi modificările ulterioare aduse acestui ordin.

Aşadar, simpla deschidere a unui magazin online sau oferirea spre vânzare pe un blog a obiectelor de colecţie nu prea este deloc în regulă dacă nu se respectă prevederile legale menţionate mai sus.

Ştiu că vor exista unii care mă vor înjura pentru rândurile de mai sus, dar cred că e mai bine să o facă înainte să ajungă în faţa vreunui complet de judecată.