De regulă, cele mai bune achiziţii se fac în cadrul loturilor. Eu unul am avut mai întotdeauna surprize dintre cele mai plăcute atunci când am intrat în posesia unor loturi sau colecţii de care alţi colecţionari nu au mai avut nevoie.
Iată însă că aceasta se dovedeşte a nu fi întotdeauna regula generală. Se întâmplă ca un mic "sortiment" de clasice să "fure ochii", iar amatorului mai puţin familiarizat cu detaliile să-i "scape" multe amănunte care, iată, cam fac diferenţa. Vă demonstrez acest lucru prezentându-vă două loturi vândute recent pe eBay. Nu ştiu cine sunt cumpărătorii, dar dacă va fi vreunul care va citi rândurile de mai jos, sper să înţeleagă şi să înveţe din cele prezentate.
Un prim lot (click pentru mărire) conţinea exact 10 mărci, fiind vândut cu 103 dolari. Dintr-o primă privire se vede că:
- prima marcă (30 parale) pare originală, dar are categoric o ştampilă contrafăcută;
- pentru a treima marcă de pe primul rând şi pentru prima marcă de pe al doilea rând am dubii (nu mă pot pronunţa din cauza calităţii slabe a scanului);
- a treia marcă de pe rândul doi îmi pare a fi subţiată deasupra literelor ANA din ROMANA (ar trebui verificată, poate că nu este decât o pată de murdărie, care ar putea ieşi la o spălare corespunzătoare);
- prima marcă de pe ultimul rând este originală, dar nu are margini, părând a avea cadrul atins sus şi la dreapta;
- a doua marcă (Cuza, 5 parale) pare originală, dar ştampila aceea roşie este categoric falsă;
- marca de 5 lei "Efigii" pare falsă, după dantelura în linie şi după poziţia cifrei 5 din cartuşul stâng (o verificare ar fi necesară, verdictul nefiind unul ferm).
Iată deci că lotul are o grămadă de piese cu probleme. Eu n-aş fi dat în niciun caz banii ăştie pe el.
Un al doilea lot (click pentru mărire) a fost vândut cu o sumă ceva mai consistentă: 284 dolari, după 27 biduri. A fost ceva "înghesuială", nu? Dar cred că a fost degeaba, în opinia mea.
Prima marcă (6 parale 1862) este originală, dar tăiată în dreapta. A doua marcă este cu dubii pentru mine, nu mă pot pronunţa. Cele două mărci de 30 parale de pe primul rând sunt amândouă defecte. Urmează o marcă de 6 parale 1862, care pare bună, dar este tăiată în jurul cadrului, fiind "plasată" pe un mic suport de hârtie albă. Ultima marcă de pe primul rând este falsă.
Trecem pe rândul doi. Marca de 40 parale, chiar dacă este originală, nu poate trece peste statutul unui "space filler", vorba americanului. Marca de 80 parale (care cred că este şi "cauza" numărului mare de biduri) este originală, dar are margini aşa de mici, încât nu prea şi-ar găsi locul decât pe undeva prin categoria a treia de calitate. Restul mărcilor par originale, dar intră în categoria celor relativ comune.
Fără supărare, dar la banii aceştia cred că s-ar fi putut găsi un 80 de parale care să arate un pic mai bine. Pentru că restul mărcilor (acelea care sunt şi originale) sunt o simplă umplutură.
Vă mai recomand un lucru. Pe măsură ce începeţi să vă "descurcaţi" cu asemenea loturi, încercaţi să urmăriţi şi modul în care vânzătorii îşi descriu marfa, vânaţi la propriu nepotrivirile şi trimiteţi-le mailuri cu precizări, iar dacă consideraţi necesar, solicitaţi-le chiar să vă trimită scanuri mai bune. Dacă "trecutul cu vederea" din descrieri devine un obicei pentru unii vânzători, atunci încercaţi să-i ocoliţi.
Să ştiţi că asemenea sfaturi nu găsiţi pe nicăieri.
Multumiri ptr lectie Max!
RăspundețiȘtergereChiar nu imi pot imagina cum ar puta sa dea cineva atatia bani pe bucatelele de hartie prezentate mai sus. La felul in care arata, inafara da 2-3 exemplare restul se pot incadra cu usurinta la categoria papetarie.
Cu stima,
Remus
Sumele pe care le-am pomenit sunt preţuri realizate, Remus. Uite deci că s-au dat banii aceia.
ȘtergereŞi eu îţi mulţumesc pentru lectură.