O piesă care mi-a dat dureri de cap

Mi-am făcut obiceiul, atunci când întâlnesc vreo piesă care mi se pare deosebită sau care realizează într-o licitaţie un preţ mai mare decât media, să o studiez încercând să înţeleg motivele care au generat interesul pentru ea, implicit factorii care îi determină raritatea.

Pe la începutul săptămânii am remarcat pe un portal online piesa de mai jos (click pe imagini pentru mărire).

Francatura mi s-a părut interesantă, de aceea m-am gândit "din prima" să văd cam pe unde s-ar încadra cu tariful. Aveam însă nevoie de data expedierii, aşa că am început să examinez ştampilele de pe mărci (localitatea ştampilei corespunde cu cea înscrisă pe eticheta de recomandare - avem de-a face cu un plic expediat recomandat şi expres, conform adnotării făcute cu cerneală şi încadrate apoi cu creionul albastru, pe faţa plicului).
Ei, aici a apărut prima durere de cap: deşi ziua şi luna sunt identice atât pe faţă, cât şi pe verso, nu corespund anii (Tiszafüred, o localitate aflată la câteva zeci de kilometri vest de Debreţin, care este şi destinaţia scrisorii, conform adresei manuscrise pe faţa plicului). Ştampilele de pe faţă şi cele de pe verso par identice (Tiszafüred C), numai că pe faţă anul este 1920, iar pe verso este 1919! Am crezut că am de-a face cu două corespondenţe diferite prima dată şi m-am mai uitat odată la descrierea piesei. Fiind vorba de luna februarie, mi s-a părut improbabil ca anul să fie 1919, aşa că până la urmă am ajuns la concluzia (în cazul în care chiar avem de-a face cu aceeaşi corespondenţă) că cine ştie prin ce împrejurare ştampilele de pe verso au anul modificat.
A doua problemă este cea legată de ştampila rotundă cu stemă de pe faţa plicului. Este prima dată când văd o asemenea ştampilă (drept este şi că interesul meu pentru cenzuri a luat naştere destul de târziu, doar acum vreo doi ani, aşa că nu mă luaţi la "alergat"!). Ştampila este mai greu lizibilă, dar tot am putut distinge textul de sus ("ROMANIA"), dar şi pe cel de jos ("Comanduirea [sic!] Pietei Tisa-Fured"). Mai este şi o semnătură făcută cu un creion roşu închis, iar concluzia mea este că s-ar putea să avem de-a face cu cenzura postului român din localitate.*
A treia problemă este lipsa ştampile de sosire la Debreţin.
Dacă nu aţi remarcat până acum, francatura de pe faţa plicului este realizată din mărci maghiare uzuale, dar şi din mărci supratipărite (emisiunea Debreţin). Tocmai aceste mărci mi-au atras atenţia la plicul pe care îl analizăm, deoarece mor de nerăbdare să văd o piesă francată cu ele şi circulată "pe bune" în serviciul poştal normal, fără nicio intervenţie din partea unui filatelist.
Considerându-mă începător în domeniu, sunt deschis la orice explicaţie aş putea primi.
Trebuie să menţionez că piesa ilustrată a fost vândută cu 183 dolari, după 14 biduri.
_______
* - vezi Călin Marinescu - Cenzura poştală militară în România 1914-1940, Bucureşti, 2004. La pag. 215-216 (Tabelul nr. 26) este menţionat şi postul de cenzură din Tiszafüred, cu funcţionare cunoscută în 1919.