Acest ultim articol se referă şi la filatelie. M-ar interesa să vă aflu părerile.
sâmbătă, 30 iunie 2012
Doar câteva opinii
Cred că aţi observat mai demult micul "porcuşor" din dreapta. Poate că aţi fost curioşi să vedeţi despre ce este vorba, sau poate că nu. Este doar un alt blog unde mai public unele opinii. Pe câteva le puteţi citi acum.
Acest ultim articol se referă şi la filatelie. M-ar interesa să vă aflu părerile.
Acest ultim articol se referă şi la filatelie. M-ar interesa să vă aflu părerile.
vineri, 29 iunie 2012
Din Basarabia
Vreau să vă semnalez două piese văzute în ultimele două săptămâni, piese care mi-au plăcut dearece se văd mai greu prin licitaţii, chit că nu sunt din rândul rarităţilor.
Prima piesă este o "zemstvă" din Orgheev, emisiunea 1887 (Soloviev/Schmidt nr. 17, Chuchin nr. 18), obliterată.
Ce mi-a plăcut la această piesă este existenţa atât a ştampilei zemstvei locale (cea albastră, cu steaua în şase colţuri în centru - caracteristică), cât şi a ştampilei poştei imperial: ORGHIEV BESSAR. G(ubernia)/2/POCIT. TELEGR.KONT. Această emisiune nu este aşa de rară, am văzut multe piese, dar niciuna nu avea ştampila poştei imperiale pe lângă ştampila zemstvei.
A doua piesă este un cupon al unui mandat poştal din octombrie 1907, cu care s-au expediat 25 ruble. Pe o faţă, cuponul poartă o ştampilă destul de clară a oficiul poştal Soroca.
Bănuiam că există acest tip de ştampilă şi la Soroca (fiind una din localităţile mai mari), dar nu o văzusem până acum aşa de clară (nu întâlnisem decât fragmente).
Dacă din perioada prefilatelică până în jurul anului 1877 se cunosc cu exactitate ştampilele fiecărui oficiu şi fiecărei agenţii, perioada până la Unire ridică destule probleme pasionaţilor de ştampilografie.
Prima piesă este o "zemstvă" din Orgheev, emisiunea 1887 (Soloviev/Schmidt nr. 17, Chuchin nr. 18), obliterată.
A doua piesă este un cupon al unui mandat poştal din octombrie 1907, cu care s-au expediat 25 ruble. Pe o faţă, cuponul poartă o ştampilă destul de clară a oficiul poştal Soroca.
Bănuiam că există acest tip de ştampilă şi la Soroca (fiind una din localităţile mai mari), dar nu o văzusem până acum aşa de clară (nu întâlnisem decât fragmente).
Dacă din perioada prefilatelică până în jurul anului 1877 se cunosc cu exactitate ştampilele fiecărui oficiu şi fiecărei agenţii, perioada până la Unire ridică destule probleme pasionaţilor de ştampilografie.
O piesă care mi-a dat dureri de cap
Mi-am făcut obiceiul, atunci când întâlnesc vreo piesă care mi se pare deosebită sau care realizează într-o licitaţie un preţ mai mare decât media, să o studiez încercând să înţeleg motivele care au generat interesul pentru ea, implicit factorii care îi determină raritatea.
Pe la începutul săptămânii am remarcat pe un portal online piesa de mai jos (click pe imagini pentru mărire).
Francatura mi s-a părut interesantă, de aceea m-am gândit "din prima" să văd cam pe unde s-ar încadra cu tariful. Aveam însă nevoie de data expedierii, aşa că am început să examinez ştampilele de pe mărci (localitatea ştampilei corespunde cu cea înscrisă pe eticheta de recomandare - avem de-a face cu un plic expediat recomandat şi expres, conform adnotării făcute cu cerneală şi încadrate apoi cu creionul albastru, pe faţa plicului).
Ei, aici a apărut prima durere de cap: deşi ziua şi luna sunt identice atât pe faţă, cât şi pe verso, nu corespund anii (Tiszafüred, o localitate aflată la câteva zeci de kilometri vest de Debreţin, care este şi destinaţia scrisorii, conform adresei manuscrise pe faţa plicului). Ştampilele de pe faţă şi cele de pe verso par identice (Tiszafüred C), numai că pe faţă anul este 1920, iar pe verso este 1919! Am crezut că am de-a face cu două corespondenţe diferite prima dată şi m-am mai uitat odată la descrierea piesei. Fiind vorba de luna februarie, mi s-a părut improbabil ca anul să fie 1919, aşa că până la urmă am ajuns la concluzia (în cazul în care chiar avem de-a face cu aceeaşi corespondenţă) că cine ştie prin ce împrejurare ştampilele de pe verso au anul modificat.
A doua problemă este cea legată de ştampila rotundă cu stemă de pe faţa plicului. Este prima dată când văd o asemenea ştampilă (drept este şi că interesul meu pentru cenzuri a luat naştere destul de târziu, doar acum vreo doi ani, aşa că nu mă luaţi la "alergat"!). Ştampila este mai greu lizibilă, dar tot am putut distinge textul de sus ("ROMANIA"), dar şi pe cel de jos ("Comanduirea [sic!] Pietei Tisa-Fured"). Mai este şi o semnătură făcută cu un creion roşu închis, iar concluzia mea este că s-ar putea să avem de-a face cu cenzura postului român din localitate.*
A treia problemă este lipsa ştampile de sosire la Debreţin.
Dacă nu aţi remarcat până acum, francatura de pe faţa plicului este realizată din mărci maghiare uzuale, dar şi din mărci supratipărite (emisiunea Debreţin). Tocmai aceste mărci mi-au atras atenţia la plicul pe care îl analizăm, deoarece mor de nerăbdare să văd o piesă francată cu ele şi circulată "pe bune" în serviciul poştal normal, fără nicio intervenţie din partea unui filatelist.
Considerându-mă începător în domeniu, sunt deschis la orice explicaţie aş putea primi.
Trebuie să menţionez că piesa ilustrată a fost vândută cu 183 dolari, după 14 biduri.
_______
* - vezi Călin Marinescu - Cenzura poştală militară în România 1914-1940, Bucureşti, 2004. La pag. 215-216 (Tabelul nr. 26) este menţionat şi postul de cenzură din Tiszafüred, cu funcţionare cunoscută în 1919.
Pe la începutul săptămânii am remarcat pe un portal online piesa de mai jos (click pe imagini pentru mărire).
Francatura mi s-a părut interesantă, de aceea m-am gândit "din prima" să văd cam pe unde s-ar încadra cu tariful. Aveam însă nevoie de data expedierii, aşa că am început să examinez ştampilele de pe mărci (localitatea ştampilei corespunde cu cea înscrisă pe eticheta de recomandare - avem de-a face cu un plic expediat recomandat şi expres, conform adnotării făcute cu cerneală şi încadrate apoi cu creionul albastru, pe faţa plicului).
Ei, aici a apărut prima durere de cap: deşi ziua şi luna sunt identice atât pe faţă, cât şi pe verso, nu corespund anii (Tiszafüred, o localitate aflată la câteva zeci de kilometri vest de Debreţin, care este şi destinaţia scrisorii, conform adresei manuscrise pe faţa plicului). Ştampilele de pe faţă şi cele de pe verso par identice (Tiszafüred C), numai că pe faţă anul este 1920, iar pe verso este 1919! Am crezut că am de-a face cu două corespondenţe diferite prima dată şi m-am mai uitat odată la descrierea piesei. Fiind vorba de luna februarie, mi s-a părut improbabil ca anul să fie 1919, aşa că până la urmă am ajuns la concluzia (în cazul în care chiar avem de-a face cu aceeaşi corespondenţă) că cine ştie prin ce împrejurare ştampilele de pe verso au anul modificat.
A doua problemă este cea legată de ştampila rotundă cu stemă de pe faţa plicului. Este prima dată când văd o asemenea ştampilă (drept este şi că interesul meu pentru cenzuri a luat naştere destul de târziu, doar acum vreo doi ani, aşa că nu mă luaţi la "alergat"!). Ştampila este mai greu lizibilă, dar tot am putut distinge textul de sus ("ROMANIA"), dar şi pe cel de jos ("Comanduirea [sic!] Pietei Tisa-Fured"). Mai este şi o semnătură făcută cu un creion roşu închis, iar concluzia mea este că s-ar putea să avem de-a face cu cenzura postului român din localitate.*
A treia problemă este lipsa ştampile de sosire la Debreţin.
Dacă nu aţi remarcat până acum, francatura de pe faţa plicului este realizată din mărci maghiare uzuale, dar şi din mărci supratipărite (emisiunea Debreţin). Tocmai aceste mărci mi-au atras atenţia la plicul pe care îl analizăm, deoarece mor de nerăbdare să văd o piesă francată cu ele şi circulată "pe bune" în serviciul poştal normal, fără nicio intervenţie din partea unui filatelist.
Considerându-mă începător în domeniu, sunt deschis la orice explicaţie aş putea primi.
Trebuie să menţionez că piesa ilustrată a fost vândută cu 183 dolari, după 14 biduri.
_______
* - vezi Călin Marinescu - Cenzura poştală militară în România 1914-1940, Bucureşti, 2004. La pag. 215-216 (Tabelul nr. 26) este menţionat şi postul de cenzură din Tiszafüred, cu funcţionare cunoscută în 1919.
joi, 28 iunie 2012
După o vizită pe Okazii...
...mi-a venit să mă las păgubaş! Am dat peste câţiva colecţionari pe care-i credeam oameni serioşi. Falsuri (prezentate drept originale), multe gunoaie şi rupturi, oferite la preţuri de "marfă premium". Iar alţii chiar au impresia că sutele şi miile de RONI cresc în grădina din spate.
Uite-aşa ajungi să cunoşti oamenii.... Asta e! Viaţa merge înainte!
Uite-aşa ajungi să cunoşti oamenii.... Asta e! Viaţa merge înainte!
Coală de "Principate"
Cu vreo zece zile în urmă, un vânzător străin a oferit o coală întreagă din marca de 6 parale "Principatele Unite", tirajul din 1864 (marca neemisă).
Coala arată destul de bine, având marginile complete şi nerupte (cu o mică excepţie vizibilă jos, dar fără importanţă pentru ansamblul colii). Oferta a generat puţină "bătaie" între amatori, coala fiind achiziţionată după 43 de biduri, cu 318 euro.
Coala arată destul de bine, având marginile complete şi nerupte (cu o mică excepţie vizibilă jos, dar fără importanţă pentru ansamblul colii). Oferta a generat puţină "bătaie" între amatori, coala fiind achiziţionată după 43 de biduri, cu 318 euro.
Culori deplasate
Într-unul din articolele anterioare semnalam o coliţă Crucea Roşie din 1943, care prezenta o deplasare relativă a culorilor. Povestea se repetă şi la alte coliţe româneşti mai vechi şi am să vă mai dau două exemple.
La "Frăţia de arme" din 1941 se distinge o deplasare clară a culorilor celor două mărci din centru (deplasare pe verticală). Registrul culorilor a fost făcut defectuos, existând o deplasare relativă de circa 3 mm. Nu am văzut o deplasare mai mare până acum, dar nu ar fi exclus să existe pe piaţă, nefiind însă semnalată până acum. La fel de bine, o astfel de deplasare s-ar putea întâlni şi la una din cele două variante supratipărite ("Chişinău", respectiv "Cernăuţi"). Verificaţi-vă colecţiile aşadar.
Al doilea exemplu este întâlnit la coliţa Expoziţiei Filatelice din 1950 (click pe imagine pentru mărire). Coliţa din dreapta este varianta normală, în timp ce coliţa din stânga, de sus, are marca cu "stema RPR" deplasată în sus. Coliţa de jos are aceeaşi marcă puţin deplasată în jos.
În acest exemplu, deplasările nu sunt chiar semnificative, dar ar putea exista exemplare şi cu deplasări mai mari. Aşa că şi pentru această coliţă aţi putea să vă verificaţi clasoarele.
Înainte de 1990 am achiziţionat două sortimente de pachete, interesat fiind de pachetele anterioare anului proclamării Republicii. Ştiu că din această coliţă am avut două pachete complete, iar acum mor de ciudă că nu le-am verificat înainte să "scap" de ele (le-am făcut cadou unui cerc filatelic şcolar - copiii s-au bucurat nespus, doar primiseră un "Cap de bour"...).
În acest exemplu, deplasările nu sunt chiar semnificative, dar ar putea exista exemplare şi cu deplasări mai mari. Aşa că şi pentru această coliţă aţi putea să vă verificaţi clasoarele.
Înainte de 1990 am achiziţionat două sortimente de pachete, interesat fiind de pachetele anterioare anului proclamării Republicii. Ştiu că din această coliţă am avut două pachete complete, iar acum mor de ciudă că nu le-am verificat înainte să "scap" de ele (le-am făcut cadou unui cerc filatelic şcolar - copiii s-au bucurat nespus, doar primiseră un "Cap de bour"...).
Lagărul de Ofiţeri Prizonieri Craiova, 1919
Mi-a atras atenţia cartea poştală de mai jos (click pe imagini pentru mărire) datorită preţului bun realizat la vânzarea pe un portal online.
Cartea poştală (făcând abstracţie de locul de expediere) este una obişnuită, utilizată pentru corespondenţa simplă în Regat. Ea a fost însă în cazul de faţă expediată de o persoană aflată în Lagărul de Ofiţeri Prizonieri din Craiova, aşa cum atestă ştampila circulară cu stema regatului, vizibilă pe faţă. Data expediarii (scrisă de expeditor cu creionul pe verso, sub textul mesajului) este 16 iulie 1919. Cartea poştală a fost obliterată de oficiul poştal Craiova abia pe 23 iulie, fiind trimisă în Ungaria, la Debreţin.
Lângă ştampila rotundă cu stema se află şi o ştampilă dreptunghiulară în cadru dreptunghiular, "Libera Expediere" (dublată de semnătura cu cerneală a oficialului). Ştampila de sosire se vede doar cu ceva greutate, suprapunându-se aproape perfect cu ştampila circulară cu stemă a lagărului. Se văd slab primele două litere ("DE..."), iar data este ilizibilă.
Piesa a realizat la vânzare 161 dolari după 8 biduri.
Cartea poştală (făcând abstracţie de locul de expediere) este una obişnuită, utilizată pentru corespondenţa simplă în Regat. Ea a fost însă în cazul de faţă expediată de o persoană aflată în Lagărul de Ofiţeri Prizonieri din Craiova, aşa cum atestă ştampila circulară cu stema regatului, vizibilă pe faţă. Data expediarii (scrisă de expeditor cu creionul pe verso, sub textul mesajului) este 16 iulie 1919. Cartea poştală a fost obliterată de oficiul poştal Craiova abia pe 23 iulie, fiind trimisă în Ungaria, la Debreţin.
Lângă ştampila rotundă cu stema se află şi o ştampilă dreptunghiulară în cadru dreptunghiular, "Libera Expediere" (dublată de semnătura cu cerneală a oficialului). Ştampila de sosire se vede doar cu ceva greutate, suprapunându-se aproape perfect cu ştampila circulară cu stemă a lagărului. Se văd slab primele două litere ("DE..."), iar data este ilizibilă.
Piesa a realizat la vânzare 161 dolari după 8 biduri.
Încă un negustor de mărci
Răsfoind ofertele de pe net, am dat peste plicul din imaginea de mai jos (click pentru mărire).
Piesa nu este una formidabilă, dar mi-a atras atenţia antetul imprimat pe plic:
Fiind crescut în cartier, mi-am imaginat imediat cum arată locaţia. Bineînţeles că m-am întrebat şi cum arăta în 1933 (anul în care a fost expediat plicul) biroul negustorului nostru. Din păcate, deşi întâlnim destule "urme" lăsate de colecţionarii şi negustorii de altă dată, cu imaginile stăm prost. Nu s-a gândit nimeni atunci că vor mai fi şi unii "nebuni" care ar putea fi interesaţi de aşa ceva.
Piesa nu este una formidabilă, dar mi-a atras atenţia antetul imprimat pe plic:
MAISON PHILATELIQUE
DR. ARNOLD JAZLOWITZ
STR. ACADEMIEI 2, ETAJ 3
BUCUREŞTI I
Fiind crescut în cartier, mi-am imaginat imediat cum arată locaţia. Bineînţeles că m-am întrebat şi cum arăta în 1933 (anul în care a fost expediat plicul) biroul negustorului nostru. Din păcate, deşi întâlnim destule "urme" lăsate de colecţionarii şi negustorii de altă dată, cu imaginile stăm prost. Nu s-a gândit nimeni atunci că vor mai fi şi unii "nebuni" care ar putea fi interesaţi de aşa ceva.
miercuri, 27 iunie 2012
Destinaţie mai puţin obişnuită
O frumoasă carte poştală ilustrată mi-a atras atenţia:
În ciuda unor pete de rugină, piesa este, orice s-ar zice, una frumoasă. Ilustrata a fost expediată din Bucureşti în februarie 1904, având ca destinaţie oraşul Montevideo, capitala Uruguayului. Nu am văzut mai mult de cinci piese expediate spre Uruguay în epoca "Spicului". Că piesa nu este printre cele comune o confirmă şi preţul realizat pe eBay: 74 dolari, după 9 biduri.
În ciuda unor pete de rugină, piesa este, orice s-ar zice, una frumoasă. Ilustrata a fost expediată din Bucureşti în februarie 1904, având ca destinaţie oraşul Montevideo, capitala Uruguayului. Nu am văzut mai mult de cinci piese expediate spre Uruguay în epoca "Spicului". Că piesa nu este printre cele comune o confirmă şi preţul realizat pe eBay: 74 dolari, după 9 biduri.
Tutorial QuarkXPress: adăugarea butoanelor pentru social media în aplicaţia pentru iPad (plus... o surpriză!)
Quark a pus la dispoziţie un scurt tutorial (aproape 6 minute) în cadrul căruia se prezintă modul de adpugare a unui buton "Like" pentru Facebook şi a unui buton pentru Twitter în aplicaţia pe care o realizaţi pentru tableta iPad de la Apple.
Nu am să mai fac un articol separat, dar mă folosesc de această ocazia pentru a vă îndruma spre un site realizat integral în QuarkXPress v. 9, dar nu numai atât: la aceeaşi adresă puteţi descoperi un joc realizat în Flash, cu ajutorul aceluiaşi QuarkXPress v. 9.
Îl puteţi găsi aici. Linkul către joc este în colţul stâng superior.
Şi acum, tutorialul despre care vorbeam la început. Vizionare plăcută!
Nu am să mai fac un articol separat, dar mă folosesc de această ocazia pentru a vă îndruma spre un site realizat integral în QuarkXPress v. 9, dar nu numai atât: la aceeaşi adresă puteţi descoperi un joc realizat în Flash, cu ajutorul aceluiaşi QuarkXPress v. 9.
Şi acum, tutorialul despre care vorbeam la început. Vizionare plăcută!
Mulţi bani pentru nimic!
De regulă, cele mai bune achiziţii se fac în cadrul loturilor. Eu unul am avut mai întotdeauna surprize dintre cele mai plăcute atunci când am intrat în posesia unor loturi sau colecţii de care alţi colecţionari nu au mai avut nevoie.
Iată însă că aceasta se dovedeşte a nu fi întotdeauna regula generală. Se întâmplă ca un mic "sortiment" de clasice să "fure ochii", iar amatorului mai puţin familiarizat cu detaliile să-i "scape" multe amănunte care, iată, cam fac diferenţa. Vă demonstrez acest lucru prezentându-vă două loturi vândute recent pe eBay. Nu ştiu cine sunt cumpărătorii, dar dacă va fi vreunul care va citi rândurile de mai jos, sper să înţeleagă şi să înveţe din cele prezentate.
Un prim lot (click pentru mărire) conţinea exact 10 mărci, fiind vândut cu 103 dolari. Dintr-o primă privire se vede că:
- prima marcă (30 parale) pare originală, dar are categoric o ştampilă contrafăcută;
- pentru a treima marcă de pe primul rând şi pentru prima marcă de pe al doilea rând am dubii (nu mă pot pronunţa din cauza calităţii slabe a scanului);
- a treia marcă de pe rândul doi îmi pare a fi subţiată deasupra literelor ANA din ROMANA (ar trebui verificată, poate că nu este decât o pată de murdărie, care ar putea ieşi la o spălare corespunzătoare);
- prima marcă de pe ultimul rând este originală, dar nu are margini, părând a avea cadrul atins sus şi la dreapta;
- a doua marcă (Cuza, 5 parale) pare originală, dar ştampila aceea roşie este categoric falsă;
- marca de 5 lei "Efigii" pare falsă, după dantelura în linie şi după poziţia cifrei 5 din cartuşul stâng (o verificare ar fi necesară, verdictul nefiind unul ferm).
Iată deci că lotul are o grămadă de piese cu probleme. Eu n-aş fi dat în niciun caz banii ăştie pe el.
Un al doilea lot (click pentru mărire) a fost vândut cu o sumă ceva mai consistentă: 284 dolari, după 27 biduri. A fost ceva "înghesuială", nu? Dar cred că a fost degeaba, în opinia mea.
Prima marcă (6 parale 1862) este originală, dar tăiată în dreapta. A doua marcă este cu dubii pentru mine, nu mă pot pronunţa. Cele două mărci de 30 parale de pe primul rând sunt amândouă defecte. Urmează o marcă de 6 parale 1862, care pare bună, dar este tăiată în jurul cadrului, fiind "plasată" pe un mic suport de hârtie albă. Ultima marcă de pe primul rând este falsă.
Trecem pe rândul doi. Marca de 40 parale, chiar dacă este originală, nu poate trece peste statutul unui "space filler", vorba americanului. Marca de 80 parale (care cred că este şi "cauza" numărului mare de biduri) este originală, dar are margini aşa de mici, încât nu prea şi-ar găsi locul decât pe undeva prin categoria a treia de calitate. Restul mărcilor par originale, dar intră în categoria celor relativ comune.
Fără supărare, dar la banii aceştia cred că s-ar fi putut găsi un 80 de parale care să arate un pic mai bine. Pentru că restul mărcilor (acelea care sunt şi originale) sunt o simplă umplutură.
Vă mai recomand un lucru. Pe măsură ce începeţi să vă "descurcaţi" cu asemenea loturi, încercaţi să urmăriţi şi modul în care vânzătorii îşi descriu marfa, vânaţi la propriu nepotrivirile şi trimiteţi-le mailuri cu precizări, iar dacă consideraţi necesar, solicitaţi-le chiar să vă trimită scanuri mai bune. Dacă "trecutul cu vederea" din descrieri devine un obicei pentru unii vânzători, atunci încercaţi să-i ocoliţi.
Să ştiţi că asemenea sfaturi nu găsiţi pe nicăieri.
Iată însă că aceasta se dovedeşte a nu fi întotdeauna regula generală. Se întâmplă ca un mic "sortiment" de clasice să "fure ochii", iar amatorului mai puţin familiarizat cu detaliile să-i "scape" multe amănunte care, iată, cam fac diferenţa. Vă demonstrez acest lucru prezentându-vă două loturi vândute recent pe eBay. Nu ştiu cine sunt cumpărătorii, dar dacă va fi vreunul care va citi rândurile de mai jos, sper să înţeleagă şi să înveţe din cele prezentate.
- prima marcă (30 parale) pare originală, dar are categoric o ştampilă contrafăcută;
- pentru a treima marcă de pe primul rând şi pentru prima marcă de pe al doilea rând am dubii (nu mă pot pronunţa din cauza calităţii slabe a scanului);
- a treia marcă de pe rândul doi îmi pare a fi subţiată deasupra literelor ANA din ROMANA (ar trebui verificată, poate că nu este decât o pată de murdărie, care ar putea ieşi la o spălare corespunzătoare);
- prima marcă de pe ultimul rând este originală, dar nu are margini, părând a avea cadrul atins sus şi la dreapta;
- a doua marcă (Cuza, 5 parale) pare originală, dar ştampila aceea roşie este categoric falsă;
- marca de 5 lei "Efigii" pare falsă, după dantelura în linie şi după poziţia cifrei 5 din cartuşul stâng (o verificare ar fi necesară, verdictul nefiind unul ferm).
Iată deci că lotul are o grămadă de piese cu probleme. Eu n-aş fi dat în niciun caz banii ăştie pe el.
Prima marcă (6 parale 1862) este originală, dar tăiată în dreapta. A doua marcă este cu dubii pentru mine, nu mă pot pronunţa. Cele două mărci de 30 parale de pe primul rând sunt amândouă defecte. Urmează o marcă de 6 parale 1862, care pare bună, dar este tăiată în jurul cadrului, fiind "plasată" pe un mic suport de hârtie albă. Ultima marcă de pe primul rând este falsă.
Trecem pe rândul doi. Marca de 40 parale, chiar dacă este originală, nu poate trece peste statutul unui "space filler", vorba americanului. Marca de 80 parale (care cred că este şi "cauza" numărului mare de biduri) este originală, dar are margini aşa de mici, încât nu prea şi-ar găsi locul decât pe undeva prin categoria a treia de calitate. Restul mărcilor par originale, dar intră în categoria celor relativ comune.
Fără supărare, dar la banii aceştia cred că s-ar fi putut găsi un 80 de parale care să arate un pic mai bine. Pentru că restul mărcilor (acelea care sunt şi originale) sunt o simplă umplutură.
Vă mai recomand un lucru. Pe măsură ce începeţi să vă "descurcaţi" cu asemenea loturi, încercaţi să urmăriţi şi modul în care vânzătorii îşi descriu marfa, vânaţi la propriu nepotrivirile şi trimiteţi-le mailuri cu precizări, iar dacă consideraţi necesar, solicitaţi-le chiar să vă trimită scanuri mai bune. Dacă "trecutul cu vederea" din descrieri devine un obicei pentru unii vânzători, atunci încercaţi să-i ocoliţi.
Să ştiţi că asemenea sfaturi nu găsiţi pe nicăieri.
Târgu Mureş, imediat după "Diktat"
Am dat peste două piese interesante pentru istoria poştală a Ardealului de Nord, în ciuda faptului că nu constituie rarităţi. Este vorba despre două plicuri expediate de către aceeaşi firmă (antetele sunt identice), cu aceeaşi destinaţie. Să le vedem (click pe imagini după mărire).
Primul plic a fost expediat pe 19 august 1940, ajungând la Târgu Mureş a doua zi. Un entuziast local a ţinut morţiş să "adauge" pe plicul românesc ştampila "comemorativă" "VISSZATÉRT" (care ar însemna ceva de genul "retrocedat"), cu numele în maghiară al localităţii. Este interesant de observat că încă nu se introduseseră ştampilele maghiare de zi, pe verso fiind aplicată, ca ştampilă de sosire ştampila românească.
Al doilea plic a fost expediat pe 26 august, cu aceeaşi destinaţie. Povestea se repetă, diferă numai tipul ştampilei de sosire, dar care este tot românească.
Pentru cei presaţi de timp, în paginile catalogului mărcilor maghiare se pot găsi câteva date referitoare la ştampilele "VISSZATÉRT" imediat după marca poştală emisă în 1940 cu ocazia ocupării Ardealului de Nord.
Pentru cei care doresc să aprofundeze subiectul, le recomand un articol al colegului nostru, Dan Grecu, pe pagina sa de internet.
Pentru cei care doresc să aprofundeze subiectul, le recomand un articol al colegului nostru, Dan Grecu, pe pagina sa de internet.
Erorile de culoare la "Ferdinand - 60 ani vârstă"
Cele două erori de culoare de la această emisiune (numai cele dantelate) au fost oferite în ultima săptămână pe eBay. Sunt interesante preţurile realizate.
Cea de 6 lei albastru, un unicat frumos cu margine de coală, neuzat fără şarnieră, a realizat un preţ final de 136 dolari după 40 de biduri.
"Sora" celei de mai sus, de asemenea un unicat neuzat fără şarnieră, a obţinut un preţ relativ similar: 100 dolari, după 29 biduri.
O piesă similară (cu margine de coală, dar şi cu şarnieră) a obţinut - culmea - un preţ puţintel mai bun decât surata fără şarnieră (dar şi fără marginea de coală, probabil că aspectul vizual a contat mai mult, sau cel care a luat piesa albastră a dorit-o cu tot dinadinsul şi pe aceasta): 104 dolari, după 31 biduri.
O nouă apariţie în blogosferă
Survolând de dimineaţă netu', ia uitaţi peste ce dau:
Este vorba de blogul colegului nostru Sergiu Găbureac, apărut după inevitabilele dureri ale facerii. Pentru cei care nu îl cunosc, este autorul catalogului specializat al erorilor şi curiozităţilor româneşti (denumirea este aproximativă, din memorie), dar şi al mai multor lucrări şi albume de cartofilie.
Eu îi urez bun sosit şi îl anunţ de pe acum că îi aştept articolele filatelice. Şi popularea blogului cu cât mai multe şi cât mai dese articole de interes.
Este vorba de blogul colegului nostru Sergiu Găbureac, apărut după inevitabilele dureri ale facerii. Pentru cei care nu îl cunosc, este autorul catalogului specializat al erorilor şi curiozităţilor româneşti (denumirea este aproximativă, din memorie), dar şi al mai multor lucrări şi albume de cartofilie.
Eu îi urez bun sosit şi îl anunţ de pe acum că îi aştept articolele filatelice. Şi popularea blogului cu cât mai multe şi cât mai dese articole de interes.
marți, 26 iunie 2012
Iar a "furat-o" careva...
Am văzut mai devreme rezultatul unei licitaţii care m-a lăsat mască. Un fals ordinar al mărcii de 54 parale Cap de bour (prima emisiune) a stârnit o adevărată... furtună.
Nu ştiu la ce s-or fi uitat cumpărătorii, dar aceasta este doar o "caricatură". Capul bourului nu seamănă nici pe departe cu cel al mărcii originale.
Piesa a fost oferită de un vânzător din Italia, care în mod cert ştia că ea nu este originală. Priviţi mai jos evoluţia bidurilor.
Un cunoscător nu punea la vânzare un cap de bour original la doar 99 de cenţi. Măcar atât puteau să realizeze cumpărătorii, deoarece vânzătorul nostru oferă în mod frecvent piese româneşti, iar cei interesaţi de România îl urmăreau, mai mult ca sigur.
Acelaşi vânzător a oferit însă şi o piesă interesantă, originală: un bloc neuzat de şase din marca de 30 parale 1862 (click pe imagine pentru mărire).
Blocul a fost vândut cu 382 dolari, după 16 biduri.
Piesa a fost oferită de un vânzător din Italia, care în mod cert ştia că ea nu este originală. Priviţi mai jos evoluţia bidurilor.
Acelaşi vânzător a oferit însă şi o piesă interesantă, originală: un bloc neuzat de şase din marca de 30 parale 1862 (click pe imagine pentru mărire).
De pe frontul de răsărit
În august 1942, o foaie simplă de caiet tip dictando este scrisă şi împăturită, apoi de la unul dintre oficiile poştale militare germane de campanie este trimisă de pe front în ţară (click pe imagini pentru mărire).
După cum se poate vedea din antetul misivei, locul expedierii este "Russland", iar oficiul poştal de expediţie, "F.P. No. 27453E (specialiştii în istorie militară ar putea localiza exact poziţia oficiului de campanie, după dată).
Pe faţa "plicului" există adnotarea expeditorului, "Deutsche Feldpost" (acoperită parţial de banda aplicată de cenzura militară germană (cea cu inscripţia "Geöffnet" - "Deschis"). Destinaţia este scrisă în limba germană: "Schässburg, Hintergasse No.49, Rumänien, Jud. Târnava Mare" (Schässburg este denumirea germană a oraşului Sighişoara). Pe faţa plicului este vizibilă ştampila oficiului poştal militar german de campanie ("FELDPOST/b"), precum şi ştampila de zi a oficiului poştal românesc de destinaţie, Sighişoara.
Pe spatele "plicului" este vizibilă ştampila cenzurii militare germane (aplicată şi pe faţă odată). Sunt prezente şi ştampilele cenzorilor ("842" pe verso, respectiv "7125" şi "161196" pe faţă). Pe verso este vizibilă (aplicată în diagonală) amprenta cenzurii externe române, precum şi ştampila cenzorului ("164" în cerc).
Cunoscătorilor de limbă germană le las plăcerea descifrării conţinutului scrisorii.
"Bulinele" roşii au fost aplicate de mine peste ştampilele germane, pentru a nu fi cumva acuzat de cineva că fac propagandă nazistă (unii sunt păţiţi, chiar dacă a fost vorba despre o piesă istorică).
O asemenea piesă nu este foarte rară, dar este apreciată îndeosebi de colecţionarii de cenzuri (printre care eu nu mă înscriu). Ea a fost vândută online cu 40 dolari, după 2 biduri.
După cum se poate vedea din antetul misivei, locul expedierii este "Russland", iar oficiul poştal de expediţie, "F.P. No. 27453E (specialiştii în istorie militară ar putea localiza exact poziţia oficiului de campanie, după dată).
Pe faţa "plicului" există adnotarea expeditorului, "Deutsche Feldpost" (acoperită parţial de banda aplicată de cenzura militară germană (cea cu inscripţia "Geöffnet" - "Deschis"). Destinaţia este scrisă în limba germană: "Schässburg, Hintergasse No.49, Rumänien, Jud. Târnava Mare" (Schässburg este denumirea germană a oraşului Sighişoara). Pe faţa plicului este vizibilă ştampila oficiului poştal militar german de campanie ("FELDPOST/b"), precum şi ştampila de zi a oficiului poştal românesc de destinaţie, Sighişoara.
Pe spatele "plicului" este vizibilă ştampila cenzurii militare germane (aplicată şi pe faţă odată). Sunt prezente şi ştampilele cenzorilor ("842" pe verso, respectiv "7125" şi "161196" pe faţă). Pe verso este vizibilă (aplicată în diagonală) amprenta cenzurii externe române, precum şi ştampila cenzorului ("164" în cerc).
Cunoscătorilor de limbă germană le las plăcerea descifrării conţinutului scrisorii.
"Bulinele" roşii au fost aplicate de mine peste ştampilele germane, pentru a nu fi cumva acuzat de cineva că fac propagandă nazistă (unii sunt păţiţi, chiar dacă a fost vorba despre o piesă istorică).
O asemenea piesă nu este foarte rară, dar este apreciată îndeosebi de colecţionarii de cenzuri (printre care eu nu mă înscriu). Ea a fost vândută online cu 40 dolari, după 2 biduri.
Expoziţia Generală, 1906
Urmărind preţurile realizate pe portalurile online de către unele emisiuni româneşti, am remarcat şi "apetitul" cumpărătorilor pentru această emisiune, dar cu anumite condiţii: seria normală, neuzată şi fără şarniere sau urme de şarniere este de regulă mult căutată. Aceeaşi emisiune, dar cu supratiparul "SE" în stare neuzată este şi ea căutată, chiar dacă mărcile au şarnieră. Explicaţia este dată de tirajul mic al emisiunii.
Din prima categorie, o serie neuzată fără şarnieră a realizat un preţ final de 140 dolari, după 24 biduri. Părerea mea este că merită mai mult, dar se pare că acesta este nivelul pieţei deocamdată.
Din a doua categorie, o serie neuzată cu supratipar (cu şarnieră) a realizat 155 dolari, după 26 de biduri. O asemenea serie fără şarnieră merită mai mult decât dublul acestui preţ, dar în euro, nu în dolari. Nici măcar prin licitaţiile mari n-am mai văzut de mult timp o serie neuzată, fără şarnieră.
Pseudo-eseuri
Un coleg m-a făcut atent asupra unei piese oferite pe eBay. Este borba de o "taxă de plată" de 60 bani categorisită drept eseu sau probă.
Îmi aduc aminte că acum vreun an, într-unul din cluburile bucureştene cineva oferea clişee din zinc oarecum asemănătoare. Despre ce este totuşi vorba?
Ei bine, pe piaţa filatelică nu cred că ajung clişee originale ale mărcilor (cel puţin, nu româneşti!). Amprenta din imaginea de mai sus a fost, mai mult ca sigur, executată cu un clişeu utilizat într-o publicaţie filatelică de epocă. Am mai văzut asemenea piese, dar la alte ţări. De altfel, diferenţele de desen faţă de clişeul original sunt enorme. Comparaţi imaginea de sus cu imaginea unei mărci veritabile de 60 bani şi vă veţi convinge.
Aşadar, vă recomand atenţie când întâlniţi asemenea piese.
Îmi aduc aminte că acum vreun an, într-unul din cluburile bucureştene cineva oferea clişee din zinc oarecum asemănătoare. Despre ce este totuşi vorba?
Ei bine, pe piaţa filatelică nu cred că ajung clişee originale ale mărcilor (cel puţin, nu româneşti!). Amprenta din imaginea de mai sus a fost, mai mult ca sigur, executată cu un clişeu utilizat într-o publicaţie filatelică de epocă. Am mai văzut asemenea piese, dar la alte ţări. De altfel, diferenţele de desen faţă de clişeul original sunt enorme. Comparaţi imaginea de sus cu imaginea unei mărci veritabile de 60 bani şi vă veţi convinge.
Aşadar, vă recomand atenţie când întâlniţi asemenea piese.
luni, 25 iunie 2012
Despre poşta locală maritimă T. B. Morton &Co. (2)
Prima parte a articolului poate fi citită aici.
Pomeneam la început de un articol pe care l-am găsit în "Stamps Collector's Magazine", volumul 10 (1872), pag. 45-47. Pe scurt, să vedem despre ce este vorba.
La acea epocă, circulaţia informaţiei era greoaie. Colecţionarii erau mereu ameninţaţi de spectrul falsificării unor emisiuni sau mărci, despre care emitenţii nu prea anunţau nimic oficial pentru colecţionari. Aceştia se bazau pe ştirile transmise de colegii din alte ţări, exact cum fac astăzi corespondenţii de presă (numai că toată munca era una benevolă). În cazul de faţă, fiind vorba de emisiuni realizate de către o companie privată, suspiciunea era şi mai mare.
Pentru clarificarea situaţiei, revista menţionată mai sus a publicat o scrisoare semnată de către directorul departamentului poştal al companiei TB Morton & Co, adresată redacţiei tocmai în acest scop: al clarificării statutului şi pentru precizarea categoriilor de mărci locale folosite. Redau mai jos traducerea misivei.
DANUBE AND BLACK SEA STEAM Co.
T. B. MORTON & Co.
Constantinopol,
27 decembrie 1871
Editorului revistei STAMP-COLLECTOR'S MAGAZINE
Stimate domn, ca răspuns la solicitarea dumneavoastră, vă voi prezenta toate amănuntele necesare pentru a răspunde întrebărilor ridicate pe marginea autenticităţii mărcilor poştale ale companiei T. B. Morton & Co.
T. B. Morton & Co. este o companie de navigaţie înfiinţată în acest oraş în 1855 şi care asigură cu vasele sale curse între Constantinopol şi Marea Neagră, precum şi pe Dunăre. De la început compania a asigurat şi transporturi poştale. Francarea (sic - N.T.) scrisorilor în primii 13 ani de asigurare a serviciului s-a făcut ori prin înscrierea manuală, ori prin aplicarea unei ştampile cu cuvântul FRANCO pentru toată corespondenţa plătită la expediere. Această metodă de francare provizorie a luat sfârşit în anul 1869, când ca un rezultat al creşterii numărului de curse s-a considerat necesară o îmbunătăţire a serviciului poştal.
Prima emisiune, iunie 1869 - ştampilă circulară de mână, FĂRĂ corabie (dar o lună mai târziu CU corabie în desen), conform specimenelor anexate; s-au executat impresiuni în roşu şi în albastru pe hârtie colorată, prima corespunzând tarifului unic pentru scrisori - 1 piastru pentru scrisori având orice greutate, cea de-a doua fiind destinată ziarelor - o jumătate de piastru pentru ziare cu orice greutate. Hârtia utilizată a avut patru culori, fiecare culoare semnificând o destinaţie diferită - albă pentru Burgas, Varna şi Kustendje, galbenă pentru Sulina, roşie pentru Tulcea şi Galaţi şi albastră pentru Brăila, punctul terminus al curselor efectuate pe Dunăre.
În octombrie 1870, odată cu încetarea serviciului francez din Marea Neagră în urma războiului franco-prusac, porţiunea asiatică a rutei către Trebizonda a rămas neacoperită, fiind preluată de către compania noastră. Serviciul poştal pe această rută fiind considerat important, am dispus realizarea unei noi emisiuni de mărci.
A doua emisiune, octombrie 1870 - În prezent aflată în circulaţie, desen dreptunghiular orizontal, dantelate, impresiune colorată; verde (½ piastru), roşu (1 piastru) şi albastru (2 piaştri), toate pe hârtie albă; modelele sunt conform specimenelor anexate; marca de 2 piaştri a fost utilizată pentru scrisori cu o greutate aproximativ egaşă cu o jumătate de uncie; cea de 1 piastru, pentru cărţi şi perioadice; iar cea de ½ piastru, pentru ziare.
O recentă reducere a tarifelor pentru ziare a făcut necesară punerea în circulaţia a celei de-a treia emisiuni - decembrie 1871 (aflată în prezent în curs de imprimare), care urmează să intre în circulaţie începând cu 1 ianuarie 1872. Model dreptunghiular orizontal modificat, , cu aceleaşi dimensiuni ca la emisiunea precedentă; dantelate. Impresiune în două culori, negru şi roşu pe hârtie albastră; vă voi expedia specimenele necesare. Valoare, 10 paras = ¼ piastru.
Rămân al dumneavoastră,
cu sinceritate,
A. B. PANOPOULO,
Director al Departamentului Poştal
al T. B. Morton & Co.
În cuprinsul aceluiaşi articol, editorul revistei filatelice anunţă că a primit o a doua scrisoare de la Panopoulo împreună cu specimenele promise, descriind cele trei variante ale emisiunii a treia.
Aici apar câteva diferenţe între descrierile făcute în articol şi piesele aflate în circulaţie, cauzate probabil de împrejurări petrecute ulterior publicării articolului, confirmat în acelaşi volum, la pag. 58-59.
Pe parcursul mai multor numere din 1872 ale revistei Le Timbre Poste (citate de Stamps Collector's Magazine în acelaşi volum, pag. 102) se publică o serie de discuţii plecate de la M. Moens, conţinând rezerve asupra autenticităţii şi corectitudinii informaţiilor furnizate de Panopoulo, clasificând totul drept o încercare de punere pe piaţă a unor piese care nu au avut caracter poştal (Doamne! Cât de veche poate fi o astfel de discuţie!). Piaţa filatelică fusese bulversată doar cu puţin timp înainte, odată cu punerea în vânzare a tirajelor rămase nevândute aparţinând fostelor state vechi germane, înglobate de primul Reich. În urma discuţiilor generate de către Moens în revista sa, Panopoulo mai trimite o scrisoare revistei britanice (publicată de aceasta în acelaşi volum, la pagina 192) prin care dezaprobă afirmaţiile considerate calomnioase. Vă las plăcerea parcurgerii textului original, în limba engleză (pe cei care au probleme cu această limbă îi sfătuiesc să utilizeze Google Translate).
Dear Sir,—My silence ere this has probably caused some anxiety to philatelists, possessors of T. B. Morton & Co.'s stamps, who have read M. Moens' insinuations against the same. I should have written to you long since, had it not been for a sudden absence, which has kept me away for nearly a couple of months.
I was much surprised on reading, in The Philatelical Journal for April, that the editor of Le Timbre -Poste hoped to prove, in the following month's number, that all the authentic information furnished by me to The Stamp- Collector's Magazine and The Philatelical Journal was a pure invention of mine. Such a malevolent report has certainly no power to injure my reputation, and I am glad to see that during my absence you have already, in your June magazine, analysed M. Moens' chimerical documentary evidence. I need" hardly add that I am ready to prove its exaggerated character at any time, by producing copies of all ray correspondence with the editor of your Brussels contemporary, regarding the T. B. Morton & Co.'s stamps.
In the meantime I may as well call your attention to a fact which forms, I think, a most curious feature of this discussion, and which I leave to M. Moens to explain; that is, that while M. Moens closed the article above. referred to with a warning to philatelists against emissions from Constantinople {garde aux emissions de Constantinople), he himself, in the month of July, accepts the amount of subscription to his paper in T. B. M. & Co.'s journal stamps of the last emission ! These I purposely remitted to him in order to test his own belief in what he had written, and also in order to read for myself the condemnation of the most unquestionably authentic T. B. Morton & Co.'s stamps, an entire series of which is to be found in the archives of Her Britannic Majesty's General Dost Office, having been officially obtained from the company.
Under these circumstances all further comment in their favour I consider useless ; and, in conclusion, allow me to avow that I would not compliment the subscribers of Le Timbre-Poste, if all the philatelical news reported therein be of equal accuracy.
I remain, dear Sir,
Yours truly,
A. B. PANOPOULO.
Constantinople.
Fascinant! Nu pot spune mai mult, toată discuţia publicată de revista britanică m-a "acaparat" pentru câteva ore bune, încercând să-mi dau seama, totodată, cam cum circulau ştirile la acea epocă.
Discuţiile nu s-au oprit însă aici. În volumul 11 (1873) revista britanică citează (la pag. 53) un nou articol publicat de Moens în Le Timbre-Poste.
În acelaşi volum (pag. 60) este publicat un anunţ oficial al aceluiaşi Panopoulo, făcut în numele companiei Morton, care precizează că au încetat cursele efectuate de vasele companiei, care legau Constantinopolul de celelalte porturi de la Marea Neagră şi de pe Dunăre, în consecinţă mărcile companiei încetându-şi puterea de francare. De altfel, în acelaşi volum (pag. 140) este citată revista The Stamp, care preia un document publicat de periodicul The Levant Herald. Este vorba de o notificare făcută către creditori, în urma intrării în faliment a companiei Morton.
În volumul 12 (1874, pag. 183-184) al revistei britanice este din nouă făcută o recenzie a unui articol publicat de Le Timbre-Poste, semnat de J. Livada din Constantinopol. Articolul confirmă că toate aceste mărci au avut un caracter poştal, precizând că mărcile primei emisiuni nu au fost sub forma unor ştampile aplicate pe plicuri, ci s-au preimprimat pe coli separate, fiind aplicate pe corespondenţă ca orice marcă poştală (un lucru evident, dacă vă uitaţi la una din cele două piese oferite de David Feldman şi prezentate în prima parte a articolului).
Nu pot să închei fără a mai prezenta o serie de imagini ale unor loturi oferite în ultimii ani pe portalurile de licitaţii online.
Emisiunea I-a (eBay, aprilie 2010)
Emisiunea I-a (eBay, decembrie 2010)
Emisiunea I-a (lot de două planşe cu mai multe piese, eBay - iunie 2012)(click pentru mărire)
Emisiunea a II-a (serie, eBay - noiembrie 2007)(click pentru mărire)
Emisiunea a III-a - negru pe albastru (eBay - octombrie 2009)
Emisiunea a III-a - negru pe alb (eBay - octombrie 2009)
Emisiunea a III-a - negru pe albastru, supratipar "LETTER" (eBay - decembrie 2009).
PS. Îmi cer scuze de la (unii) cititori pentru că nu îmi fac publică culoarea lenjeriei personale. Este (deocamdată) un drept pe care mi-l rezerv şi le atrag atenţia celor care vor să tropăie în viaţa mea fără să se descalţe de bocanci că el este apărat de o lege (încă) în vigoare, iar dacă ţin cu tot dinadinsul să facă abstracţie de aceasta, se pot trezi cu unele surprize. În ceea ce priveşte conţinutul articolelor, cui nu-i place - internetul e mare, există milioane de bloguri!
Pomeneam la început de un articol pe care l-am găsit în "Stamps Collector's Magazine", volumul 10 (1872), pag. 45-47. Pe scurt, să vedem despre ce este vorba.
La acea epocă, circulaţia informaţiei era greoaie. Colecţionarii erau mereu ameninţaţi de spectrul falsificării unor emisiuni sau mărci, despre care emitenţii nu prea anunţau nimic oficial pentru colecţionari. Aceştia se bazau pe ştirile transmise de colegii din alte ţări, exact cum fac astăzi corespondenţii de presă (numai că toată munca era una benevolă). În cazul de faţă, fiind vorba de emisiuni realizate de către o companie privată, suspiciunea era şi mai mare.
Pentru clarificarea situaţiei, revista menţionată mai sus a publicat o scrisoare semnată de către directorul departamentului poştal al companiei TB Morton & Co, adresată redacţiei tocmai în acest scop: al clarificării statutului şi pentru precizarea categoriilor de mărci locale folosite. Redau mai jos traducerea misivei.
DANUBE AND BLACK SEA STEAM Co.
T. B. MORTON & Co.
Constantinopol,
27 decembrie 1871
Editorului revistei STAMP-COLLECTOR'S MAGAZINE
Stimate domn, ca răspuns la solicitarea dumneavoastră, vă voi prezenta toate amănuntele necesare pentru a răspunde întrebărilor ridicate pe marginea autenticităţii mărcilor poştale ale companiei T. B. Morton & Co.
T. B. Morton & Co. este o companie de navigaţie înfiinţată în acest oraş în 1855 şi care asigură cu vasele sale curse între Constantinopol şi Marea Neagră, precum şi pe Dunăre. De la început compania a asigurat şi transporturi poştale. Francarea (sic - N.T.) scrisorilor în primii 13 ani de asigurare a serviciului s-a făcut ori prin înscrierea manuală, ori prin aplicarea unei ştampile cu cuvântul FRANCO pentru toată corespondenţa plătită la expediere. Această metodă de francare provizorie a luat sfârşit în anul 1869, când ca un rezultat al creşterii numărului de curse s-a considerat necesară o îmbunătăţire a serviciului poştal.
Prima emisiune, iunie 1869 - ştampilă circulară de mână, FĂRĂ corabie (dar o lună mai târziu CU corabie în desen), conform specimenelor anexate; s-au executat impresiuni în roşu şi în albastru pe hârtie colorată, prima corespunzând tarifului unic pentru scrisori - 1 piastru pentru scrisori având orice greutate, cea de-a doua fiind destinată ziarelor - o jumătate de piastru pentru ziare cu orice greutate. Hârtia utilizată a avut patru culori, fiecare culoare semnificând o destinaţie diferită - albă pentru Burgas, Varna şi Kustendje, galbenă pentru Sulina, roşie pentru Tulcea şi Galaţi şi albastră pentru Brăila, punctul terminus al curselor efectuate pe Dunăre.
În octombrie 1870, odată cu încetarea serviciului francez din Marea Neagră în urma războiului franco-prusac, porţiunea asiatică a rutei către Trebizonda a rămas neacoperită, fiind preluată de către compania noastră. Serviciul poştal pe această rută fiind considerat important, am dispus realizarea unei noi emisiuni de mărci.
A doua emisiune, octombrie 1870 - În prezent aflată în circulaţie, desen dreptunghiular orizontal, dantelate, impresiune colorată; verde (½ piastru), roşu (1 piastru) şi albastru (2 piaştri), toate pe hârtie albă; modelele sunt conform specimenelor anexate; marca de 2 piaştri a fost utilizată pentru scrisori cu o greutate aproximativ egaşă cu o jumătate de uncie; cea de 1 piastru, pentru cărţi şi perioadice; iar cea de ½ piastru, pentru ziare.
O recentă reducere a tarifelor pentru ziare a făcut necesară punerea în circulaţia a celei de-a treia emisiuni - decembrie 1871 (aflată în prezent în curs de imprimare), care urmează să intre în circulaţie începând cu 1 ianuarie 1872. Model dreptunghiular orizontal modificat, , cu aceleaşi dimensiuni ca la emisiunea precedentă; dantelate. Impresiune în două culori, negru şi roşu pe hârtie albastră; vă voi expedia specimenele necesare. Valoare, 10 paras = ¼ piastru.
Rămân al dumneavoastră,
cu sinceritate,
A. B. PANOPOULO,
Director al Departamentului Poştal
al T. B. Morton & Co.
În cuprinsul aceluiaşi articol, editorul revistei filatelice anunţă că a primit o a doua scrisoare de la Panopoulo împreună cu specimenele promise, descriind cele trei variante ale emisiunii a treia.
Aici apar câteva diferenţe între descrierile făcute în articol şi piesele aflate în circulaţie, cauzate probabil de împrejurări petrecute ulterior publicării articolului, confirmat în acelaşi volum, la pag. 58-59.
Pe parcursul mai multor numere din 1872 ale revistei Le Timbre Poste (citate de Stamps Collector's Magazine în acelaşi volum, pag. 102) se publică o serie de discuţii plecate de la M. Moens, conţinând rezerve asupra autenticităţii şi corectitudinii informaţiilor furnizate de Panopoulo, clasificând totul drept o încercare de punere pe piaţă a unor piese care nu au avut caracter poştal (Doamne! Cât de veche poate fi o astfel de discuţie!). Piaţa filatelică fusese bulversată doar cu puţin timp înainte, odată cu punerea în vânzare a tirajelor rămase nevândute aparţinând fostelor state vechi germane, înglobate de primul Reich. În urma discuţiilor generate de către Moens în revista sa, Panopoulo mai trimite o scrisoare revistei britanice (publicată de aceasta în acelaşi volum, la pagina 192) prin care dezaprobă afirmaţiile considerate calomnioase. Vă las plăcerea parcurgerii textului original, în limba engleză (pe cei care au probleme cu această limbă îi sfătuiesc să utilizeze Google Translate).
Dear Sir,—My silence ere this has probably caused some anxiety to philatelists, possessors of T. B. Morton & Co.'s stamps, who have read M. Moens' insinuations against the same. I should have written to you long since, had it not been for a sudden absence, which has kept me away for nearly a couple of months.
I was much surprised on reading, in The Philatelical Journal for April, that the editor of Le Timbre -Poste hoped to prove, in the following month's number, that all the authentic information furnished by me to The Stamp- Collector's Magazine and The Philatelical Journal was a pure invention of mine. Such a malevolent report has certainly no power to injure my reputation, and I am glad to see that during my absence you have already, in your June magazine, analysed M. Moens' chimerical documentary evidence. I need" hardly add that I am ready to prove its exaggerated character at any time, by producing copies of all ray correspondence with the editor of your Brussels contemporary, regarding the T. B. Morton & Co.'s stamps.
In the meantime I may as well call your attention to a fact which forms, I think, a most curious feature of this discussion, and which I leave to M. Moens to explain; that is, that while M. Moens closed the article above. referred to with a warning to philatelists against emissions from Constantinople {garde aux emissions de Constantinople), he himself, in the month of July, accepts the amount of subscription to his paper in T. B. M. & Co.'s journal stamps of the last emission ! These I purposely remitted to him in order to test his own belief in what he had written, and also in order to read for myself the condemnation of the most unquestionably authentic T. B. Morton & Co.'s stamps, an entire series of which is to be found in the archives of Her Britannic Majesty's General Dost Office, having been officially obtained from the company.
Under these circumstances all further comment in their favour I consider useless ; and, in conclusion, allow me to avow that I would not compliment the subscribers of Le Timbre-Poste, if all the philatelical news reported therein be of equal accuracy.
I remain, dear Sir,
Yours truly,
A. B. PANOPOULO.
Constantinople.
Fascinant! Nu pot spune mai mult, toată discuţia publicată de revista britanică m-a "acaparat" pentru câteva ore bune, încercând să-mi dau seama, totodată, cam cum circulau ştirile la acea epocă.
Discuţiile nu s-au oprit însă aici. În volumul 11 (1873) revista britanică citează (la pag. 53) un nou articol publicat de Moens în Le Timbre-Poste.
În acelaşi volum (pag. 60) este publicat un anunţ oficial al aceluiaşi Panopoulo, făcut în numele companiei Morton, care precizează că au încetat cursele efectuate de vasele companiei, care legau Constantinopolul de celelalte porturi de la Marea Neagră şi de pe Dunăre, în consecinţă mărcile companiei încetându-şi puterea de francare. De altfel, în acelaşi volum (pag. 140) este citată revista The Stamp, care preia un document publicat de periodicul The Levant Herald. Este vorba de o notificare făcută către creditori, în urma intrării în faliment a companiei Morton.
În volumul 12 (1874, pag. 183-184) al revistei britanice este din nouă făcută o recenzie a unui articol publicat de Le Timbre-Poste, semnat de J. Livada din Constantinopol. Articolul confirmă că toate aceste mărci au avut un caracter poştal, precizând că mărcile primei emisiuni nu au fost sub forma unor ştampile aplicate pe plicuri, ci s-au preimprimat pe coli separate, fiind aplicate pe corespondenţă ca orice marcă poştală (un lucru evident, dacă vă uitaţi la una din cele două piese oferite de David Feldman şi prezentate în prima parte a articolului).
Nu pot să închei fără a mai prezenta o serie de imagini ale unor loturi oferite în ultimii ani pe portalurile de licitaţii online.
PS. Îmi cer scuze de la (unii) cititori pentru că nu îmi fac publică culoarea lenjeriei personale. Este (deocamdată) un drept pe care mi-l rezerv şi le atrag atenţia celor care vor să tropăie în viaţa mea fără să se descalţe de bocanci că el este apărat de o lege (încă) în vigoare, iar dacă ţin cu tot dinadinsul să facă abstracţie de aceasta, se pot trezi cu unele surprize. În ceea ce priveşte conţinutul articolelor, cui nu-i place - internetul e mare, există milioane de bloguri!
joi, 21 iunie 2012
NEWS: Comisia de comerţ internaţional a PE a votat pentru respingerea ACTA
Comisia de comerţ internaţional a Parlamentului European (INTA) a votat astăzi respingerea controversatului Acord comercial de combatere a contrafacerii (ACTA), propunerea urmând să fie supusă în luna iulie votului în plenul PE.
Membrii INTA au respins în schimb o altă propunere, care prevedea amânarea votului în plenul PE până la anunţarea opiniei Curţii Europene de Justiţie în urma unei cereri a Comisiei Europene (propunere susţinută mai ales de eurodeputaţii PPE).
Astfel, comisia INTA, comisia responsabilă de acest dosar, a adoptat raportul elaborat de eurodeputatul britanic David Martin (S&D), ce recomanda respingerea ACTA.
În urmă cu trei săptămâni, Comisia pentru libertăţi civile, Comisia pentru industrie, cercetare şi energie şi Comisia pentru afaceri juridice ale Parlamentului European s-au pronunţat prin vot împotriva ACTA, iar ele au fost urmate acum zece zile de Comisia pentru dezvoltare.
Supunerea la vot a acordului în plenul Parlamentului European este prevăzută pentru luna iulie. Pentru a intra în vigoare în UE, tratatul are nevoie de aprobarea Parlamentului European, care nu poate aduce însă amendamente.
Toate statele UE - cu excepţia Ciprului, Estoniei, Slovaciei, Germaniei şi Olandei - plus SUA, Australia, Canada, Japonia, Mexic, Maroc, Noua Zeelandă, Singapore, Coreea de Sud şi Elveţia au semnat ACTA.
Dacă plenul PE va vota în favoarea ACTA, atunci Ciprul, Estonia, Slovacia, Germania şi Olanda vor trebui să semneze acordul şi toate statele membre vor trebui să-l ratifice (plus cel puţin cinci state din afara UE), înainte ca acesta să poată intra în vigoare.
Dacă Parlamentul European va respinge acordul, ACTA nu va putea intra în vigoare în UE. Totuşi, dacă şase state din afara UE vor ratifica acordul, acesta va intra în vigoare în ţările respective.
(Sursa)
Software: StampCat 10.20
Ieri, producătorul de software FNProgramvare a lansat o nouă versiune a cunoscutului program de gestiune a colecţiilor de mărci poştale, StampCat.
(Click pe imagine pentru mărire).
Ce este acest software? Practic este o bază de date extrem de flexibilă, care permite stocarea de informaţii pentru un număr nelimitat de mărci poştale (de fapt, singura limitare este cauzată de puterea sistemului pe care este instalat programul).
Ca cerinţe de sistem, producătorul menţionează:
- sistem de operare: Windows XP/Vista/Win7 (funcţionează atât pe 32, cât şi pe 64 biţi);
- este necesar un procesor cu o viteză de minimum 1 GHz (deci poate funcţiona şi pe sisteme mai vechi);
- memorie RAM: minimum 1 GB;
- spaţiu liber pe harddisk: minimum 30 MB (dacă se instalează numai programul, fără cataloagele incluse);
- o rezoluţie a ecranului de minimum 1024x768 pixeli, pentru o vizualizare optimă a imaginilor.
Iată câteva dintre facilităţile asigurate de program:
- câmpurile se pot personaliza de către utilizator, programul fiind deosebit de flexibil;
- elimină redundanţa, nefiind necesară introducerea unor informaţii identice de mai multe ori;
- are un număr de câmpuri prestabilite, destinate celor mai uzuale informaţii necesare unui colecţionar mediu: ţara, numărul de catalog, valoarea nominală, data punerii în circulaţie, descrierea subiectului, tematica, culoarea, dantelura, filigranul, ştampila (tipul, localitatea şi data), data achiziţionării, locul de păstrare, valoarea de piaţă, cantitatea etc.;
- utilizatorul poate defini până la 14 câmpuri personalizate;
- se pot adăuga informaţii personale pentru fiecare înregistrare;
- dispune de facilităţi de căutare în baza de date foarte puternice, după cuvinte cheie şi/sau expresii logice de tipul "şi/sau"; o căutare poate fi salvată; pentru vizualizare pot fi utilizate filtre (de exemplu arată numai dublurile);
- poate stoca imagine scanată pentru fiecare înregistrare;
- are funcţie "search and replace" pentru căutarea/înlocuirea în baza de date a unui cuvânt sau a unei cifre;
- baza de date poate fi sortată utilizând până la cinci criterii simultane;
- poate crea rapoarte personalizate de către utilizator, sau pe baza celor 50 de modele prestabilite;
- rapoartele pot fi previzualizate înainte de printarea la imprimantă;
- rapoartele pot fi exportate într-o varietate mare de formate de fişier: PDF, MS Excel, HTML, JPEG, RTF, TXT sau MS Word;
- export în format HTML necesar publicării pe internet;
- are facilităţi de backup/restore;
- formatul de fişier al bazei de date este compatibil cu MS Access, putându-se vizualiza şi fără utilizarea programului.
Mai multe capturi de ecran puteţi vedea aici, însoţite de explicaţii sumare. Programul este oferit şi ca versiune demo, deplin funcţională timp de 30 de zile, care se poate descărca de aici.
Programul este comercializat ca shareware. Varianta comercială are un preţ de catalog de numai 29,95 dolari SUA. Plata contravalorii programului se poate face şi prin PayPal.
Ce este acest software? Practic este o bază de date extrem de flexibilă, care permite stocarea de informaţii pentru un număr nelimitat de mărci poştale (de fapt, singura limitare este cauzată de puterea sistemului pe care este instalat programul).
Ca cerinţe de sistem, producătorul menţionează:
- sistem de operare: Windows XP/Vista/Win7 (funcţionează atât pe 32, cât şi pe 64 biţi);
- este necesar un procesor cu o viteză de minimum 1 GHz (deci poate funcţiona şi pe sisteme mai vechi);
- memorie RAM: minimum 1 GB;
- spaţiu liber pe harddisk: minimum 30 MB (dacă se instalează numai programul, fără cataloagele incluse);
- o rezoluţie a ecranului de minimum 1024x768 pixeli, pentru o vizualizare optimă a imaginilor.
Iată câteva dintre facilităţile asigurate de program:
- câmpurile se pot personaliza de către utilizator, programul fiind deosebit de flexibil;
- elimină redundanţa, nefiind necesară introducerea unor informaţii identice de mai multe ori;
- are un număr de câmpuri prestabilite, destinate celor mai uzuale informaţii necesare unui colecţionar mediu: ţara, numărul de catalog, valoarea nominală, data punerii în circulaţie, descrierea subiectului, tematica, culoarea, dantelura, filigranul, ştampila (tipul, localitatea şi data), data achiziţionării, locul de păstrare, valoarea de piaţă, cantitatea etc.;
- utilizatorul poate defini până la 14 câmpuri personalizate;
- se pot adăuga informaţii personale pentru fiecare înregistrare;
- dispune de facilităţi de căutare în baza de date foarte puternice, după cuvinte cheie şi/sau expresii logice de tipul "şi/sau"; o căutare poate fi salvată; pentru vizualizare pot fi utilizate filtre (de exemplu arată numai dublurile);
- poate stoca imagine scanată pentru fiecare înregistrare;
- are funcţie "search and replace" pentru căutarea/înlocuirea în baza de date a unui cuvânt sau a unei cifre;
- baza de date poate fi sortată utilizând până la cinci criterii simultane;
- poate crea rapoarte personalizate de către utilizator, sau pe baza celor 50 de modele prestabilite;
- rapoartele pot fi previzualizate înainte de printarea la imprimantă;
- rapoartele pot fi exportate într-o varietate mare de formate de fişier: PDF, MS Excel, HTML, JPEG, RTF, TXT sau MS Word;
- export în format HTML necesar publicării pe internet;
- are facilităţi de backup/restore;
- formatul de fişier al bazei de date este compatibil cu MS Access, putându-se vizualiza şi fără utilizarea programului.
Mai multe capturi de ecran puteţi vedea aici, însoţite de explicaţii sumare. Programul este oferit şi ca versiune demo, deplin funcţională timp de 30 de zile, care se poate descărca de aici.
Programul este comercializat ca shareware. Varianta comercială are un preţ de catalog de numai 29,95 dolari SUA. Plata contravalorii programului se poate face şi prin PayPal.
Despre poşta locală maritimă T. B. Morton &Co. (1)
Făcându-mi ordine prin biblioteca de imagini, am dat peste mai multe piese ale poştei maritime locale particulare. Şi ca să vedeţi ce întâmplare, acum vreo două săptămâni tocmai dădusem peste un articol publicat în volumul 10 (1872) al "Stamps Collector's Magazine" referitor la acelaşi subiect.
Ştiu că subiectul a fost abordat de mai mulţi autori, o scurtă listă a materialelor publicate putând fi consultată aici. O parte a acestor articole au fost parcurse, iar pentru restul nu am avut publicaţiile respective. În fine, cred că merită să fac o scurtă recapitulare a informaţiilor, mai pe scurt.
Mărcile poştei locale sunt catalogate de Michel la "coada" capitolului rezervat Turciei. În acest catalog există trei emisiuni mari şi late:
- emisiunea 1866 - impresiune circulară cu inscripţia "FRANCO" în centru, în albastru pe hârtie roşie şi în roşu pe hârtie albastră (modelul este "fără vapor", voi reveni asupra problemei ceva mai jos);
- emisiunea 1870 - un dreptunghi orizontal cu un oval în centru, conţinând ca motiv o corabie; trei valori nominale diferite: ½ piaştri verde, 1 piastru roşu, respectiv 2 piaştri albastru;
- emisiunea 1870-1872: cadru dreptunghiular orizontal cu un steag în centru, o bandă deasupra (cu textul "D. & B. S.L.S." iar dedesubt textul "Journal Stamp"; există patru variante, două puse în circulaţie în 1870 şi două în 1872.
Toate mărcile au cote bunicele, cele obliterate fiind ceva mai scumpe decât cele neuzate.
Imagini cu mărcile primei emisiuni pot fi vizualizate aici. Există două categorii de "ştempluri": fără corabie în partea superioară, respectiv cu profilul unei corăbii sus. Piesele din a doua categorie nu sunt catalogate de Michel.
Imagini cu cele trei valori ale celei de-a doua emisiuni găsiţi aici, iar cu valorile celei de-a treia emisiuni, aici.
Prima problemă la care te poţi gândi când vezi "ştemplurile" primei emisiuni este existenţa unor diferenţe sesizabile între diferitele combinaţii, precum şi numărul acestor combinaţii (mai mare decât cele catalogate în Michel). Revin mai jos asupra subiectului. Întrebarea care se pune este cum îţi poţi da seama care sunt mărcile originale (deoarece prin desenul extrem de simplu, cu tehnologia de astăzi te poţi pomeni cu o droaie de făcături, că tot e la modă...). Bineînţeles că cea mai sigură metodă este să iei drept model mărcile aflate pe corespondenţe întregi, care au fost expertizate de nume cunoscute.
Problema este însă că piesele întregi sunt extrem, extrem de rare. Făcând oleacă săpături prin arhiva mea foto, am dat de două piese oferite la licitaţia din octombrie 2007 a casei elveţiene David Feldman. Vă prezint mai jos piesele, cu descrierile făcute de casa elveţiană în catalogul licitaţiei.
Thomas. B. Morton & Co. - The Finer of Two Known 2nd Issue Covers
1870 Folded letter from Varna to Istanbul, posted at the Lloyd Agency (blue LLOYD AGENZIA / VARNA / 20.1 cds), then because Lloyd ships called only weekly, given to T.B. MORTON & CO. and franked with their 1866 primitive red circular “seal” FRANCO issue (40pa), with ms“20” (soldi) postage due assessed by Lloyd Agency in Istanbul. Only two covers known with this issue (the other a part cover from the Steindler collection), this being the UNIQUE example of the red frank. Outstanding Austrian Levant rarity
Estimate € 20’000 - 30’000
Thomas B. Morton & Co. - Unique 3rd Issue Cover with Both Values
1871-2 (ca) Envelope from Istanbul to Kustendjie with Morton 1870-2 ½pi green & 1pi red neatly tied by small oval negative script “PP” hs. An important showpiece and the ONLY COVER KNOWN with both values. Provenance: Ex Steindler (1972, lot 499); illustrated by Ringström & Tester (Pt. 2, p. 111)
Estimate € 15’000 - 20’000
Cred că citind descrierile celor două piese, realizaţi cam în ce clasă se încadrează piesele întregi francate cu mărcile acestei poşte locale maritime.
Referitor la emisiunile companiei Morton, într-o altă sursă disponibilă pe internet se face următoarea clasificare.
Prima emisiune (1869, şi nu 1866 cum spune Michel-ul) este prezentată cu varianta "cu corabie" deasupra cuvântului "FRANCO". Culoarea hârtiei indica destinaţia către care erau folosite "mărcile": hârtie magenta pentru corespondenţele destinate porturilor Galaţi şi Tulcea, respectiv verde albăstruie pentru Brăila. Culoarea tuşului aplicat indica contravaloarea mărcii: albastru pentru ½ piastru, respectiv roşu pentru 1 piastru.
Cele două variante au fost puse în circulaţie astfel: iniţial (în prima jumătate a anului 1869) a fost folosită varianta "fără corabie", iar din iulie 1869, cea din imagine, "cu corabie".
Emisiunea a doua (1870-1871) a fost realizată în litografie, trei valori (conform descrierii de la începutul articolului). Iniţialele din partea inferioară semnifică "Danube and Black Sea Line of Steamers".
Emisiunea a treia are un desen mai simplu, litografiate în coli de 72 mărci. Există dantelate şi nedantelate.
La o altă licitaţie David Feldman (aprilie 2008) a fost oferită o piesă aparţinând primei emisiuni, care are o culoare de hârtie necatalogată de sursele citate. Are însă o ştampilă aparţinând companiei Morton, aplicată cu tuş roşu.
David Feldman a oferit piesa la un preţ de 180 euro.
Voi continua articolul în cursul zilei de mâine, pentru că acum sunt rupt...
Noapte bună!
Ştiu că subiectul a fost abordat de mai mulţi autori, o scurtă listă a materialelor publicate putând fi consultată aici. O parte a acestor articole au fost parcurse, iar pentru restul nu am avut publicaţiile respective. În fine, cred că merită să fac o scurtă recapitulare a informaţiilor, mai pe scurt.
Mărcile poştei locale sunt catalogate de Michel la "coada" capitolului rezervat Turciei. În acest catalog există trei emisiuni mari şi late:
- emisiunea 1866 - impresiune circulară cu inscripţia "FRANCO" în centru, în albastru pe hârtie roşie şi în roşu pe hârtie albastră (modelul este "fără vapor", voi reveni asupra problemei ceva mai jos);
- emisiunea 1870 - un dreptunghi orizontal cu un oval în centru, conţinând ca motiv o corabie; trei valori nominale diferite: ½ piaştri verde, 1 piastru roşu, respectiv 2 piaştri albastru;
- emisiunea 1870-1872: cadru dreptunghiular orizontal cu un steag în centru, o bandă deasupra (cu textul "D. & B. S.L.S." iar dedesubt textul "Journal Stamp"; există patru variante, două puse în circulaţie în 1870 şi două în 1872.
Toate mărcile au cote bunicele, cele obliterate fiind ceva mai scumpe decât cele neuzate.
Imagini cu mărcile primei emisiuni pot fi vizualizate aici. Există două categorii de "ştempluri": fără corabie în partea superioară, respectiv cu profilul unei corăbii sus. Piesele din a doua categorie nu sunt catalogate de Michel.
Imagini cu cele trei valori ale celei de-a doua emisiuni găsiţi aici, iar cu valorile celei de-a treia emisiuni, aici.
Prima problemă la care te poţi gândi când vezi "ştemplurile" primei emisiuni este existenţa unor diferenţe sesizabile între diferitele combinaţii, precum şi numărul acestor combinaţii (mai mare decât cele catalogate în Michel). Revin mai jos asupra subiectului. Întrebarea care se pune este cum îţi poţi da seama care sunt mărcile originale (deoarece prin desenul extrem de simplu, cu tehnologia de astăzi te poţi pomeni cu o droaie de făcături, că tot e la modă...). Bineînţeles că cea mai sigură metodă este să iei drept model mărcile aflate pe corespondenţe întregi, care au fost expertizate de nume cunoscute.
Problema este însă că piesele întregi sunt extrem, extrem de rare. Făcând oleacă săpături prin arhiva mea foto, am dat de două piese oferite la licitaţia din octombrie 2007 a casei elveţiene David Feldman. Vă prezint mai jos piesele, cu descrierile făcute de casa elveţiană în catalogul licitaţiei.
1870 Folded letter from Varna to Istanbul, posted at the Lloyd Agency (blue LLOYD AGENZIA / VARNA / 20.1 cds), then because Lloyd ships called only weekly, given to T.B. MORTON & CO. and franked with their 1866 primitive red circular “seal” FRANCO issue (40pa), with ms“20” (soldi) postage due assessed by Lloyd Agency in Istanbul. Only two covers known with this issue (the other a part cover from the Steindler collection), this being the UNIQUE example of the red frank. Outstanding Austrian Levant rarity
Estimate € 20’000 - 30’000
1871-2 (ca) Envelope from Istanbul to Kustendjie with Morton 1870-2 ½pi green & 1pi red neatly tied by small oval negative script “PP” hs. An important showpiece and the ONLY COVER KNOWN with both values. Provenance: Ex Steindler (1972, lot 499); illustrated by Ringström & Tester (Pt. 2, p. 111)
Estimate € 15’000 - 20’000
Cred că citind descrierile celor două piese, realizaţi cam în ce clasă se încadrează piesele întregi francate cu mărcile acestei poşte locale maritime.
Referitor la emisiunile companiei Morton, într-o altă sursă disponibilă pe internet se face următoarea clasificare.
Cele două variante au fost puse în circulaţie astfel: iniţial (în prima jumătate a anului 1869) a fost folosită varianta "fără corabie", iar din iulie 1869, cea din imagine, "cu corabie".
La o altă licitaţie David Feldman (aprilie 2008) a fost oferită o piesă aparţinând primei emisiuni, care are o culoare de hârtie necatalogată de sursele citate. Are însă o ştampilă aparţinând companiei Morton, aplicată cu tuş roşu.
Voi continua articolul în cursul zilei de mâine, pentru că acum sunt rupt...
Noapte bună!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
